Get this Widget
Cursul BNR
22 Ian 2018
 EURO = 4.6656 RON
 USD = 3.8059 RON
Cursul BNR
19 Ian 2018
 EURO = 4.6614 RON
 USD = 3.7984 RON
Mountain View
Mountain View

Mircea Ivanof în ”Dialoguri cu Dumnezeu” transmite un mesaj despre Sine și despre alții

1

Citind cartea ”Dialoguri cu Dumnezeu” și urmărind activitatea de astăzi, a lui Mircea Ivanof, am avut senzația că într-un singur om sunt doi oameni diferiți sau chiar trei sau patru…O personalitate multiplă, dezvoltată pe mai multe planuri, dar cu împlinire, armonie și pace. Astăzi, Mircea Ivanof vorbește foarte multe despre fericire. De la el am înțeles că pentru o viață completă avem, în ultimă instanță, nevoie de fericire. Este vorba despre fericirea noastră, dar și despre fericirea celorlalți, care pot urma pe deplin un astfel de exemplu… fericit.

Am crezut, după nume că Mircea Ivanof este din… Rusia. Cu stilul unic, deosebit, Mircea a zâmbit și a spus că numele este slav, dar este din Sudul României, mai exact, continuă tu Mircea… Unde te-ai născut și unde trăiești astăzi?

Mă simt onorat pentru acest dialog la ”Ordinea Zilei”. M-am născut în Galați și trăiesc… peste tot, aș putea spune. Mi-a plăcut foarte mult să călătoresc, să cunosc oameni, să experimentez. Am descoperit România și am ajuns să o iubesc, dar nu pentru țara în sine, ci pentru oamenii care o populează. Am locuit ani de zile în Sibiu, Cluj, Iași, București, Oradea, Tulcea, Brăila, Râmnicu Vâlcea, Buzău, Bistrița etc. Am ajuns să cunosc foarte bine aproape toate orașele României, cu bune și cu mai puțin bune. Am ajuns să călătoresc și în Rusia și Ucraina, am văzut Moscova, Sankt Petersburg-ul, Kiev-ul, Diveevo, Jarosolav, Odessa. Mi-au plăcut rușii, se asemănă foarte mult cu noi, poate că sunt ceva mai deschiși. Dar nu știu ce să zic. Sunt român, de origine ucraineană, dar, din păcate nu știu nici ucraineană, nici rusă, chiar dacă iubesc cultura slavă de care mă simt conectat, oarecum.

Cine este totuși Mircea Ivanof? Restaurator. Artist. Părintele Ermin de la mănăstire, așa cum a fost hirotonisit. Scriitor. Specialist în dezvoltare personală, orator. Cosmetician, dacă am înțeles bine, pentru că spuneai că ai și o ocupație … feminină. Specialist în marketing și management. Autodidact. Exemplele pot continua?

Ai pus foarte bine întrebarea ”cine este Mircea Ivanof?”Ai pus-o atât de bine încât ai dat și răspunsul. Este foarte dificil de răspuns la întrebarea ”cine ești?”. Majoritatea oamenilor, atunci când răspund la întrebarea ”cine ești?” ei răspund,de fapt, la întrebarea ce ești. Personalitatea noastră, determinată de unicitatea și irepetabilitatea ființei noastre, este construită asemenea unei cepe. Fiecare element formează ceapa. Dacă le iei separat, ceapa dispare. Sunt toate cele enumerate de tine. Fiecare element formează acest ”cine” al meu. Fără unul din aceste elemente n-aș mai fi eu.

Am primit cartea Dialoguri cu Dumnezeu, cu dedicație, de la Mircea Ivanof. Nu am lăsat această carte din mână până nu am citit și ultima pagină. Jumătate de zi, atât mi-a trebuit. Și am citit-o cu deosebit interes și chiar am scris notiție la fiecare frază, pentru a recapitula atunci când sufletul meu va cere…

Mircea, tu chiar ești Ermin? Părintele Ermin, care povestește despre oameni și viață, pare un om bătrân, așa mi-l imaginam dacă nu te știam pe tine…M-au fascinat răspunsurile pline de înțelepciune și adevăr. De unde veneau ele? Din interiorul tău sau de undeva din afara ta, din multele cărți pe care le-ai citit, pentru că ești unul dintre pasionații de lectură. Și unde este părintele Ermin astăzi?

