Get this Widget
Cursul BNR
22 Ian 2018
 EURO = 4.6656 RON
 USD = 3.8059 RON
Cursul BNR
19 Ian 2018
 EURO = 4.6614 RON
 USD = 3.7984 RON
Mountain View
Mountain View

Paștele Blajinilor

0

În fiecare an, la o săptămână după Paște, oamenii din Republica Moldova, cu mic și mare, merg la mormintele celor dragi de Paștele Blajinilor.

După un repaos de trei zile, creștinii moldoveni încep să umble prin târguri și piețe pentru a cumpăra ”pomeni”, pe care să le împartă, la cimitir sau acasă, celor dragi, cunoscuților și chiar necunoscuților. Motivația este aceea de a-i pomeni pe cei trecuți în neființă, rude apropiate, persoane iubite sau prieteni de suflet.

Partea frumoasă este că și de această dată se adună toată familia la masa mare. Și cum foarte mulți moldoveni sunt plecați peste hotarele țării, perioada sărbătorilor este motivul pentru care familia se întregește.

Paștele Blajinilor, potrivit Wikipedia, este o sărbătoare religioasă, considerată de unii ca fiind creștină, iar de alții ca fiind o sărbătoare cu rădăcini păgâne cu influențe creștine considerabile. Sărbătorită preponderent, în Europa de Sud-Est, această sărbătoare are la bază pomenirea celor decedați și anume a rudelor și prietenilor apropiați. De Paștele Blajinilor, credincioșii vizitează mormintele rudelor/apropiaților de la cimitire, iar după slujbă preoții săvârșesc sfințirea lor.

Tradițional, Paștile Blajinilor se sărbătorește în lunea de după Duminica Tomii, la o săptămână de la Învierea Domnului, Paștele propriu-zis.

În localitățile rurale mai mari și în orașele în care sunt mai multe cimitire, ”sărbătoarea” are loc timp de mai multe zile, începând de sâmbătă.

Țara unde această ”sărbătoare” ia cea mai mare amploare este Republica Moldova, unde ziua de luni de după duminica Paștelui Blajinilor (la o săptămână după Paștile creștin-ortodox) este declarată oficial ca fiind zi liberă.

În Capitala Republicii Moldova, traditional, de Paștele Blajinilor municipalitatea pune la dispoziția populației rute de autobuz gratuite către cel mai mare cimitir din țară, care este și unul dintre cele mai mari din Europa – Cimitirul Sfântul Lazăr (Doina).

La slavii de est ortodocși există o sărbătoare similară, numită  (Радоница) la ruși, Radaunița (Радаўнiца) la bieloruși și Provodî (Проводи) la ucraineni, care se celebrează marți, după Duminica Tomii. Radonița

Paștele Blajinilor reunește cele două subînțelesuri, Ispasul blajinilor și Radonița. Blajini înseamnă fericiți, buni la inimă, milostivi, iar Radonița se traduce prin bucurie, a povestit, pentru Ordinea Zilei, Părintele Alexei, preot paroh al Bisericii ”Sf. Cneaz Alexandru Nevski” din R. Moldova.

La cimitir, de asemenea, ne adresăm cu ”Hristos a Înviat!” și mergem la morminte pentru a-i pomeni pe cei care ne-au fost dragi și nu mai sunt printre noi, ne-a spus Părintele Alexei. Biserica ”Sf. Cneaz Alexandru Nevski” se află în orășelul Costiujeni, un fel de ”Snagov” al Chișinăului. Cimitirul, ca și biserica, se află în mijlocul naturii.

Părintele Alexei ne-a mărturisit că biserica are trei preoți și toți trei merg la cimitir, pentru a susține slujbe la mormintele celor dragi, plecați dintre noi. Domnia sa are deja o tradiție în ”a intra primul pe poarta cimitirului și a pleca ultimul”. ”An de an, ajung la ora 9.30 dimineața la cimitir și plec, ultimul, atunci când finalizăm, peste tot și pentru toți, rânduielile bisericești”, a mărturisit Părintele Alexei.

Pe lângă această tradiție frumoasă, există și o un revers al medaliei, un aspect păgân, care umbrește farmecul zilei. Este vorba despre o cutumă, înțeleasă greșit, cu care preoții se luptă, din răsputeri, pentru a o dezrădăcina, a mai precizat Părintele Alexei. Familia și prietenii se adună la mormânt și deasupra acestuia, pun pe jos sau pe mesele din apropiere prosoape, căni, farfurii, pline cu bucate (asemănătoare celor de la Paște), pregătite acasă. În orașul Soroca, din Nordul Republicii Moldova, unii fac chiar și frigărui. Mirosul de grătar cuprinde toată localitatea.

Păcatul este că acolo unde punem mâncare, vom servi și un pahar de băutură și încă unul și tot așa. Și de la un pahar până la gâlceavă este doar un pas. Că mi-ai dat, că nu mi-ai dat sau alte povești, diferite. Nu mai vorbesc de fetele care defilează moda. Cel mai bine este ca fiecare familie să se adune la casa unuia dintre membri ei. Și în fiecare an să facă la fel, prin rotație. Azi la tine la masă, anul viitor, la mine și tot așa, ca într-un cerc. Va fi casa de serviciu în cercul familial”, a ținut să sublinieze preotul paroh Alexei.

La noi în familie, de exemplu, ne adunăm cu toții la cimitirul din Nordul Moldovei, în satul Pociumbeni, nu departe de Prut, la mormântul bunicii Nadejda. Traducerea numelui bunicii, în limba română, înseamnă speranță. Ne adunăm, aici, cu speranța că există viață dincolo de moarte. Și cu credința că toți cei plecați în ”lumea celor drepți” se bucură de această zi, dedicată lor. Și chiar dacă rudele și părinții mei sunt la București, eu, lângă bunica Nadejda, în fiecare an, îi pomenesc și le transmit gânduri de iubire.

Și da, așa cum spune și Părintele Alexei, noi avem cercul nostru. Și nu știu cum, dar în fiecare an acest cerc se deschide și se închide la familia Baibarac și Eșanu, Ilinca, Violeta, Sergiu, Ionel și cei doi Virginei. La toți le mulțumesc și pe această cale pentru primirea călduroasă și pentru bunătatea din sufletele lor.

Autor: Ligia Beatrice Vasilescu
Facebook Comments

Share.

Leave A Reply