Get this Widget

Despre forța binelui, acceptare și bunătate

0

A accepta ceea ce am trăit și ceea ce nu putem schimba. Aceasta este Forța Binelui. Oamenii răi se găsesc la tot pasul și în tot locul. Cum să îi privim? Simplu. Prin ochii Divinității sau după cum spunea Dalai Lama, în interviul acordat lui Daniel Goleman, prin știința compasiunii.

Odată ce am lăsat ușa deschisă pentru ca Forța Binelui să intre în casa noastră vom vedea minuni. Și una dintre aceste minuni sunt oamenii. Îi vom găsi în mulțime pe oamenii buni, cu suflet mare.

Cum recunoaștem oamenii buni?

După privire, după zâmbet, după amabilitate. Ei sunt săritori. Sunt prieteni care la nevoie se cunosc. Niciodată nu spun nu. Întotdeauna caută soluții. Nu pot rezolva toate problemele, dar pot asculta. Într-un grup de 20 de oameni, 2 sau cel mult 3 dintre ei sunt buni la suflet și caută să ajute. Ce fac ceilalți? Rămân indiferenți la existența celorlalți, negând în același timp și propria existență.

Ancorați în probleme

Oamenii răi suferă de diferite boli, cu manifestare internă sau externă. Au probleme acasă sau la serviciu. Răutatea se traduce de fapt prin rătăcire. Omul umblă rătăcit prin propria beznă. Sunt ancorați în problemele pe care ei înșiși le-au creat.

Să ceri ajutorul unui astfel de om este ca și cum ai vorbi cu un perete, care nu aude și nici nu vede. Culmea ironiei este că astfel de oameni ajung să nu se mai vadă și să se audă nici măcar pe ei.

Au un ego exacerbat, duc un dialog interior, unde răspunsurile se traduc prin propriile dorințe și cerințe. Nu există pe lume decât ei și atât. Iar ceea ce cred ei că este realitate se exprimă cu certitudine și fermitate. Ei aud și văd doar unica părere. Doar aceasta contează. Ei sunt cei care le știu pe toate.

Nici să nu încercați să contraziceți un astfel de om. Mare greșeală. Lor trebuie să le spuneți doar ce vor să audă și anume că numai ei au dreptate. Vor ajunge oare să conștientizeze vreodată că drumul lor este greșit? Slabe speranțe. Dar cum speranța moare ultima…rămâne să sperăm.

Cale de întoarcere nu există

Odată ce ați pășit pe calea Binelui, cale de întoarcere nu mai există.

Foarte greu este …primul pas. Oboseala, programul cotidian, activitățile cotidiene ne lipsesc de energie. Timpul se scurge cu repeziciune. Epuizarea își spune cuvântul. Cum ? Prin răutate, încăpățânare excesivă și exagerată, agresivitate, prin programul – oamenii nu înțeleg că numai eu am dreptate, chiar și când nu am dreptate, tot am dreptate! Așa spune omul rău.

Dacă s-ar opri preț de cinci minute din drumul lui, plin de tristețe, nefericire și nemulțumire, și ar fi bun chiar și pentru o clipă, va vedea că este minunat să aplici Forța Binelui și viața va fi o permanentă binecuvântare. Încercând o clipă, urmează un minut, o oră și mai târziu, o eternitate. Pentru că veți vedea, odată ce ați pornit pe acest drum, cale de întoarcere nu mai există!

Acceptarea este cheia

Acceptarea este cheia. Privim cu compasiune și acceptăm, pentru că acești oameni sunt răi fără voia lor. Nu conștientizează că bunătatea înseamnă viață în eternitate. Bunătatea înseamnă că există tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, iar aceasta nu este un basm, ci o realitate atâta timp cât înțelegem că a fi buni este o alegere pe care o facem conștient, mai devreme sau mai târziu.

Dacă aveți o poveste care implică existența Forței Binelui, nu ezitați să ne scrieți pe adresa redacției!

 Autor: Ligia Beatrice Vasilescu
Foto: Pixabay.com
Facebook Comments

Share.

Leave A Reply