Get this Widget
Mountain View
Mountain View

”Bătălia” între sinele mic și Sinele superior

0

Când spunem ego, ne gândim imediat la ceva negativ. De fapt, în realitate, acesta este doar ”sinele mic”. Și cum sinele mic este și voinic, de multe ori acesta învinge. Cred că viața ar trebui să fie un permanent echilibru între cei doi – ”sine”. Așa că între cei doi, zilnic, se duce o permanentă ”bătălie”.

Cu doi ani în urmă nu știam nimic, nici despre un sine și nici despre celălalt. Laurențiu Vasilescu, un căutător al evoluției spirituale, administrator ”Mesagerii”, mi-a spus într-o zi, într-o Mare de calm, caracteristică personalității lui de balanță aflată într-un permanent echilibru: ”caută răspunsuri la Sinele tău Superior”. Eu îi spun – ”da, da, sigur, caut”… Închid telefonul și mă întreb – ”Sine, care Sine?”

În același interval de timp, Alexandru Pascal, un alt om evoluat spiritual, din grupul cunoscuților mei, îmi spune într-o zi – ”trebuie să ne luptăm cu egoul”. Și îmi oferă mai multe CD-uri cu această temă.

Imediat încep să caut răspunsul la întrebarea ”cine este acest ego?” Răspunsul l-am aflat la Tara Brach, autoarea cărții ”Adevăratul refugiu”. Un capitol întreg este dedicat acestei teme, despre care am ales să vorbim astăzi, la Ordinea Zilei.

Sinele mic sau egoul este parte integrantă a condiționării tale și este esențial pentru navigarea prin viață. Egoul uman se conturează prin sentimentul eului și este un ansamblu de activități mentale care promovează și apără modul nostru de funcționare. Include sinele protector și temător, care în unele culturi este considerat corpul fricii. Include sinele doritor, care caută satisfacerea propriilor nevoi alimentare, sexuale, de siguranță și respect”, spune scriitoarea Tara Brach.

Foarte mult timp am crezut că egoul este ceva rău. Acum îl văd cu alți ochi. El este uman și reprezintă o necesitate și o condiție a vieții însăși. Fără el nu există viață.

Prima lecție la psihologie îmi vorbea despre stres. În manualul meu scria o definiție simplă și frumoasă: ”un om fără stres este un om care … nu trăiește”. Adică viața în sine include stresul. Ce ar fi viața noastră fără stres? Nu ar fi viață…

Sunt adepta stresului peste care putem trece condimentându-l cu o glumă. Un fel de haz de necaz. Asta am moștenit de la tatăl meu, Filip Vasilescu și îi mulțumesc.

Ego este legat de egoism. Mulți ani la rând am crezut că egoul reprezintă manifestarea egoismului. Și este, dar într-o mică măsură.

Sinele mic nu este adevăratul nostru sine, nu cuprinde totalitatea a ceea ce suntem. Credem că suntem vocea din capul nostru. Când poveștile noastre sunt alimentate de furie, suntem întemnițați în această viziune a sinelui”, este de părere Tara Brach.

Și tot ea spune că sinele mic sunt valurile vieții, cu greutățile inerente, dar să nu uităm că noi suntem Oceanul. Și cum Oceanul înghite valurile înseamnă că singuri putem depăși orice obstacol. Sau poate că nu singuri, ci cu ajutorul Sinelui Superior.

Acesta este divinul, partea frumoasă din noi, pozitivul și binele. După îndelungi studii am ajuns la concluzia că vrem sau nu vrem, dar am venit pe culoarul divin. În noi există atât particula divină cât și ego.

Cele două pot coexista armonios dacă avem ECHILIBRU.

Vă dorim prin intermediul acestei rubrici, specializate în dezvoltarea personală, o viață echilibrată, plină de înțelepciune, armonie și pace! Și nu uitați să treceți prin filtrul propriilor trăiri și experiențe de viață toate cele scrise azi, aici.

Autor: Ligia Beatrice Vasilescu
Foto:Pixabay.com

 

 

Facebook Comments

Share.

Leave A Reply