Arheologii care efectuează săpături la Karahantepe, în sud-estul Turciei, au descoperit o statuie compozită veche de aproximativ 11.000 de ani, reprezentând o figură umană așezată pe spatele unui leopard. Această descoperire adaugă o variantă nouă și neașteptată repertoriului deja remarcabil de reprezentări care îmbină elemente umane și animale, specific sitului, scrie publicația Arkeonews.
Sculptura, cu o înălțime de 70 de centimetri, a fost descoperită în timpul campaniei de săpături din anul 2026, iar anunțul oficial a fost făcut pe 25 august de către ministrul Culturii și Turismului din Turcia, Mehmet Nuri Ersoy. Conform acestuia, statuia a fost găsită în locul în care fusese, se pare, lăsată în antichitate: pe o bancă situată de-a lungul peretelui unei structuri cu un diametru de aproximativ trei metri. Construcția avea podeaua pavată cu lespezi plate.
Ersoy a descris sculptura ca prezentând un stil întâlnit pentru prima dată la Karahantepe. Deocamdată, anunțul nu a fost însoțit de o comunicare arheologică detaliată care să explice cronologia, tehnica de realizare sau interpretarea precisă a obiectului, lăsând astfel semnificația acestuia deschisă unor studii ulterioare.
Un animal familiar apare într-o ipostază neobișnuită
Leopardul nu este o prezență nouă la Karahantepe. Ceea ce face ca descoperirea aceasta recentă să fie deosebit de intrigantă este relația dintre animal și figura umană.
Săpăturile anterioare au scos la iveală câteva sculpturi compozite care prezentau o dispunere inversă: un om care purta un leopard în spate.
Prof. dr. Necmi Karul, coordonatorul săpăturilor de la Karahantepe, a menționat anterior descoperirea a trei astfel de sculpturi în sit.
Un aspect important este că leoparzii nu erau reprezentați ca pradă moartă; aceștia erau sculptați ca animale vii, părând vigilenți și agresivi.
Descoperirea anunțată recent pare să inverseze această formulă vizuală. În loc ca omul să poarte leopardul, acesta este așezat pe animal. Deocamdată nu se poate stabili dacă inversarea aceasta transmitea o altă narațiune, un statut diferit sau o relație simbolică aparte, însă compoziția oferă arheologilor un nou indiciu pentru a analiza modul în care locuitorii de la Karahantepe își imaginau granița dintre oameni și animalele sălbatice puternice.
CITEȘTE ȘI: Descoperire senzațională în capitala Italiei: O statuie în mărime naturală ce îl înfăţişează pe Hercule
În sit sunt atestate și figurine reprezentând leoparzi, în mod independent. Colecția neolitică a Muzeului din Şanlıurfa include capete de leopard și o figurină din calcar reprezentând un leopard, cu o înălțime de 45 de centimetri, provenind de la Karahantepe, în timp ce motive sculptate reprezentând leoparzi au fost identificate pe stâlpii de piatră din cadrul construcțiilor monumentale ale sitului.
Ce semnificație avea leopardul pentru comunitățile neolitice?
Atribuirea unei singure semnificații leopardului ar depăși limitele dovezilor disponibile. Nu există texte scrise provenind de la aceste comunități care să explice ce reprezentau animalele individuale, iar interpretările bazate pe mitologii ulterioare pot deveni cu ușurință speculative.
Există, totuși, un tipar arheologic clar.
Karul a descris leopardul drept motivul animal cel mai frecvent întâlnit la Karahantepe. Leoparzii apar atât sub formă de reliefuri, cât și ca imagini incizate pe stâlpii Structurii AD, precum și în sculpturi tridimensionale. Interpretarea sa plasează aceste imagini în cadrul unei relații mai vaste între primele comunități sedentare și lumea naturală, în loc să considere leopardul doar ca pe o pradă de vânătoare.
Karul a susținut că oamenii care trăiau la începuturile vieții sedentare s-au perceput, probabil, ca făcând parte din lumea animală într-o măsură mai mare decât societățile ulterioare. În opinia sa, reprezentările umane care înfățișează oameni purtând leoparzi vii reflectă o relație a cărei natură exactă este dificil de reconstituit, dar în care animalele ocupau o poziție culturală foarte diferită de cea a unei prade obișnuite.
Ansamblul mai larg al reprezentărilor neolitice din regiunea Şanlıurfa indică aceeași direcție. În situl din apropiere, Sayburç, un relief narativ vechi de aproximativ 11.000 de ani înfățișează figuri umane alături de doi leoparzi și un taur. Cercetătorii care au studiat relieful au observat că artiștii neolitici au pus în mod repetat accentul pe trăsăturile amenințătoare ale animalelor sălbatice, în special pe colții și coarnele expuse.
Unii cercetători au propus roluri mai specifice pentru leopard, inclusiv interpretări legate de protecție sau transformare, însă astfel de perspective rămân ipoteze, nu explicații certe. Cea mai sigură concluzie este că asocierea repetată a oamenilor cu prădători puternici a fost deliberată și a purtat semnificații care depășeau cu mult sfera subzistenței.
Lumea în expansiune a reprezentărilor în piatră de la Karahantepe
Săpăturile sistematice la Karahantepe au început în anul 2019. Așezarea se întinde pe o suprafață de aproximativ 14 hectare, fiind astfel unul dintre cele mai mari situri din perioada neolitică timpurie cunoscute în regiune; aici au fost identificate peste 250 de blocuri de piatră verticale, în formă de T. Cercetările arheologice au scos la iveală zone de locuit, precum și structuri de mai mari dimensiuni prevăzute cu bănci din piatră, stâlpi, reprezentări umane sculptate și imagini ale unor animale.
Situl a oferit în repetate rânduri combinații inedite între lumea umană și cea animală. În 2023, arheologii au descoperit o statuie masculină monumentală, cu o înălțime de aproximativ 2,3 metri, amplasată pe o bancă de piatră decorată cu un leopard și însoțită de un vultur. Mai recent, la Karahantepe au fost scoase la lumină mici figurine de animale, dispuse într-o compoziție deliberată, ceea ce sugerează că aceste imagini ar fi putut servi la crearea unor narațiuni împărtășite de comunitate.
Noua sculptură reprezentând un leopard adaugă acum o nouă configurație acestui vocabular vizual.
Semnificația sa ar putea depinde, în cele din urmă, mai puțin de asocierea leopardului cu o anumită divinitate, un ritual sau un mit anume, și mai mult de înțelegerea motivului pentru care artiștii de la Karahantepe au ales, în mod repetat, să plaseze oamenii în relații atât de intime – și uneori tulburătoare – cu animalele de pradă.
Pentru moment, reprezentarea unei persoane așezate pe spatele unui leopard ridică tocmai genul de întrebare pentru care Karahantepe a devenit cunoscut: nu doar ce anume au sculptat în piatră locuitorii săi, ci și ce povești erau menite să spună acele imagini.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: Ministerul Culturii și Turismului / Mehmet Nuri Ersoy
CITEȘTE ȘI: O sculptură intactă a lui Hercule a fost descoperită într-o groapă de gunoi de pe insula Ibiza