În fiecare dintre noi trăiește un copil și un ancestral. În funcție de situație, ne putem permite să fim copii: să ne bucurăm de noi, de viață, de oamenii din jur, ne putem permite să fim un pic naivi și să credem că viața este frumoasă. Adică, cel puțin eu, îmi pot permite asta. Ancestralul sau înțeleptul, învățătorul… are rolul de a învăța și de a practica lăsându-l pe copil să-și facă de cap. În momentul când vine vremea deciziilor, iese la iveală. În mânăstire, în calitate de duhovnic, nu prea mi-am permis să copilăresc decât în rare momente. Deci Părintele Ermin este aici, răspunzându-ți la întrebări, așa cum face, de altfel, și Mirciulică.

Mircea, știu că îți este greu, am simțit din rândurile tale așternute pe foaia albă de hârtie, dar povestește un pic… copilăria. Vorbești mult despre vârsta de 17 ani, care a fost un prag. Ce a fost înainte și ce după această frumoasă vârstă adolescentină?

Am avut o copilărie relativ frumoasă, am copilărit, în egală măsură, și în Cudalbi, la buncii din partea mamei și în Sf. Gheorghe, Delta, la rudele din partea tatălui. La 14 ani am descoperit filosofia prin intermediul cărții ”Despre Frumos și Bine” de Immanuel Kant. Apoi am început să fiu fascinat de iubitorii de înțelepciune: Hegel, Sartre, Platon etc. Am fost fascinat de stoicism, ca atitudine, dar și ca mod de gândire, de raportare la realitate și la Legile Universului. Astfel am început să caut această atitudine în ideologia fiecărui gânditor pe care l-am întâlnit. Am descoprit o formă de stoicism, cu care am rezonat, la Sf Ap Pavel și la Kierkegaard, deși unul era fariseu, iar celălat era existențialist. Aveam 17 ani. După 17 ani toate deciziile le-am luat în funcție de acest stoicism în care mă regăseam. 

Tu crezi că ai ajuns întâmplător restaurator la mănăstire. Și cum se numea aceasta, este posibil să ne spui?

Nu cred în întâmplare. Toate au un rost și dacă suntem atenți la mesajele pe care Dumnezeu vrea să le transmită prin intermediul circumstanțelor și a oamenilor, vom realiza că El ne deschide drumul către oportunități extraordinare. Nu pot spune numele mânăstiri, dar pot spune că este undeva în Ilfov și este una dintre cele mai frumoase și mai bogate mânăstiri din România. 

Mircea ai intrat la mănăstire să restaurezi, cu lucru temporar, și ai rămas acolo timp de … 6 ani. Cum s-a întâmplat aceasta?

Mânăstirea avea nevoie de un administrator. Nu au găsit pe cineva responsabil și starețul împreună cu economul m-au contactat și mi-au spus care le sunt doleanțele. Ei m-au evaluat în timp ce restauram fresca mânăstirii și au văzut cât de organizat sunt. Plus că pe toată perioada restaurării am stat în mânăstire, am interacționat cu ei, au văzut cum gândesc și cum acționez. Când am acceptat să fiu administrator mi-au pus în vedere că nu puteam ”profesa” decât în calitate de monah. Așa că am acceptat să fiu tuns în monahism. 

Apoi, după 6 ani, brusc, într-o zi te-ai hotărât să lași hainele monahale și să revii la viața pământeană. Nu ai simțit că ai coborât din Rai … în Iad? Pentru că unii așa spun că de fapt Iadul este aici, pe Pământ.

Iadul, ca și Raiul, e în inima omului. Am hotărât să revin la viața de mirean pentru că am realizat că mă plafonez. E adevărat, dacă ești un om echilibrat mental și emoțional, viața de mânăstire este extrem de plăcută. Mai ales dacă știi să fii asertiv. M-a deranjat și mă doare atitudinea clerului cum că ei ar fi infailibili. Întotdeauna se găseau scuze – canonice sau necanonice – pentru anumite ”ieșiri din cadru” pe care le făcea un cleric. Pe când mirenii, pentru aceleași ”ieșiri din cadru”, erau puși la punct imediat – canonic sau necanonic. De aceea cred că raiul și-l face fiecare în funcție de deciziile conștiente pe care le ia sau nu le ia. Așa se întâmplă și cu iadul. Am convingerea că Dumnezeu are un Rai pregătit pentru cei credincioși, dar eu nu mă duc cu gândul acolo. Mă preocupă să pot face rai cu ajutorul talentelor pe care Dumnezeu le-a sădit în mine. Viața în mânăstire pare că blochează dezvoltarea acestor talente. Însă am convingerea, așa cum spunea și Pr. Teofil Pârâian, că sunt oameni făcuți pentru mânăstire și oameni care nu-s făcuți pentru mânăstire. Eu nu sunt făcut pentru sistemul pe care mânăstirile ortodoxe românești îl impun. De aceea am hotărât să părăsesc cinul monahal. 

