Get this Widget

Cartea la Ordinea Zilei: …Cereți și vi se va da… Cheia de la Cer

0

Cartea de la Ordinea Zilei este intitulată semnificativ  ”…Cereți și vi se va da… Cheia de la Cer”. Este o carte despre care însuși autorul, Ioan Plămădeală, Protoiereu, paroh al Catedralei Ortodoxe ”Schimbarea la Față a Mântuitorului”, din Chișinău, spune că este un sprijin pentru creșterea duhovnicească, având în conținut îndrumări, îndemnuri și repere, menite să ajute la educația creștin-ortodoxă a fiecăruia dintre noi.

Eseurile, gândurile și simțirile creștine, adunate în această carte, sunt puse la îndemâna celor ce năzuiesc spre o viață spirituală, trăită cu adevărat, bogată în cugetări și gânduri înalte, în fapte care arată măsura morală și valiarea omului, a posibilităților sale de a se ridica peste nivelul unei vieți obișnuite”, subliniază Ioan Plămădeală, în cuvântul introductiv al ediției tipărite din anul 2018.

În primul rând, acest volum reprezintă o continuare a celui anterior (despre care Ordinea Zilei a scris, la momenul apariției lui), ambele ediții axate pe dictonul biblic, de o mare semnificație umană, morală și spirituală: ” Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide” (Matei 7, 7).

Analizând ideea, ajungem la concluzia certă, care atestă incontestabil că principala cheie de care avem nevoie în viață, rspectiv armonie și pace, se găsește aici, în aceste cuvinte ale Apostolului Matei.

Autorul, despre care oamenii povestesc că are un suflet mare, având o extraordinară experiență de viață, lasă posterității, prin intermediul acestui manuscris, câteva repere și îndrumări, la care a ajuns ca urmare a anilor de practică și profundă analiză duhovnicească.

Subiectele sunt de actualitate

Ce înseamnă consumismul și cum îl afectează acesta pe om. De ce și cum este afectată generația tânără de viciile contemporaneității. Care este paradoxul zilelor noastre: ce este păcatul, dar virtutea?

De ce invidia este numită și ”cancerul sufletului”? Și cum a ajuns recunoștința în zilele noastre să fie o floare rară? Am ales doar câteva idei, deși toate vorbele lui Ioan Plămădeală sunt importante și demne de a fi trecute prin filtrul propriei gândiri a fiecăruia dintre noi. Toate subiectele sunt de actualitate.

Cartea vorbește pe înțelesul omului de rând despre tot și despre aproape toate lucrurile importante din viața de zi cu zi. În cele aproape 400 de pagini ale acestei ediții, găsim sfaturi și pilde legate de credință, răbdare, smerenie și blândețe, ajungând la slava deșartă, mândria, egoismul, mania.

Și exemplele ar putea continua.

Capitolul de final are în conținut istorioare duhovnicești, pilde și asemănări religioase, folositoare pentru suflet, după cum precizează autorul. Din relatările celor care îl cunosc, am înțeles că Ioan Plămădeală este un om cu un foarte mare bun simț. În rândurile cărții descoperim însă și omul care dă dovadă de umor, un umor de mare finețe și subtilitate. Acest aspect este vizibil în rândurile ce urmează.

Omul contemporan sclavul consumismului

Cineva mi-a trimis odată un bilețel și mă ruga să anunț dacă cineva este interesat să cumpere o canapea? Bineînțeles că nu am făcut public anunțul, dar mai că am vrut să întreb: Pijamale ai de vânzare?” – Ioan Plămădeală.

Temele abordate sunt deosebit de interesante. Modul de redare denotă înțelepciune.

De exemplu, tema legată de consumism, sclavia omului contemporan, după cum o numește Ioan Plămădeală, fiind una de actualitate și ne vom opri acum la ea. Consumismul înseamnă preocuparea excesivă pentru achiziționarea de bunuri materiale.

”Dumnezeu a așezat mintea omului la înălțime, în cap, ca o strajă, ca să privească în întregime omul (cândva mintea era numită ”stăpâna casei”). Psihologii, psihanaliștii contemporani susțin că toate problemele, sentimentele, neputințele sufletești sunt controlate și direcționate de centru, de minte. Prin urmare, mare atenție la cugetare! Nu te duce cu gândul la lucruri atrăgătoare, dar nefolositoare”, spune, pe bună dreptate, autorul, la acest capitol.

Ce este și cum poate fi explicată invidia?

Autorul îl citează pe Socrate, care, făcând referire la invidie, a caracterizat-o ca fiind o boală grea, zicând, încă din antichitate, că ”Invidia este cancerul sufletului”.

Și au dreptate, și unul și altul. Vestea bună dacă putem spune așa este că invidia există de când lumea… Pentru ei, Ioan Plămădeală, are un leac și anume …o intervenție chirurgicală, completând: ”așa cum viermele (caria) roade lemnul în care s-a născut, tot așa invidia roade sănătatea spirituală a celui care o nutrește”.

Adevărurile scrise, aici, sunt dure, dar reale. Fiind o problemă de actualitate, Ioan Plămădeală face un portret al invidiei deosebit de dureros deoarece este rupt din realitatea cotidiană: ”invidia este un fel de dușmănie care se poate înlătura cu o foarte mare greutate. Spre exemplu, binefacerile îmblânzesc pe dușman; pe invidios însă și pe răutăcios binefacerea făcută lui îl întărâtă și mai mult”.

Câteva pagini pline de cuvinte înțelepte spun numai adevărul, dovadă fiind și fraza ce urmează: ”Câinii se îmblânzesc dacă le dai de mâncare, leii devin supuși dacă sunt îngrijiți, invidioșii însă sălbăticesc și mai mult dacă li se poartă de grijă. Grecul nu este pizmuit de egiptean, ci de unul de același neam cu el, moldoveanul nu este pizmuit de neamț, ci tot de moldovean, iar între cei din același neam fiecare este pizmuit nu de oameni necunoscuți, ci de cunoscuții lui… pornirile invidiei nu supără pe cel invidiat, ci sunt răni chinuitoare pentru invidios”.

Și mai mult decât atât, autorul acestei cărți minunate spune simplu și concis:  ”invidioșii se cunosc după față”. Și continuă în același tipar echilibrat și echidistant, privind de undeva de sus sentimentele triste umane, precum invidia și răutatea.

Binele ajută

După capitoul trist anterior, Ioan Plămădeală dorește o continuare a ideilor desprise din viață, cu optimism. Înțelegere, iubire, acceptare. Să încercăm să vedem toți oamenii în lumina binelui. Pentru că binele rău nu face, ci dimpotrivă ajută.

Trebuie să considerăm binele sufletesc o frumusețe naturală. Trebuie să iubim și să prețuim și pe cel ce are multă bogăție…”, spune, pe bună dreptate, Ioan Plămădeală.

În final, am ales, aleatoriu, acest sfat publicat de Ioan Plămădeală spre finalul cărții: ” Răutatea pe răutate nu o nimicește, însă dacă îți face cineva rău, tu fă-i bine, ca prin fapta bună să nimicești răutatea” (Schiarhimamdritul Andronik Lukaș) și ”Nu-l uitați pe Dumnezeu, astfel nici Dumnezeu nu vă va uita” (Starețul Ambrozie Balabanovscki).

Autorul: Ligia Beatrice Vasilescu
Foto: Ion Panfil
Facebook Comments

Share.

Leave A Reply