Prima dată a pășit în România în 1998, atunci când s-a relocat în țara noastră datorită unei oportunități de job. Fiorenzo Rista a venit pentru o perioadă de doar un an, dar lucrurile au evoluat astfel încât a rămas pentru o viață. O serie de întâmplări fericite i-au oferit șansa de a-și întemeia aici o familie și de a conduce un business care îi permite să-și pună în practică toate cunoștințele sale despre producția de vin. Iubește tot ceea ce face, iubește și România și crede cu tărie că țara care l-a adoptat a fost binecuvântată cu un pământ special care își pune amprenta pe fiecare sticlă de vin produsă la Crama Viile Metamorfosis. A fost printre primii enologi străini care s-au mutat în România și care au folosit istoria și tradiția pentru a ajuta vinul românesc să crească și să cucerească piețele internaționale. A metamorfozat un întreg sector, mutând accentul de pe cantitate pe calitate, dând astfel voie unei licori pe care o producem de mii de ani să se prezinte întregii lumi la adevărata sa valoare.
Ordinea zilei vă spune povestea enologului Fiorenzo Rista, omul care astăzi conduce Crama Viile Metamorfosis, firmă în cadrul căreia este atât administrator, cât și acționar.
Din septembrie 1998, moment în care a pășit pentru prima dată în România, au trecut deja 28 de ani, perioadă în care profesionistul italian și-a trecut în palmares multe vinuri medaliate, a schimbat mentalități, a contribuit la progresul țării de adopție, dar și mai important a evoluat, și-a întemeiat o familie, a învățat să simtă românește și a descoperit că acasă este acolo unde sufletul îți permite să te așezi.
Am structurat articolul în mai multe părți, prima dintre ele fiind dedicată perioadei de început a specialistului Fiorenzo Rista, a formării sale, pentru ca în următoarele să explicăm cum a ajuns enologul italian să construiască o afacere în România, cum s-a asociat cu familia marchizului Piero Antinori și cum a transformat locația Vinalcool Prahova din comuna Vadu Săpat într-o cramă elegantă în care strugurii își spun povestea.
Muncește umăr la umăr cu echipa sa
Își petrece timpul fie printre vii, acolo unde muncește umăr la umăr cu echipa din teren, fie în cramă, acolo unde verifică, gustă, miroase și stabilește dacă s-a finalizat maturarea în baric sau budană, dacă începe îmbutelierea în sticle….
Dar când vin musafiri la Viile Metamorfosis este în mijlocul lor: le povestește istoria locului, le explică întreg procesul de vinificație, le prezintă vinurile, făcându-i să simtă și ei pasiunea pe care o are pentru enologie și pentru tot ceea ce înseamnă viniviticultură.
De la Vinul Regilor la Vinul Marchizului
Este născut în Torino, dar părinții săi provin din Alba, oraș aflat într-o regiune cu multe podgorii. Familia mamei sale își are rădăcinile în comuna La Morra, pitoreasca localitate din regiunea viticolă Langhe, faimoasă la nivel mondial pentru producția de vin Barolo, cunoscut și sub numele de „vinul regilor”.
CITEȘTE ȘI: AFACERI CU PARFUM DE STRUGURI. Prahova Ținutul Vinului- astăzi despre Viile Metamorfosis
Cum a trecut însă Fiorenzo Rista de la vinul regilor la Vinul Marchizului și cum și-a părăsit locurile natale pentru o țară despre care înainte de a ajunge prima dată aici nu știa prea multe lucruri aflăm chiar de la el. Este pentru prima dată când își spune povestea, dar o face cât se poate de firesc, fiind conștient că fiecare întâmplare trăită până acum i-a permis să fie omul de astăzi, l-a format, l-a învățat și l-a ajutat să descopere locul în care se simte acasă.
