Vechea ipoteză potrivit căreia Maghrebul (nord-vestul Africii) era un pământ gol înainte de sosirea fenicienilor din Orientul Mijlociu în jurul anului 800 î.Hr este acum infirmată de o nouă descoperire arheologică făcută la Kach Kouch, Maroc. Artefactele scoase la lumina dezvăluie o istorie mult mai bogată și mai complexă decât se credea anterior.
Tot ce se găsește la fața locului indică faptul că, în timpul epocii bronzului, pe coasta africană a Mediteranei existau deja așezări agricole stabile. Aceste așezări erau contemporane cu societăți precum cea miceniană, scrie revista australiană Cosmos.
O echipă de tineri cercetători de la Institutul Național de Arheologie din Maroc explică faptul că noile descoperiri extind cunoștințele despre preistoria recentă a Africii de Nord. De asemenea, aceste descoperiri redefinesc înțelegerea noastră asupra conexiunilor dintre Maghreb și restul Mediteranei în vremurile străvechi.
Cum a fost făcută descoperirea în Maroc
Kach Kouch a fost identificat pentru prima dată în 1988 și excavat pentru prima dată în 1992. La acea vreme, cercetătorii credeau că situl fusese locuit între secolele al VIII-lea și al VI-lea î.Hr, această ipoteză bazându-se pe identificarea ceramicii feniciene găsită în sit.
Aproape 30 de ani mai târziu, o altă echipă a efectuat săpături în două noi sezoane: în 2021 și 2022. Investigațiile au inclus tehnologie de ultimă oră, cum ar fi drone, GPS diferențial (sisteme de poziționare globală) și modele 3D.
A fost urmat un protocol riguros pentru recoltarea probelor. Acest lucru a permis detectarea de resturi fosilizate de semințe și cărbune. Ulterior, analizele efectuate au permis reconstituirea economiei așezării și mediul său natural din timpurile preistorice.
Ce au dezvăluit rămășițele
Săpăturile, împreună cu datarea cu radiocarbon, au relevat că așezarea a suferit trei faze de ocupare între 2200 și 600 î.Hr.
Cele mai vechi rămășițe documentate (2200–2000 î.Hr.) sunt rare. Ele constau din trei cioburi de ceramică nedecorate, un fulg de silex și un os de vacă.
Lipsa materialelor și a contextelor s-ar putea datora eroziunii sau unei ocupări temporare a dealului în această fază.
În a doua fază, după o perioadă de abandon, dealul Kach Kouch a fost ocupat permanent din anul 1300 î.Hr. Locuitorii săi, care probabil nu erau mai mult de o sută, s-au dedicat agriculturii și creșterii animalelor.
Ei trăiau în locuințe circulare construite din păstăi, o tehnică care combină stâlpi de lemn, stuf și noroi. Au săpat silozuri în stâncă pentru a depozita produsele agricole.
Analizele arată că au cultivat grâu, orz și leguminoase și au crescut vite, oi, capre și porci. De asemenea, au folosit pietre de măcinat pentru prelucrarea cerealelor, unelte din silex și ceramică decorată. În plus, a fost documentat cel mai vechi obiect de bronz cunoscut din Africa de Nord (cu excepția Egiptului). Este probabil un fragment de fier vechi îndepărtat după turnarea într-o matriță.
CITEȘTE ȘI: Un mormânt al unei femei războinic, descoperit în inima Carpaților, îi intrigă pe arheologi
Interacțiuni cu fenicienii
Între secolele al VIII-lea și al VII-lea î.Hr., în timpul așa-numitei perioade mauretaniene, locuitorii din Kach Kouch au menținut aceeași cultură materială ca în faza anterioară. Cu toate acestea, interacțiunile cu comunitățile feniciene care începeau să se stabilească în locurile din apropiere, precum Lixus, au adus noi practici culturale.
De exemplu, locuințele circulare au coexistat cu cele pătrate din piatră, combinând tehnici de construcție feniciene și locale. În plus, au început să fie cultivate culturi noi, precum strugurii și măslinii. Dintre materialele noi se remarcă ceramica feniciană realizată cu ajutorul roții olarului, precum amforele (ulcioarele de depozitare) și farfuriile, dar și utilizarea obiectelor din fier.
În jurul anului 600 î.Hr., Kach Kouch a fost abandonat în mod pașnic, probabil din cauza schimbărilor sociale și economice. Locuitorii săi s-au mutat probabil în alte așezări din apropiere.
Cine erau locuitorii din epoca bronzului?
Nu este clar dacă populațiile magrebiene din epoca bronzului au trăit în triburi, așa cum s-a întâmplat mai târziu în perioada mauretaniei. Probabil erau organizați ca familii. Mormintele sugerează că nu existau semne clare de ierarhie.
Este posibil să fi vorbit o limbă asemănătoare dialectului amazigh, limba indigenă nord-africană, care a circulat oral până la introducerea alfabetului fenician. Continuitatea culturală documentată la Kach Kouch sugerează că populațiile acestea sunt strămoșii direcți ai popoarelor mauretaniene din nord-vestul Africii.
Importanța acestei descoperiri
Kach Kouch nu este doar prima și cea mai veche așezare cunoscută din epoca bronzului din Magreb. Descoperirea remodelează înțelegerea noastră despre preistorie în această regiune.
Noile descoperiri, împreună cu alte descoperiri recente, demonstrează că nord-vestul Africii a fost conectat la alte regiuni ale Mediteranei, Atlanticului și Saharei încă din timpuri preistorice.
Noile descoperiri constituie o provocare față de narațiunile tradiționale, dintre care multe au fost influențate de opiniile coloniale care înfățișau Maghrebul ca pe un pământ gol și izolat până când a fost „civilizat” de popoare străine.
CITEȘTE ȘI: Un arheolog susține că a descoperit în Siria cel mai vechi alfabet din lume
Drept urmare, Magrebul a lipsit de multă vreme din dezbaterile despre preistoria ulterioară a Mediteranei. Aceste noi descoperiri nu reprezintă doar o descoperire pentru arheologie, ci și un apel la reconsiderarea narațiunilor istorice dominante. Kach Kouch oferă posibilitatea de a rescrie istoria Africii de Nord și de a-i oferi vizibilitatea pe care a meritat-o întotdeauna.
Cercetătorii consideră că este un moment decisiv pentru cercetare, care ar putea schimba pentru totdeauna modul în care înțelegem nu numai istoria Africii de Nord, ci și relația acesteia cu alte zone ale Mediteranei.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: www.theconversation.com