Îmi place că vorbești despre metanoia. Cum ai descoperit și ce este noțiunea dată? Am înțeles că este un fel de trezire, redeșteptare, schimbarea vieții și a minții. Să înțelegem că la tine aceasta ai descoperit la mănăstire și cum, poți să dezvolți un pic subiectul?

Când Fariseul Nicodim a venit la Iisus recunoscându-L ca Trimis al lui Dumnezeu, Iisus i-a răspuns că nimeni nu v-a intra în Împărăția lui Dumnezeu dacă nu se va ”naște din nou”. Adică ”se nască din apă și din Duh”. În acest context, Iisus a folosit termenul ”metanoia” = deasupra minții, dincolo de minte. Practic, acest termen desemnează o transformare plenară a vieții, prin schimbarea viziunii ce omul o are asupra sieși, asupra semenilor și asupra lui Dumnezeu. În limba română acest termen este tradus prin ”pocăință” care provine din limba slavă și descrie un soi de căință pentru anumite fapte și cam atât. Anselm Grun, aprofundează semnificația expresiei ”metanoia” și o traduce prin “a gândi în mod diferit”, adică, a te raporta în mod diferit (constructiv) la sine, la oameni, la Dumnezeu, la viață în general: a te converti, a te întoarce către Dumnezeu. Prin metanoia se restaurează ”Chipul lui Dumnezeu în om” și astfel omul își regăsește ființa autentică. Convertirea este o invitatie la a trăi în mod plenar. Prin metanoia Îl poți vedea pe Dumnezeu în toată creația Sa, dar nu este vorba de panteism. Metanoia îți dezvoltă abilitatea de a-L recunoaște pe Dumnezeu, care îți vorbeste prin situațiile, oportunitățile și oamenii pe care îi întâlnești. 

Și nu în ultimul rând, Mircea care sunt planurile tale de viitor? Și nu uita să le spui cititorilor noștri care este secretul fericirii? Ai ajuns la această stare sau încă tinzi spre ea? Ce să facem, totuși, pentru a fi fericiți? Există o rețetă a fericirii?

Nu sunt omul care să-și facă planuri, dar unul din visurile mele este să reușesc să ajung să fiu cunoscut drept un autor constructiv. Am scris 4 cărți până acum, despre fericire, bineînțeles, care s-au bucurat de succes. Acum lucrez la a 5-a carte și la înființarea unei edituri. Nu cred că fericirea are un secret. Sau dacă are este unic pentru fiecare persoană în parte. Eu consider că sunt un fericit, adică echilibrat. Nu am ajuns la saturație, pentru că oportunități se deschid mereu înaintea mea. Însă pentru cei care doresc să își găsească echilibrul plenar, este imperios să țină cont că noi, oamenii care trăiesc în secolul 21, ne dezvoltăm pe 9 planuri: fizic, mental, emoțional, familial, social, profesional, financiar, cultural și spiritual. În momentul când neglijezi unul din aceste planuri, apare dezechilibru și, implicit, nefericirea. Pentru dezvoltarea concomitentă a acestor planuri am creat un program care se numește I START NEW – Eu o iau de la început. Acest program are 9 metode practice care te ajută să dezvolți fiecare din cele 9 planuri existențiale.

La finalul interviului, Mircea a spus, din perspectiva Părintelui Ermin, două mari  adevăruri: unu, Dumnezeu ne dă mai întâi testul și apoi ne predă lecția și doi, nici Dumnezeu nu îl poate ajuta pe cel ce refuză ajutorul. L-am întrebat de unde are această înțelepciune și a răspuns simplu: ”din Biblie. Biblia este o carte de prevenție. Dacă am înțelege ce ne spune nu am comite greșeli și am fi cu adevărat fericiți”.

Autor: Ligia Beatrice Vasilescu
Foto: Mircea Ivanof Facebook

 

Facebook Comments

Share.

Un comentariu

  1. Pingback: Despre căutarea lui Dumnezeu - Ordinea Zilei

Leave A Reply