În Sulawesi, cercetătorii au identificat pe dinții a doi vânători-culegători din vechime urme asociate cu mestecarea repetată a nucilor de betel. Această descoperire ar putea reprezenta cea mai veche dovadă din lume a consumului intenționat de astfel de substanțe, scrie revista franceză GEO.
Cu mii de ani în urmă — cu mult înainte de apariția agriculturii în perioada neolitică — oamenii consumau deja substanțe psihoactive, potrivit unui studiu realizat de arheologi de la Universitatea Griffith (Australia) pe insula indoneziană Sulawesi.
În raportul lor, publicat miercuri, 9 septembrie, în revista „Science Advances”, cercetătorii descriu descoperirea celor mai vechi dovezi privind consumul nucii de betel (sau nucii de areca) — o substanță cu efect stimulant și potențial de dependență, utilizată și astăzi în mare parte din regiunea Asia-Pacific.
Cercetătorii au identificat aceste dovezi pe schelete rare aparținând unor vânători-culegători descoperite în Sulawesi. Unul dintre schelete datează din urmă cu 25.000 – 16.000 de ani, iar celălalt din urmă cu 7.600 – 6.300 de ani. Aceste date preced cu mult momentul din neolitic sau din epoca bronzului (acum aproximativ 3.500 de ani) indicat de cercetători anterior ca fiind începutul utilizării acestor stimulente.
Șanțuri neobișnuite și arecolină
Dentiția acestor doi vânători-culegători primitivi a atras atenția oamenilor de știință. Aceasta prezintă urme de uzură neobișnuite – „șanțuri adânci și rotunjite” – care nu corespund obiceiurilor alimentare tipice.
Autorii consideră că au identificat un nou marker bioarheologic, pe care îl atribuie „suptului frecvent al nucilor de betel întregi”.
CITEȘTE ȘI: La 9.000 de ani de la înmormântarea sa, șamanul Bad Dürrenberg continuă „să vorbească”. VIDEO
În plus, analizele au detectat prezența arecolinei – principala substanță psihoactivă a nucii – în țesutul dentar. „Suptul unei nuci de betel intacte eliberează suficientă arecolină pentru a produce un efect fiziologic și a modifica funcționarea creierului”, explică profesorul Adam Brumm, autorul principal al studiului.
În timp ce consumatorii moderni amestecă semințele cu var stins pentru a crea un amestec de mestecat – o metodă care eliberează compușii psihoactivi ai nucii în fluxul sanguin mult mai rapid – utilizatorii din vechime nu aveau nevoie să recurgă la astfel de procedee pentru a resimți starea de euforie.
Un cerc vicios care duce la probleme de sănătate
Deși puțin cunoscută în societățile occidentale, nuca de betel rămâne, în prezent, a patra cea mai consumată substanță psihoactivă din lume, după alcool, cofeină și nicotină. În urmă cu douăzeci și cinci de milenii, acest obicei a avut un preț. Fiind dure și abrazive, semințele provocau o uzură severă a dinților în cazul celor mai mari consumatori, ducând în cele din urmă la expunerea pulpei dentare și declanșând o serie de probleme stomatologice. „Trebuie să fi fost extrem de dureros; îngreuna masticația și creștea semnificativ riscul de infecții dentare cronice”, observă Adam Brumm.
Este posibil ca obiceiul în sine să fi fost chiar legat de durere. Arecolina posedă proprietăți analgezice; ar fi putut fi utilizată pentru a calma temporar durerile de dinți, deși consumul repetat, în timp, ar fi agravat starea danturii.
