Familia Duță din localitatea buzoiană Glodeanu Sărat a depășit deja 50 de ani de căsnicie. Cei doi s-au cunoscut la locul de muncă , „la birouri”, totul fiind posibil datorită unei repartiții de serviciu pe care a primit-o Paulina Duță. Povestea lor s-a construit firesc, fără prea multe drame: s-au plăcut și au decis că vor să meargă împreună pe același drum. Așa că Dumitru Duță și-a luat fratele mai mare și a plecat la părinții alesei sale acasă pentru a o peți.
Lucrurile s-au legat imediat, a urmat nunta și iată că au ajuns la momentul în care au atins peste cinci decenii de la căsătorie.
„Secretul este unul simplu: răbdarea.”, susține domnul. „Și iertarea”, completează repede doamna. Sunt două cuvinte care ascund în interiorul lor complexitatea unei vieți de peste o jumătate de secol trăită împreună.
Cei doi au înțeles de la început că dacă vor să aibă o familie e important să țină cont unul de altul, dar în același timp să dea dovadă de toleranță, pentru că, așa cum subliniază Dumitru Duță, „fiecare greșim”.
Au trecut cu înțelepciune peste fiecare obstacol
Iar traseul pe care l-au parcurs până acum nu a fost unul lipsit de obstacole. Au trecut însă peste ele, cu înțelepciune. Soții Dumitru și Paulina Duță au considerat că familia pe care ei și-au format-o este cea mai importantă și că merită să lupte pentru ea.
Faptul că Paulina a locuit din momentul căsătoriei „la soacră” nu a reprezentat pentru ea o piedică. Prin firea sa blândă a reușit să se facă plăcută, astfel că s-au înțeles bine. „Soacra mea a avut șapte copii, și fete și băieți, și a știut ce înseamnă dragostea de copii, și de fete și de băieți. M-a acceptat ca pe al optulea copil. Nu a făcut diferență între mine și copilul ei, iar asta m-a ajutat pe mine să mă integrez mult mai ușor.”, povestește Paulina Duță.
Familia celor doi a fost binecuvântată cu doi băieți, care acum sunt la casele lor și care le-au oferit șase nepoți.
Atunci când spun că au nepoți, soții Duță transmit o căldură extraordinară, ochii le râd și fața li se luminează brusc. Se observă imediat că postura de bunici îi face foarte fericiți. „Bucuria noastră cea mai mare de acum sunt copiii, dar mai ales nepoții”, mărturisește Dumitru Duță. „Nepoții, pentru că sunt sufletul nostru. Acum simțim că trăim pentru nepoții pe care ni i-a dat Dumnezeu. Îi iubim extrem de mult. La vârsta noastră acesta este cea mai mare fericire. Îi mulțumim lui Dumnezeu că suntem amândoi sănătoși, cu mintea întreagă, cu picioarele care ne ajută, astfel că ne putem descurca fără a avea nevoie de ajutor.”, adaugă Paulina Duță.
La finalul discuției noastre, soții Duță au avut și un mesaj pentru cei tineri: „Să-și întemeieze o familie, pentru că este greu dacă vor rămâne singuri pe lume. Simt ei acum că sunt puternici, dar la bătrânețe este greu. Și e bine să facă o căsnicie la timpul ei, să nu aștepte prea mult. Să pornească în viață cu perechea la timp, pentru a putea avea copii atunci când se poate, să nu aștepte prea mult. Nu e bine să treci prin viață de unul singur. Și încă ceva: atunci când fac pasul acesta să fie hotărâți: o căsătorie nu este o joacă, este un lucru serios, iar decizia de a-ți întemeia o familie nu este una simplă, la care poți renunța apoi la cel mai mic obstacol!”
Acest material a fost posibil datorită echipei Asociației C.A.R.a Pensionarilor Mizil. Toate familiile prezentate în acest serial sunt membre ale organizației C.A.R.P. Mizil
