Get this Widget

Ochii sunt cei care se evidențiază și dau viață picturilor Antoninei Utchin

0

Dacă răscolesc adânc în memorie și mă întorc în copilăriei, văd în fața mea o fetiță cu bucle aurii, ce se asemăna mult cu un îngeraș dintr-o frescă pictată. Au trecut anii și am văzut total întâmplător, dragă Antonina Utchin, o poză a ta și am recunoscut fetița din copilărie. Ai devenit femeie, soție, mamă și nu în ultimul rând un pictor recunoscut în mediul de artă, pe segmentul România și Republica Moldova.

Povestește te rog ceva despre tine, date biografice, studii…

Mă numesc Antonina, am 28 de ani și sunt artist ”vizual” (pictor după fotografie n.r.). M-am născut în Republica Moldova, orașul Chișinău, dar am copilărit în satul Purcari din raionul Ștefan Vodă. Dintotdeauna am iubit arta. De mică am studiat muzica, dansul, actoria, dar mai ales pictura. În Purcari, am absolvit gimnaziul de 9 clase și ulterior am urmat Școala de Arte ”Maria Bieșu” din Ștefan Vodă, Secția pictură. După ce am terminat gimnaziul din satul Purcari, am fost acceptată, prin concurs, la Colegiul național de Muzică ”Dinu Lipatti” din București, secția actorie. În anul 2010 am finalizat studiile la acest colegiu și am fost admisă la Universitatea națională de arte din București, secția pictură, unde am luat licența și mai târziu, masteratul în pictură și pedagogie. Acum sunt membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și particip la multe expoziții de grup, dar și personale. Sunt căsătorită și am o fetiță de aproape 3 ani. Îmi iubesc mult familia și consider astăzi că fetița mea este și cea mai mare realizare a mea.

Când ai început să desenezi?

Mama spune că am început să desenez de foarte mică, de pe la 1-2 ani. Și, într-adevăr, de când mă țin minte…desenez, pictez. Dar așa, mai serios, am început să pictez de la vârsta de 7 ani și la Școala de Arte ”Maria Bieșu” din Chișinău.

Tablourile tale sunt foarte frumoase, realiste, unele dintre ele te determină să te oprești în fața lor și să pierzi noțiunea timpului. Personajele tale au ceva definitoriu și anume ochii. Tu ce crezi?

Mulțumesc pentru aprecieri. Mă bucur că lucrările mele par realiste. Dar eu îmi doresc să fie și mai realiste decât acum. Ador realismul fotografic și mă regăsesc în acest stil de pictură deoarece numai  astfel pot să exprim starea mea sufletească. Există o nevoie atunci când pictezi, să descrii în tablourile tale ceea ce simți în suflet. Și, într-adevăr, cel mai mult îmi place la un portret să pictez ochii, iar faptul că îi scot în evidență este ceva instinctiv, nu îmi propun să ac acest lucru, pur și simplu vine din interior și așa simt eu să îi pictez.

Ești numai pictor portretist sau ai și alte domenii?

În ultima perioadă am fost preocupată mai mult de portrete, în special portrete de copii, dar pot să pictez orice.

Unde este ”cuibușorul” , unde te retragi, atunci când ai nevoie să fii în siguranță, unde te simți ”acasă”?

Cred că acest cuibușor, la mine, cel mai adesea se regăsește în fața șevaletului, atunci când pictez. Desigur că mai sunt momente când doresc să mai schimb ceva din rutina zilnică și atunci îmi place să mă retrag undeva în natură. Mă simt minunat la munte, în atmosfera care transmite liniște și pace și care, desigur, mă umple de inspirație artistică.

Cât timp ești plecată din țară, ai momente când dorul te reîntoarce în satul de baștină? Și apropo când ai fost ultima dată la Purcari?

Sunt plecată din țară din septembrie 2006, atunci când am plecat să studiez la Colegiul Național de muzică ”Dinu Lipatti”. Și de atunci locuiesc tot în București, unde m-am și căsătorit. De multe ori simt că îmi este dor de țara în care m-am născut, de locurile în care am copilărit. Ultima dată am fost la Purcari în vara anului trecut, iulie 2017. Și chiar dacă de aproape 12 ani nu mai locuiesc în Republica Moldova, de fiecare dată când vin în vizită, la mama mea în Purcari, mă simt acasă. Te simți cumva fericit atunci când te întorci în locurile în care ai copilărit, simți că este ceva care te atrage acolo.

Și care este visul tău cel mai mare pentru viitor?

Greu de spus, eu fiind o fire visătoare, am mai multe dorințe. Visul meu cel mai mare pentru viitor este să ajung să pictez cât mai aproape de realitate, rămânând în același timp cât mai aproape de familia mea.

Antonina Utchin este un nume deja recunoscut, a influențat acest fapt asupra ta sau ai rămas același îngeraș cu bucle aurii, un om simplu și bun la suflet?

Cred că numele meu este deocamdată puțin cunoscut, sunt abia la început de drum și nu știu unde am să ajung mai departe.  Sincer, nu m-a influențat în nici un mod, iar dacă în viitor să nu mă influențeze deloc acest lucru. Consider că este minunat ca omul în orice condiție s-ar afla, oricât de sus ar fi, să rămână modest și simplu. Simplitatea face omul să fie mai frumos și mai bun.

Autor: Natalia Enachi
Foto:Antonina Utchin

 

 

 

Facebook Comments

Share.

Leave A Reply