Get this Widget
Mountain View
Mountain View

Artistul Silviu Oravitzan a ajuns la Chișinău într-o expoziție colectivă inedită:”100 de cruci la 100 de ani”

0

Muzeul Național de Artă al Moldovei  a găzduit, săptămâna trecută, o întâlnire de excepție a publicului iubitor de artă din Republica Moldova cu Silviu Oravitzan. Artistul plastic român și-a expus creația, participând la o expoziție colectivă, inedită, a cărei temă este Crucea, de la comunitate la comuniune: “100 de cruci la 100 de ani”.

Au fost prezentate publicului iubitor de artă cruci, icoane, alte lucrări de artă contemporană cu tematică religioasă. Exponatele, de la pictură la sculptură, artă populară sau cultă, toate au avut ca subiect principal – crucea ce face referire și de această dată la iubire, iertare, jertfire și înviere.

Partea interactivă a evenimentului, la care a participat și ”Ordinea Zilei”, l-a constituit proiectarea filmului documentar, dedicat artei împletită cu viziunea asupra lumii și eternității a lui Silviu Oravitzan.

În cadrul filmului au fost prezentate numeroasele lucrări de artă și expoziții din țară, dar și din România, Marea Britanie, Franța, Statele Unite. Fiecare lucrare conturează semnele primordiale: centrul, cercul, crucea și pătratul. Simboluri ce suprimă orice diferență de rasă, statut, zonă geografică și evidențiază în prim plan limbajul universal.

Discursurile lui Oravitzan însuflețesc, figurile geometrice sunt aceleași linii, dar creează senzația că sunt mereu altele. Fixarea centrului este egală cu fixarea omului în univers, după cum povestește artistul român. Crucea desemnează acea intersecție între două dimensiuni ascendentă/descendentă, iar fără pătratul fix lângă ea sunt simboluri neînțelese.

Întrebat de ce folosește cele patru simboluri, artistul a răspuns pentru că el însuși se află în căutarea perfecţiunii, fiind un pictor care, dincolo de semne, încearcă să picteze nevăzutul, lumina şi legătura omului cu divinitatea. ”Patru simboluri reprezintă o geometrie cosmică. Oare partea asta de simbol care a rămas la noi,nu vine de la rădăcinile noastre care sunt sus în cer? În paradis sunt înțelesurile acestea ale lumii. Toată civilizația de astăzi,ce aparține post-modernului, se mișcă într-un ritm dezorganizat, nu ne mai leagă nimic unul față de altul, fiecare trăiește în lumea lui reală ce crede că este cea mai corectă. Iată, aici intervine rolul artei de a înmâna rostul, esența ce se mișcă în jurul unui nucleu, centru care este însuși Dumnezeu”.

Dar cum explică Silviu Oravitzan culorile? Artistul Oravitzan crede că există în Cosmos culori sau este doar lumină și întuneric?

Un pictor este acela care a studiat foarte bine menirea fiecărei nuanțe. Un pictor e un pictor, atunci când pictura acționează asupra ta ca o lentilă, tu fiind în stare să o amplifici pictura din afară. Obiectul nu este doar pictura, dacă tu reușești să pătrunzi dincolo de tablou, poți să stabilești o legătură între pictor și cel care vizualizează. Lumea văzută prin obiect are acces la lumea nevăzută. Lumina desființează materializarea obiectelor.

Un roșu are mereu un dor de verde. De ce? Pentru că împreună creează lumina unică. Culoarea își caută mereu surata spre întreg. În lumina dumnezeiască a materialului, sculptorul o caută până nu o scoate la iveală, pentru că Dumnezeu și-a lăsat amprenta în fiecare materie naturală.

De ce artistul român preferă simetria?

Pentru că simetria ține de o treabă bărbătească. Simplu.

Care este mesajul lucrărilor maestrului Oravitzan?

Nu contează la ce religie se raportează, important ca oamenii să fie întorși cu fața la Dumnezeu. Dacă sapi în fântâna ta din curtea ta și dai de o apă freatică, acea apă freatică este peste tot, acolo oamenii sunt egali, acolo oamenii se iubesc, acolo este cultura simbolică în care am putea să ne unim. În sensul acesta frumusețea nu se oprește.

Câteva ore petrecute împreună cu Silviu Oravitzan au reprezentat un cadou inedit pentru publicul moldovean.

Participanţii în cadrul proiectului expozițional de la Chișinău sunt pictori şi sculptori contemporani, printre care se află personalităţi de marcă ale artei contemporane: Horia Bernea, Vasile Gorduz, Paul Gherasim, Marin Gherasim, Gheorghe Berindei, Dacian Andoni, Alexandru Antonescu, Ana Maria și Mihai Ariciu, Delia Corban, Cristian Diţoiu, Remus Dragomir, Sorin Dumitrescu, Constantin Flondor, Mariana Gheorghiu, Ion Grigorescu, Ruxandra Grigorescu, Angela Hanc, Matei Lăzărescu, George Mircea, Dan Mohanu, Silviu Oravitzan, Valeriu Paladi, Christian Paraschiv, Horea Paştina, Ovidiu Paştina, Cristian Porumb, Silvia Radu, Andrei Rosetti, Mihai Sârbulescu, Valentin Scărlătescu, Ovidiu Simionescu, Paul Timofei, Constantin Ținteanu, Su Yan. Obiectele de cult sunt realizate de Vasile Lefter și Toma Chituc (icoanele pe lemn), Nicolae Muntean (icoanele pe sticlă), Remus Dragomir, Teo și Ioana Bindea (crucile de lemn).

Crucea, de la comunitate la comuniune. 100 de cruci la 100 de ani” este o expoziţie itinerantă care a debutat în oraşul Unirii, Alba Iulia, în 30 noiembrie 2017, apoi a fost vernisată la Iaşi, în 18 ianuarie și la Sibiu în 1 aprilie 2018, urmând ca anul acesta să fie prezentată și la Cluj-Napoca, Timişoara şi Bucureşti.

Gazda evenimentului de la Chișinău a fost directorul Muzeului Național de Artă, Tudor Zbârnea, în colaborare cu Cenaclului ”Republica” al Bibliotecii Municipale ”B.P. Hașdeu”, moderat de scriitoarea Moni Stănilă.

Silviu Oravitzan  s-a  născut la  4 octombrie 1941 , la Ciclova Montană, județul Caraș-Severin, România. Are numeroase expoziții și lucrări de artă în muzee și colecții private din România, Marea Britanie, Franța, Germania, Suedia, Statele Unite etc. Deși pare influențat de diferiți pictori abstracți din secolul XX, Oravitzan este considerat de critica de specialitate că își are rădăcinile în arta religioasă a Răsăritului creștin-ortodox.

Despre „Lumea lui Oravitzan”, vorbește și scriitorul Ionel Bota, în cartea cu același nume, lansată în luna iulie la Timișoara. ,,Pentru mine nu sunt importante decât lucrurile care nu se pot picta. Şi dacă, totuşi, nu renunţ la pictură, perseverând de o viață, acesta este răspunsul la înclinaţia mea pentru tăcere. Mă preocupă legătura dintre ceea ce nu se vede și ceea ce nu se vorbeşte. Rolul meu, ca artist, este să fac un soi de traducere”, punctează Oravitzan.

Text și foto: Stelly Rusnac
Facebook Comments

Share.

Leave A Reply