Get this Widget

O reglementare problematică: Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

0

La data de 23 mai 2018, Camera Deputaţilor a adoptat proiectul de lege privind Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară („RNPM”) şi pentru abrogarea Ordonanţei Guvernului nr. 89/2000 privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor şi efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare („Proiectul”).

Ulterior, Preşedintele României a înaintat Senatului o cerere de reexaminare a Proiectului, atragând atenţia asupra anumitor prevederi problematice ale acestuia. În prezent, acesta a fost înaintat comisiilor de specialitate ale Senatului, urmând a fi analizat de acestea în luna septembrie, după vacanţa parlamentară.

Într-adevăr, din perspectiva unui practician al dreptului, anumite prevederi ale Proiectului ies în evidenţă ca având potenţial de a îngreuna procesul de înregistrare a unor anumite acte juridice în RNPM, ceea ce va afecta, în mod implicit, şi modul de desfăşurare a tranzacţiilor de finanţare.

Înscrierea titlurilor executorii

La începutul anului 2017, art. 641 din Codul de Procedură Civilă a fost modificat în sensul în care înscrisurile sub semnătură privată nu mai pot fi titluri executorii decât dacă sunt înregistrate în registrele publice, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege. La momentul respectiv, această modificare a făcut obiectul unor îndelungi discuții în practică, care şi-au propus să răspundă întrebării: vor trebui înregistrate toate titlurile executorii (de exemplu, şi un contract de credit sau un contract de asistenţă juridică) sau numai acele titluri executorii cu privire la care legea prevedea deja condiţia înregistrării pentru validitate sau opzabilitate (de exemplu, contractele de ipotecă)?

Corpul Operatorilor Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare a emis, la acel moment, un comunicat prin care a exprimat disponibilitatea acestui sistem pentru înregistrarea titlurilor executorii, prin intermediul avizelor specifice.

Au existat și o serie de păreri potrivit cărora într-o interpretare rezonabilă, prevederea respectivă ar viza doar acele titluri executorii pentru care legea prevede deja condiția înregistrării pentru validitate sau opozabilitate. Practica instanțelor poate însă varia și este deja binecunoscută  o încheiere a Judecătoriei din Sânnicolau Mare prin care a fost respinsă o cerere de încuviinţare a executării silite deoarece contractul de credit nu era înregistrat într-un registru public.

Proiectul reia ideea din Codul de Procedură Civilă, stabilind în art. 4 alin. (1) că înregistrarea înscrisurilor sub semnătură privată care sunt tituluri execturorii în condiţiile legii se face în RNPM şi în alin. (3) că titlurile executorii constatate prin înscrisuri sub semnătură privată pentru care legea solicită realizarea formalităţilor de publicitate îndeplinesc această condiţie prin înscrierea în RNPM.

În opinia noastră, formularea alin. (1) este de natură a redeschide discuţiile cu privire la executorialitatea anumitor tipuri de contracte (precum cele de credit sau cele de asistenţă juridică) în lipsa înscrierii acestora în RNPM, urmând ca după intrarea în vigoare a legii, practicienii să aştepte cu interes interpretarea instanţelor cu privire la aceste prevederi. Cu atat mai mult în acest context este recomandabilă o modificare legislativă la nivelul Codului de Procedura Civilă prin care să fie clarificată aplicarea cerinței înregistrării în registrele publice relevante exclusiv a acelor titluri executorii pentru care legea prevede deja condiția înregistrării pentru validitate sau opozabilitate.

Remarcăm și faptul că un proiect legislativ similar preciza într-un mod mult mai clar faptul că înscrisurile declarate prin legi speciale titluri executorii sunt exceptate de la cerinţa înscrierii în registrele de publicitate, însă acest proiect a fost retras de către iniţiator iar acest limbaj nu a fost preluat şi în Proiectul despre care discutam in acest articol.

Teritorialitatea înscrierilor

În premieră pentru materia publicităţii în materie mobiliară, Proiectul prevede că înscrierile în RNPM se vor face la sediul operatorului sau al agentului din circumscripţia teritorială a Curţii de Apel unde îşi are domiciliul sau sediul unul dintre debitori (sau în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Bucureşti, în cazul în care debitorii nu au sediul în România).

Este greu de văzut beneficiul unei astfel de competenţe teritoriale, mai ales prin prisma faptului că, în practică, finanţatorul este cel care preia de cele mai multe ori responsabilitatea efectuării înscrierilor în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare (viitorul RNPM), în vederea asigurării celerităţii înscrierii drepturilor sale după semnarea contractelor de garanţie relevante.

Dacă Proiectul intră în vigoare în forma actuală, băncile se vor vedea fie în poziţia de a găsi operatori RNPM cu care să colaboreze în fiecare dintre circumscripţiile Curţilor de Apel din ţară, fie de a impune debitorilor să preia formalităţile.

Merită remarcat că introducerea competenţei teritoriale se numără şi printre motivele pentru care legea a fost reîntoarsă către Senat, argumentându-se că teritorialitatea nu este în măsură să asigure celeritatea înscrierilor.

Concluzii

În lumina cererii de reexaminare, ne exprimăm speranţa că în comisiile de specialitate şi, ulterior, în plenul Senatului, aceste prevederi ale Proiectului vor fi revăzute în spiritul unei abordări care sa raspunda si cerintelor practice, şi vor fi ajustate pentru a asigura bunul mers al pieţei bancare. Rezultatul rămâne de văzut pe finalul acestui an. Nu în ultimul rând, este de interes o eventuala modificare a Codului de Procedură Civilă pentru a clarifica faptul ca cerința înregistrarii în registrele de publicitate relevante se aplica doar acelor titluri executorii pentru care legea prevede deja condiția înregistrării pentru validitate sau opozabilitate.

Autor: Camelia Ianțuc, associate PeliFilip
Foto: Pixabay.com

 

Facebook Comments

Share.

Leave A Reply