Get this Widget

Raportul non-financiar, provocarea anului 2019 pentru companiile cu peste 500 de angajați

0

Peste o mie de companii din România sunt obligate să raporteze datele non-financiare aferente anului financiar 2018. Ordinul MFP nr. 3456/2018 obligă firmele cu peste 500 angajați – altele decât entitățile de interes public, să includă în raportul administratorilor o declarație nefinanciară.

Raportul non-financiar reprezintă provocarea anului 2019 pentru foarte multe companii, în contextul numărului scăzut de rapoarte non-financiare publicate până în anul 2018.

În ultima perioadă, la nivel internațional, companiile sunt din ce în ce mai preocupate asupra responsabilității lor sociale și doresc să-și dezvolte propriile afaceri. Astfel, și-au schimbat, cu timpul, și modul de raportare externă, generând și primele exemple de rapoarte de sustenabilitate sau rapoarte nefinanciare. Inițial, acestea au fost elaborate în mod voluntar, iar ulterior, pe fundalul apariției unui cadru legal european armonizat, privind raportarea non-financiară, marile companii au fost obligate să publice informații referitoare la aspectele de mediu, sociale și de personal, respectarea Dreptului Omului, combaterea corupției și a dării de mită”, explică Mihaela Croitoru, Sustainability Consultant & Managing Partner INNOVA Project Consulting.

În urma transpunerii la nivel național a cadrului legal european, în anul 2018, din câteva sute de companii care erau obligate să publice informații non-financiare, foarte puține s-au conformat și au ales să publice aceste informații, respectând astfel doar parțial cerințele legislative în vigoare.

Prin urmare, cea mai mare provocare a anului 2019 în domeniul raportării non-financiare este să creștem numărul companiilor care vor respecta în totalitate prevederile legale, realizând un raport non-financiar – separat sau sub forma unei declarații incluse în raportul administratorilor. De asemenea, o altă provocare a anului viitor va fi să creștem și gradul de utilizare a unor standardele internaționale de raportare, facilitând transmiterea într-un mod uniform și coerent a informațiilor nefinanciare către societate și alte părți interesate. Astfel, aceștia vor avea posibilitatea să compare cu ușurință nivelul de performanță, eforturile și investițiile implementate de diverse companii, raportat la aspecte materiale similare”, atrage atenția Gaetano Casale, Sustainability Consultant & Managing Partner INNOVA Project Consulting.

Profesioniștii INNOVA Project Consulting sunt de părere că numărul scăzut de rapoarte non-financiare publicate până în anul 2018 are la bază trei motive:

  • Lipsa de cunoaștere a acestui tip de raport și a beneficiilor pe care le poate aduce nu numai pentru comunitate, dar și pentru compania care raporteaza.
  • Neînțelegerea modului în care legislația specifică poate fi respectată, deoarece forma în care este scrisă este un pic dificilă, iar formularea din actul normativ ascunde un context care nu poate fi cunoscut decât de specialiștii în domeniul sustenabilității, care cunosc în ce constă un proces de raportare non-financiară.
  • Lipsa unor sancțiuni semnificative, care să vizeze nepublicarea unui asemenea raport/declarație, completată de o sancțiune care să se aplice în funcție de gradul de conformare cu legislația, precum și existența unei instituții publice care să se preocupe de urmărirea și respectarea acestei legislații privind publicarea informațiilor nefinanciare. În prezent, auditorul statutar este cel care trebuie să verifice doar existența declarației sau raportului.

Se impune educarea companiilor și societății

Mihaela Croitoru consideră că pentru a depăși problemele care apar ca urmare a neînțelegerilor prevederilor legale referitoare la rapoartele non-financiare se impune educarea companiilor și a societății, în general, cu privire la conceptul de sustenabilitate, la existența legislației specifice, dar și a modului în care acest proces ar trebui realizat.

Un alt pas important este oferirea de informații despre metodologii și standarde de raportare internaționale care ar putea fi aplicate.

Astfel, colaborarea cu un consultant extern în procesul de pregătire a raportului/declarației non-financiare reprezintă o garanție atât pentru compania care raportează, cât și pentru stakeholderii acesteia că procesul urmărit a avut în vedere atât aspectele pozitive, cât și cele negative, iar informația prezentată este una corectă și echilibrată, susținând exact nivelul de performanță al companiei respective”, punctează expertul.

Din punct de vedere al raportării non-financiare, în următorii ani se așteaptă o creștere semnificativă a numărului de firme care vor publica declarații sau rapoarte non-financiare – datorată în special schimbărilor legislative recente, dar și creșterii nivelului de conștientizare asupra acestui tip de raport.

Se va forma o elită a firmelor care se vor concentra pe realizarea unor rapoarte non-financiare cât mai detaliate și ușor accesibile pentru toate categoriile de stakeholderi. Riscul cel mai mare este însă legat de o masă de companii care vor alege să publice informațiile nefinanciare, într-o formă sumară, chiar fără a respecta în totalitate prevederile legale. Pentru a contracara acest risc, este important ca firmele de consultanță specializate în raportarea non-financiară să implementeze campanii de educare privind complexitatea procesului de raportare, a beneficiilor acestuia pentru companii, dar și să încurajeze utilizarea unor standarde internaționale de raportare, cum ar fi, de exemplu, GRI Standards – cel mai utilizat cadru de raportare de acest tip la nivel global. Sunt foarte importante, de asemenea, calitatea serviciilor de consultanță, cât și experiența echipei în realizarea rapoartelor, iar parcurgerea proceselor complete pentru realizarea unor rapoarte conforme cu legislația specifică trebuie încurajată. Companiile trebuie sprijinite să investească în îmbunătățirea performanțelor lor economice, sociale și de mediu astfel încât, în rapoartele non-financiare ale acestora toate părțile interesate să poată vedea progresul pe care acestea îl înregistrează de la un an la altul.Rezumând, ingredientele principale pentru îmbunătățirea domeniului raportării non-financiare sunt: descurajarea mediocrității în raportare, încurajarea calității și respectării întocmai a legislației specifice și implicarea activă a Statului în urmărirea modului în care legislația e respectată”, arată Gaetano Casale.

