Cum măsori înălțimea a ceva ce se mișcă în permanență în sus și în jos? Și cum procedezi atunci când nu ai un teren solid sub picioare? Nivelul mării reprezintă un punct de referință esențial pentru orice, de la măsurătorile necesare construirii unui nou edificiu până la prognozarea efectelor viitoare ale schimbărilor climatice.
Dr. Karen Palmer, cercetător specializat în studiul nivelului mării la Universitatea din Tasmania (Australia), explică faptul că, în mod tradițional, nivelul mării era măsurat cu ajutorul unor dispozitive numite „mareografe”, informează publicația australiană CONNECTSCI.
„Inițial, mareograful era, practic, o riglă mare”, spune Palmer. Nivelul apei era înregistrat prin citirea gradațiilor de pe riglă în diferite momente ale zilei.
În ultimul secol, tehnologia mareografelor a evoluat: s-a trecut de la dispozitive rudimentare, care foloseau flotoare atașate de creioane și cabluri, la senzori acustici sau radar. Acești senzori, montați pe o structură fixă (precum un chei), emit în fiecare secundă un semnal sonor sau radio care ricoșează din suprafața apei. Ei măsoară timpul necesar revenirii semnalului pentru a înregistra nivelul mării. „Astfel, putem obține o măsurătoare continuă a evoluției suprafeței mării în orice moment”, afirmă Palmer.
Mareografele au furnizat date colectate de-a lungul secolelor privind nivelul mării de-a lungul coastelor terestre, însă, pentru a funcționa, acestea trebuie fixate pe uscat.
Pentru a studia oceanul în larg, trebuie să mergi în spațiu
Începând cu anii ’90, anumiți sateliți au fost echipați cu „altimetre” capabile să monitorizeze nivelul mării în timp ce orbitează Pământul. Altimetrele funcționează într-un mod similar cu mareografele moderne, dar de la o înălțime mult mai mare: emit un semnal cu microunde către Pământ și măsoară timpul necesar acestuia pentru a reveni prin reflexie. „Acest lucru ne-a oferit certitudinea că nivelul mării nu creștea doar în zonele de coastă, ci și în largul oceanului, între acestea”, menționează Palmer.
Altimetrele satelitare au devenit tot mai precise; de exemplu, satelitul SWOT din 2022 – dezvoltat în comun de NASA (SUA) și CNES (agenția spațială franceză) – este capabil să monitorizeze elemente de dimensiuni reduse, precum râurile și estuarele. „Volumul mai mare de date ne ajută să înțelegem nu doar faptul că nivelul mării se modifică, ci și modul în care această schimbare diferă de la o regiune la alta a globului”, spune Palmer.
CITEȘTE ȘI: Europa rămâne fără apă! Căldurile extreme epuizează rezervele existente și ne lasă fără hrană!
De unde știm că nivelul mării este în creștere?
Schimbările climatice determină creșterea volumului oceanelor în două moduri: apa mai caldă ocupă un spațiu mai mare, iar topirea gheții de pe uscat sporește cantitatea totală de apă. Acest fenomen duce la creșterea nivelului mării la nivel mondial, însă această creștere nu este uniformă.
În anumite zone, nivelul oceanelor crește mai rapid, deoarece gravitația Pământului variază ușor, iar solul se poate ridica sau scufunda în mod natural.
Palmer afirmă că, de-a lungul unor linii de coastă, nivelul relativ al mării chiar scade ușor. „În zonele de coastă, suntem mult mai preocupați de creșterea nivelului relativ al mării.”, precizează cercetătorul.
Totuși, în medie, datele furnizate de sateliți și de mareografe indică o creștere a nivelului mării.
Începând cu anul 1900, nivelul global al mării a crescut cu aproximativ 20 cm, conform unui raport de sinteză al Grupului Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC).
Palmer menționează că oamenii de știință au elaborat un „bilanț al nivelului mării” pentru a verifica dacă modificările observate corespund celor prezise prin modelele matematice. „Se depun eforturi considerabile pentru a valida acest lucru.”, subliniază specialistul.
De asemenea, IPCC consideră „practic cert” faptul că nivelul mării va continua să crească în secolul următor – o predicție care nu este făcută cu ușurință.
Cu cât va crește nivelul mării?
Este dificil de prevăzut cu exactitate măsura în care va crește nivelul mării în viitor, deoarece există incertitudini atât în privința modului în care se vor topi calotele glaciare, cât și a cantității suplimentare de gaze cu efect de seră care va fi emisă în atmosferă.
Într-un scenariu cu emisii foarte ridicate, nivelul mării ar putea crește cu încă un metru până la sfârșitul secolului. În cazul unor emisii mult mai scăzute, această creștere suplimentară ar putea fi de doar 30 cm.
IPCC estimează cu un grad ridicat de certitudine că o anumită creștere suplimentară a nivelului mării este inevitabilă, chiar dacă emisiile ar înceta mâine. Acest lucru se datorează faptului că unele calote glaciare vor continua să se topească, precum și pătrunderii apelor mai calde în zonele de mare adâncime ale oceanului.
Dr. Will Howard, cercetător în domeniul climei la Universitatea Națională Australiană și fost cercetător principal în cadrul Autorității pentru Schimbări Climatice, afirmă că oceanul poate stoca căldură în adâncurile sale timp de secole.
„S-a încercat simularea, prin intermediul modelelor, a unor scenarii diferite în care stabilizăm emisiile la nivelurile actuale sau le eliminăm complet. Există o varietate de rezultate, în funcție de modelul utilizat și de ipotezele luate în calcul. Însă toate au un element comun: intervalul de timp îndelungat necesar pentru ca această încălzire să se propage în întregul ocean.” explică cercetătorul.
Sunt unele locuri mai expuse riscului de creștere a nivelului mării? Palmer afirmă că principala problemă generată de creșterea nivelului mării este riscul sporit de inundații provocate de ocean. Nivelul relativ al mării joacă un rol important, însă există și alți factori care determină probabilitatea ca o anumită locație să fie inundată. „Modificarea frecvenței inundațiilor va depinde în mare măsură de caracteristicile locale ale mareelor și de cele ale fenomenelor de supranivelare a apei”, arată Palmer.
De asemenea, contează și ce anume este expus inundațiilor. De exemplu, inundarea unui spital reprezintă o problemă mult mai gravă pentru un oraș decât inundarea unui parc. „Consecințele riscului depind adesea de ceea ce se află în calea apelor”, spune Palmer.
Deși există o marjă largă de variație în ceea ce privește nivelul posibil al mării în anul 2100, Palmer precizează că există predicții foarte precise privind impactul creșterii nivelului mării asupra zonelor de coastă locale. „De peste o sută de ani realizăm predicții privind mareele în majoritatea orașelor noastre de coastă. Putem elabora estimări solide cu privire la locațiile cele mai vulnerabile.”, transmite dr. Karen Palmer.
Autor: Corina Gheoghe
Foto: Pixabay.com
Video: ConnectSci News
CITEȘTE ȘI: Omul se sinucide. Schimbările climatice alimentează bolile infecțioase