A crescut printre vii, iar în clasa a VIII-a, atunci când a trebuit să aleagă drumul pe care îl va urma mai departe, a decis să se îndrepte către un liceu tehnic, a cărui absolvire îi permitea să aibă deja o profesie după finalizare.
Așa a ajuns să studieze la „Scuola Enologica Alba”, o instituție de învățământ cu tradiție, fondată în anul 1881. „Bunica a fost cea care mi-a vorbit pentru prima dată despre această școală. Ea a fost cea care m-a dus acolo și așa am aflat direct că este o unitate de învățământ tehnic, în care, în primii doi ani parcurgeai partea de teorie, ca la orice liceu, iar apoi, în următorii patru ani, îmbinai teoria cu practica. Fac o paranteză, liceul acesta, spre deosebire de altele din Italia, dura șase ani, nu cinci. Când terminai „La Scuola Enologica Alba” nu mai aveai nevoie să mergi mai departe la facultate pentru a obține o diplomă, ci obțineai diplomă de tehnician în enologie. În primii doi ani de liceu, parcurgeai partea de teorie, iar în următorii patru învățai și viticultură, dar și enologie: învățai cum să produci vin. Școala aceasta era foarte pregătită pentru a forma profesioniști în această industrie, având cramă, podgorie, laboratoare și toate dotările necesare unei astfel de formări.”, ne spune interlocutorul Ordinea Zilei.
Timp de șase ani a studiat temeinic, dar a și muncit foarte mult, Scuola Enologica Alba pregătindu-și elevii printr-un proces care îmbină perfect teoria cu practica. A trecut prin toate etapele, de la lucrul în vie pentru pregătirea butașilor pentru o nouă recoltă, până la culegerea strugurilor și obținerea vinului. În ultimul an, a parcurs și partea foarte importantă de degustare, care l-a ajutat să descopere secretele din spatele fiecărei sticle de vin. „Aveam la dispoziție o sală specială de degustare și, alături de profesorul nostru, învățam cum să deosebim vinurile, cum să simțim aromele, mirosul. Erau analizate atât vinuri bune, cât și vinuri cu defecte. De exemplu, ți se dădea un vin cu defect de dop și tu trebuia să înveți să-l descoperi. Un astfel de defect este greu de descris, este important să-l simți și să-ți dezvolți capacitatea de a-l descoperi. Un astfel de defect se simte olfactiv și trebuie să înveți practic, nu ai cum să-i transmiți cuiva prin teorie o astfel de capacitate. După ce îl simți pe nas, ai confirmarea și prin gust, care este unul „murdar”, o aromă tip mucegai, dar nu e mucegai…. Dar defectul de dop este un defect pe care, dacă tu îl prinzi o dată, nu-l mai uiți. Gustam și vinuri „bolnave” și vinuri bune pentru că într-o cramă trebuie să ai priceperea de a descoperi tot.”, povestește Fiorenzo Rista.
După absolvirea liceului, a fost în armată, iar apoi și-a început activitatea profesională. În anii ’90 însă, Universitatea de Horticultură de la Torino a vrut să facă primul curs de enologie mai aprofundat în parteneriat cu La Scuola Enologica Alba și astfel Fiorenzo Rista a făcut parte din prima generație care a absolvit această facultate.
