Get this Widget

Cartea la Ordinea Zilei. Poveștile pentru adulți ale lui Aurelian Silvestru

0

Chiar dacă este dedicat trup și suflet copiilor, Aurelian Silvestru, director al Liceului ”Prometeu” din Republica Moldova, a reușit totuși să scrie și pentru …adulți.

Din acest motiv, cartea la care ne-am oprit privirea astăzi este intitulată semnificativ, simplu și concis: ”Povești pentru adulți”.  Este o carte fascinantă, ca însăși autorul ei, care la începutul lunii decembrie 2018 a primit, la Chișinău, într-un cadru festiv, ca semn de recunoaștere pentru meritele deosebite în domeniul educației și culturii naționale, titlul de Doctor Honoris Causa, oferit de Institutul de Științe ale Educației din R. Moldova.

Aurelian Silvestru consideră că ”o carte bună prezintă realitatea ca pe o poveste, iar povestea ca pe o realitate”. Aceasta este cartea de la Ordinea Zilei, unde se spun mai multe povești și toate despre …adulți. Inițial, am crezut că este o carte romantică, interzisă minorilor…Dar este de fapt o carte despre care însuși autorul spune așa: ”Ne temem de singurătate, de necunoscut, de nou, de dragoste. Fugind de ele, uneori, nu ridicăm un deget ca să le cunoaștem. Astfel, rămânem o enigmă nerealizată. Dar vine o zi, când copilul pe care îl purtăm în suflet ne întreabă: de ce nu ai avut curaj, de ce nu ai crezut în șansa de a te afirma? Iar tu nu ai nici un răspuns și doar asculți, înfrânt, cum plânge, trist, copilul pe care l-ai ucis în tine…Ei bine, poveștile îl pot salva!

Am înțeles de aici că toată viața, în noi înșine, rămâne ”copilul”. Prezenta carte care stă astăzi la loc de cinste pe biroul nostru, ”Povești pentru adulți” este ”cartea sentimentelor și aspirațiilor pe care le trăim ca pe un basm în fiecare zi”, după cum subliniază însuși autorul.

Povestirile de aici sunt exemple de viață, rupte din realitatea cotidiană. Concretul este redat artistic într-un mod echilibrat. Aș da ca exemplu în acest sens o poveste scurtă intitulată semnificativ ”Puțină statistică”.

Și, da, am găsit aici…o mică statistică. Autorul ne propune un exercițiu simplu: ”dacă vă puteți imagina întreaga omenire comprimată într-un singur sat cu o sută de locuitori, atunci: 57 dintre ei vor fi în Asia, 21 – din Europa, 14 – de pe cele două continente ale Americii și 8 – din Africa. 53 vor fi femei și 47, bărbați. 6 dintre ei vor poseda 59% din bogățiile lumii (și toți 6 vor fi din SUA), 70 vor fi analfabeți, 50 vor suferi de foame, doar unul va avea studii superioare”. Până aici totul clar și cuprinzător.

Numai că scriitorul Aurelian Silvestru continuă astfel: ”din acest punct de vedere (statistica de mai sus n.r.), dacă n-ați trecut prin coșmarul războiului sau prin agonia foametei, atunci vă puteți considera mai fericit decât alți 700 de milioane de oameni care au trecut prin asta”.

Mesajul este cât se poate de simplu: bucurați-vă de ceea ce aveți, apreciați ceea ce este în viața voastră de zi cu zi. Au fost și sunt, în continuare, alți oameni mult mai nefericiți pe planeta noastră. ”Dacă aveți locuință, haine și produse alimentare în frigider, atunci vă puteți considera mai bogați decât 75% din întreaga populație  de pe pământ. Dacă aveți bani de buzunar, cont în bancă sau ceva bănuți puși deoparte, atunci sunteți în lista celor 8% dintre oamenii lipsiți de griji ai acestei Planete”, completează scriitorul Aurelian Silvestru.

Iar finalul poveștii este unul cât se poate de mobilizator, un mesaj transmis posterității, pe mai departe: ”dacă nici după ce ați aflat aceste informații, nu-i mulțumiți lui Dumnezeu pentru tot ce v-a dat, atunci s-ar putea să faceți parte din marea armată a pesimiștilor care nu prețuiesc care nu prețuiesc ceea ce au”.

Puțina statistică a lui Aurelian Silvestru din cartea ”Povești pentru adulți” este momentul prin care autorul reușește să ne aducă pe noi, toți cititorii, iubitori de carte, cu picioarele pe Pământ, pentru a aprecia ceea ce avem, dar și pentru a vedea, așa cum spune optimistul, ”partea plină a paharului”.

Autor: Ligia Beatrice Vasilescu
Foto: Ordinea Zilei
Facebook Comments

Share.

Leave A Reply