Utilizarea albastrului egiptean în picturile romane este binecunoscută. Totuși, cercetătorii tocmai au descoperit o aplicație inedită a acestui pigment în timp ce studiau fragmente provenite de la un important sit arheologic din Italia. Este vorba despre o tehnică neobișnuită care oferă diverse avantaje, dar care se dovedește a fi deosebit de costisitoare, arată publicația franceză GEO.
Albastrul egiptean a fost utilizat încă din antichitate – în special în Egipt și, ulterior, în întreaga lume romană. Este un pigment produs artificial din ingrediente precum silicea, cuprul, calciul și un material alcalin. Era folosit frecvent pentru decorarea statuilor, a frescelor și a diverselor obiecte.
Cu toate acestea, cercetătorii în domeniul artei au descoperit recent o utilizare neobișnuită a acestui pigment în timp ce analizau fragmente de picturi murale romane provenind de la „Villa Romana” din Torre di Pordenone, un sit arheologic important din Italia.
Potrivit cercetătorilor, aceste fragmente înfățișează barbuni, caracatițe, pești-scorpion, homari și alte animale marine pe un fundal albastru. Se estimează că ele datează de la sfârșitul secolului I sau din prima jumătate a secolului al II-lea d.Hr.
Analiza a relevat faptul că albastrul egiptean nu fusese doar aplicat la suprafață, ci fusese încorporat direct în mortarul de var de către artizanii romani.
Albastrul egiptean a fost încorporat în mod deliberat în mortarul anumitor fresce
Pentru a-și desfășura studiul, experții au examinat atât straturile de mortar, cât și pigmentul albastru prezent pe fragmente. Aceștia au utilizat microscopia optică, microscopia electronică cu baleiaj, difracția de raze X, spectroscopia Raman și microfluorescența de raze X. Analizele au relevat prezența cuprorivaitei, principalul compus cristalin al albastrului egiptean.
CITEȘTE ȘI: Descoperirea unui cuptor oferă noi date despre producția romană de var din Ungaria
Cu toate acestea, cercetătorii au constatat cu surprindere că pigmentul nu se găsea doar pe suprafața pictată, ci și în stratul subțire de mortar de dedesubt. Într-adevăr, unele granule de albastru egiptean se aflau la o adâncime de aproximativ doi milimetri sub suprafață. Potrivit experților, adâncimea și dimensiunea acestor granule exclud posibilitatea unei simple pătrunderi a pigmentului de la suprafața pictată; în schimb, rezultatele sugerează că artizanii l-au încorporat în mod deliberat în mortar.
Se pare că muncitorii romani amestecau albastru egiptean cu var și agregate înainte de a aplica mortarul, creând astfel un strat albastru uniform, cunoscut sub numele de mortar pigmentat. Această metodă diferea de tehnica tradițională a frescei, în care artiștii aplicau pigmentul pe tencuiala proaspătă. Se consideră că această tehnică oferea o bază amplă și uniformă pentru decorul marin și, totodată, reducea necesitatea coordonării dintre tencuitori și zugravi pe parcursul diverselor etape ale lucrării.
O tehnică neobișnuită și deosebit de costisitoare
Utilizarea mortarului pigmentat cu albastru egiptean a fost relativ rară în cazul frescelor, în special deoarece acesta era mai costisitor decât pigmenții obișnuiți pe bază de pământuri colorate. Prin urmare, în multe picturi romane, acesta apare, de regulă, sub forma unui strat superficial subțire sau ca parte a unui amestec de pigmenți.
Potrivit cercetătorilor, această descoperire confirmă existența unei aprovizionări constante cu albastru egiptean pe piețele romane. Într-adevăr, cantitatea utilizată la vila romană de la Torre di Pordenone sugerează că pigmentul era disponibil în cantități suficiente pentru realizarea unui proiect decorativ de amploare.
Acesta reprezintă un exemplu extrem de rar de albastru egiptean încorporat în mortarul utilizat pentru pictura murală romană. Cu toate acestea, cercetătorii subliniază necesitatea analizării altor decorațiuni murale albastre pentru a stabili dacă această tehnică a fost specifică doar acestei vile sau dacă a fost mai răspândită în pictura romană.