A fost un om practic toată viața sa, astfel că, imediat după Bacalaureat, a făcut anul de armată, după care, în septembrie 1982, a început demersurile necesare obținerii unui loc de muncă. „La câteva zile după ce am venit din armată, am mers la rectorul școlii pe care am absolvit-o pentru a vedea care sunt joburile disponibile în crame. Știam că toate firmele din zonă, dar și din toată Italia, luau legătura cu această școală pentru a identifica tineri absolvenți pentru a-i angaja. Așa am aflat că o firmă din Milano care producea vinuri speciale, tip vermuturi, angaja. A picat foarte bine, pentru că tatăl meu lucra la Milano și puteam locui amândoi acolo și la final de săptămână puteam veni împreună acasă. Când a aflat de intenția mea, mama a protestat. Noi suntem trei la părinți, mai am un frate și o soră, sunt mai mici. Fratele meu a făcut un liceu științific și apoi o facultate de inginerie, iar sora mea școala de contabilitate și lucrează de la absolvire într-o fabrică de ciocolată cunoscută în întreaga lume. Fiecare dintre noi și-a căutat drumul său, iar eu mi-am dorit să mă angajez imediat, nu am mai stat să aștept să văd dacă este un post disponibil în zona în care am făcut școala și unde locuiau părinții mei. M-am angajat la această cramă și am muncit aici timp de patru ani. Dar între timp, mama continua să insiste că trebuie să lucrez mai aproape de casă. Avea un prieten enolog și acest domn era consultant la o cramă din Alba, acolo unde m-am angajat și eu, dar nu mi-a plăcut foarte mult proprietatea, nu m-am adaptat, așa că, după un an, am părăsit acea cramă și m-am angajat la o altă firmă, care avea o cramă în apropiere. Aceasta a fost ultima cramă în care am lucrat în Italia. Am muncit patru ani la Milano, un an la crama din Piemont și încă zece ani la a treia cramă. Am lucrat aici până în 1998, an în care am plecat din Italia și am venit în România. Între timp, când eram la ultima cramă, am făcut și facultatea”, își amintește Fiorenzo Rista.
România a fost o încercare
Venirea în România a fost o întâmplare și în același timp o mare încercare profesională.
Interlocutorul Ordinea Zilei lucra deja de zece ani într-o cramă în Italia în care proprietarul producea vin, dar o făcea după metode tradiționale și nu-și dorea niciun fel de modernizare, nu accepta niciun fel de schimbare, iar situația aceasta îl împiedica pe Fiorenzo Rista să-și valorizeze cunoștințele. Își dorea mai mult, visa ca vinurile sale să câștige medalii, să participe la competiții, dar locul în care muncea nu-i permitea lucrul acesta. Astfel că a început să caute o altă oportunitate de job, iar un coleg de școală i-a prezentat posibilitatea de a lucra în România, unde mai mulți investitori italieni și francezi, printre care și Fabio Albisetti, deschiseseră în urmă cu un an o cramă.
Așa a ajuns la Vinarte, locul care avea să-i decidă destinul și să-l lege pentru totdeauna de țara de adopție.
Când a acceptat această provocare nu știa prea multe despre România, a cântărit însă destul faptul că se reloca într-o țară de limbă latină. „Până să vin aici cu munca, nu am mai vizitat niciodată România. Dar pot să spun că am simțit din prima că sunt acasă, pentru că mi-a plăcut foarte mult. Nu rămâneam aici pe viață, dacă nu-mi plăcea. M-au cucerit oamenii, care sunt foarte aproape de sufletul meu. Nu a fost ușor să mă adaptez, mai ales că nu cunoșteam limba, nu știam nimic despre aceste locuri, dar am simțit că aici există potențial și am vrut să-mi pun și eu amprenta.”, subliniază oenologul.
Practic, Fiorenzo Rista a preluat coordonarea afacerii pe care Fabio Albisetti o avea în România, fiind responsabil cu punerea în practică a tuturor deciziilor de business. A fost un alt moment important în evoluția sa profesională, având în vedere că a avut oportunitatea de a colabora cu alți specialiști care ofereau consultanță în industria viniviticolă din întreaga lume. „Am semnat inițial un contact pentru un an, dar de când am venit prima dată în România au trecut, iată, 28 de ani”, punctează interlocutorul Ordinea Zilei.
Nu pierdeți episodul următor în care Fiorenzo Rista ne povestește cum a fost adoptat de România.
Autor: Ștefania Enache
Foto: Ordinea Zilei
CITEȘTE ȘI: Pe Drumul Vinului- Viile Metamorfosis. VIDEO
){kind=link}