Există riscul nepublicării rapoartelor non-financiare

În acest context, 2019 este un an al provocărilor. Astfel, pe fondul instabilității politico-economice și a legislației fiscale în permanentă schimbare, companiile vor fi obligate fie să-și reducă costurile pentru a face față schimbărilor, fie atenția lor se va îndrepta către aspectele de bază care să le permită supraviețuirea, în detrimentul programelor de dezvoltare, a investițiilor și măsurilor ce duc la îmbunătățirea performanțelor sociale, economice și de mediu.

De asemenea, contextul actual poate accentua problemele legate de resursele umane. Domeniul raportării non-financiare presupune și necesitatea de a pregăti specialiști care să poată gestiona un proces complex, precum cel al pregătirii declarației/raportului non-financiar. Astfel, există riscul ca în continuare firmele să nu publice rapoarte non-financiare care să respecte în totalitate cerințele legislative, întrucât nu vor avea resursele umane pregătite cu privire la acest subiect, și nici nu vor avea resursele necesare să apeleze la un consultant extern de specialitate. Odată cu apariția Ordinului MFP nr. 3456/2018, care obligă companiile cu peste 500 angajați – altele decât entitățile de interes public, să includă în raportul administratorilor o declarație nefinanciară, va exista o creștere a interesului asupra raportării non-financiare sau de sustenabilitate, dar și a înțelegerii beneficiilor acesteia în rândul companiilor. Această tendință va cuprinde treptat și IMM-urile, care vor recunoaște importanța acestui proces pentru dezvoltarea afacerilor.Totodată, companiile private pot fi afectate din cauza creșterii presiunilor fiscale asupra lor, nemaiavând capacitatea de a își îmbunătăți procesul de raportare non-financiară”, argumentează Gaetano Casale.

La rândul său, Mihaela Croitoru menționeză că, având în vedere că legislația nu face diferențe între raportul non-financiar și declarația nefinanciară, declarația nu trebuie privită ca o variantă mai simplistă a raportului.” Procesul acesteia de pregătire durează 4-6 luni, la fel ca în cazul raportului non-financiar. De aceea, în anul 2019 ne propunem să continuăm campania de educare a companiilor cu privire la beneficiile raportării non-financiare, cât și a complexității procesului de realizare a declarației sau raportului nefinanciar”, mai spune expertul.

Proiectele INNOVA Project Consulting

INNOVA Project Consulting va continua și în 2019 programul de încurajare a integrării conceptului de sustenabilitate, încă de la începutul constituirii IMM-urilor. “Vom sprijini firmele care au fost înființate în cadrul schemei de minimis Diaspora Start Up și Start Up+,  programe finanțate din Fondul Social European, în cadrul cărora firma noastră este implicată în perioada 2018-2020. Antreprenorii respectivi vor primi suport tehnic, astfel încât să încorporeze conceptul de dezvoltare durabilă în modelul lor de business și să implementeze măsuri concrete în acest sens”, declară Gaetano Casale.

Referindu-se la activitatea din 2018, reprezentanții INNOVA Project Consulting  amitesc faptul că au orchestrat două noutăți în România: au realizat primele rapoarte de sustenabilitate pentru o firmă care activează în sectorul minier și pentru o firmă  din domeniul chimic. “Ambele rapoarte au reprezentat o noutate în respectivele sectoare de activitate, în țara noastră. De asemenea, am realizat primul raport non-financiar pentru una dintre cele mai mari companii de petrol și gaze din România, în conformitate cu prevederile Ordinului MFP nr. 1938/2016 care transpune, la nivel național, Directiva UE nr. 95/2014, dar și pe baza unui standard internațional de raportare – GRI Standards. Astfel, a fost marcat cel de-al doilea raport de sustenabilitate publicat de companie”, detaliază experții.

În plus, INNOVA Project Consulting a continuat dezvoltarea campaniei de educare privind sustenabilitatea, demarată încă din anul 2017, organizând atât seminarii gratuite la sediul companiilor interesate, cât și programe de formare profesională contra cost.

Ce este raportarea non-financiară?

Potrivit INNOVA Project Consulting, raportarea non-financiară, cunoscută și ca raportarea de sustenabilitate, este modalitatea prin care o companie sau o organizație publică informații privind impacturile și performanțele de mediu, sociale și economice aferente activităților sale curente. De asemenea, un raport non-financiar și de sustenabilitate prezintă și valorile companiei/organizației precum și modelul său de afaceri în timp ce demonstrează legătura dintre strategia sa și angajamentul său pentru o economie locală dar și globală durabilă.

În România, elaborarea Raportului non-financiar este reglementată de Ordinul MFP nr. 1938/2016 care transpune Directiva UE 95/2014 și Ordinul MFP nr. 3456/2018. Astfel, începând din anul 2018, entitățile care depășesc un număr mediu de 500 de salariați sunt obligate să întocmească un Raport Non-financiar, aferent exercițiului financiar anterior.

Autor: Ștefania Enache
Foto: Pixabay.com/ INNOVA Project Consulting

 

 

 

 

 

 

 

Facebook Comments

Share.

Leave A Reply