Ce cotă ar avea Gheorghe Hagi să câștige alegerile pentru președinția României? Unii consideră că ar avea cota 2, alții spun că ar avea o cotă mult mai mică, pentru că popularitatea „Regelui” în România este comparabilă cu cea avut de George Weah în Liberia, iar fostul atacant al lui PSG și AC Milan a ajuns președinte. După Cupa Mondială din 1994, în piața Universității, chiar s-a scandat „Hagi președinte!”.
Nu este ceva neobișnuit ca un fost fotbalist să se implice în politică. Faima dobândită în timpul carierei aduce voturi, iar partidele caută un asemenea „magnet” pentru electorat. Iată 15 sportivi care au avut succes ca politicieni după ce și-au agățat ghetele în cui:
-
Jose Cevallos
Jose Cevallos a bifat 89 de selecții în poarta pentru Ecuador, între 1994 și 2010. Are în palmares titluri naționale, Copa Libertadores și Copa Sudamericana. A participat la patru ediții ale Copa America și a fost selectat pentru prima participare a Ecuadorului la Cupa Mondială, în 2002. Fostul portar a fost numit ministru al sportului în Ecuador în 2011.
-
Sol Campbell
Unul dintre cei mai buni fundași centrali ai generației sale, Sol Campbell a fost selecționat de 73 de ori în prima reprezentativă a Angliei. În 2015, a fost nominalizat printre candidații potențiali din partea Partidului Conservator la funcția de primar al Londrei, dar nu a reușit să intre pe lista scurtă.
-
Lilian Thuram
Fostul fundaș dreapta Lilian Thuram are 142 de selecții în naționala Franței, între 1994 și 2008, fiind câștigător al Cupei Mondiale din 1998 și al Campionatului European din 2000. După retragere, a intrat în politică. Președintele Sarkozy i-a oferit poziția de ministru al diversității, dar a refuzat.
-
Carlos Bilardo
Carlos Bilardo a fost un mijlocaș defensiv apreciat, care a ajutat-o pe Estudiantes să câștige Copa Libertadores de trei ori la rând, între 1968 și 1970. A fost antrenorul naționalei Argentinei pentru triumful la Cupa Mondială din 1986. În 2007, a fost numit secretar pentru sport în provincia Buenos Aires, sub guvernatorul Daniel Scioli.
-
Marc Wilmots
Marc Wilmots are 70 de selecții pentru Belgia între 1990 și 2002, marcând 28 de goluri. Mijlocașul ofensiv a fost selectat pentru patru Cupe Mondiale. În 2003, a fost ales în Senat ca reprezentant al partidului liberal francofon Mouvement Reformateur.
-
Zico
Unul dintre cei mai mari jucători din istoria Braziliei, Zico a făcut parte din echipa de legendă care a cucerit Cupa Mondială din 1982. A devenit ministrul sportului al Braziliei în 1990. A propus o serie de legi pentru a reforma fotbalul din „Țara Cafelei” și a demisionat, dezamăgit pentru că parlamentarii tot amânau implementarea inițiativelor sale.
-
Andriy Shevchenko
Andriy Shevchenko este o legendă a fotbalului ucrainean, strălucind în tricoul lui Dinamo Kiev. A marcat peste 300 de goluri, dintre care 48 în 111 de apariții pentru națională. În 2012, a intrat în partidul „Forward!”, dar nu a reușit să câștige un loc în parlament și s-a întors la fotbal ca antrenor.
-
Romario
Câștigător al Cupei Mondiale în 1994, Romario a marcat 55 de goluri în 70 de selecții pentru Brazilia. La nivel de club, a jucat pentru Barcelona, PSV Eindhoven, Flamengo și Vasco de Gama. După retragere, a fost ales în Camera Deputaților și a făcut lobby împotriva corupției din fotbal. S-a implicat în campania pentru alegerile prezidențiale din țara sa.
-
Eric Di Meco
Fostul fundaș stânga Eric Di Meco a fost convocat de 23 de ori în naționala Franței, fiind rezerva lui Bixente Lizarazu la Euro 96. La nivel de club, a fost câștigător al Ligii Campionilor cu Olympique Marseille. S-a retras din fotbal în 1998 și a început o carieră ca politician, fiind ales consilier municipal în Marsilia.
-
Hakan Sukur
Unul dintre cei mai mari atacanți ai Turciei, Hakan Sukur a marcat 51 de goluri în 112 apariții pentru echipa sa națională, fiind golgheterul all-time al lui Galatasaray. Sukur a fost ales în parlamentul turc în 2011, ca membru al Partidului Justiției și Dezvoltarii. El a demisionat din partid în decembrie 2013, dar a continuat ca deputat independent. În 2016, a fost forțat să plece în exil după ce l-a criticat pe președintele Recep Tayyip Erdogan.
-
Titi Camara
Titi Camara a jucat pentru Lens, Liverpool, Marsilia și West Ham la sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000. A marcat 23 de goluri în 38 de apariții pentru Guineea și a fost numit ministru al sporturilor după ce s-a întors în țara natală.
-
Pele
Pele este considerat de mulți drept cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor. Este singurul fotbalist care a câștigat trei Cupe Mondiale. După retragere, a fost implicat în politică și în rezolvarea problemelor sociale. A devenit ambasador al ONU pentru ecologie și mediu, apoi ministru extraordinar al sportului al Braziliei și a inițiat o lege împotriva corupției în sportul brazilian, numită chiar „Legea Pele”.
-
Kakha Kaladze
Unul dintre cei mai mari jucători ai Georgiei, Kakha Kaladze a adunat 83 de selecții pentru țara sa și a jucat aproape un deceniu AC Milan, între 2001 și 2010. După ce s-a retras din fotbal în 2012, s-a înscris în partidul Georgian Dream-Democratic Georgia și a devenit membru al parlamentului în octombrie. Ulterior, a fost numit viceprim-ministru și ministru al Energiei. În 2017 a fost ales primar în Tbilisi.
-
Giani Rivera
Campion european cu Italia în 1968 și finalist la Cupa Mondială doi ani mai târziu, Gianni Rivera a jucat în peste 500 pentru AC Milan și a câștigat Balonul de Aur în 1969. Fostul mijlocaș ofensiv a devenit membru al parlamentului italian în 1987. Ulterior, a ocupat funcția de subsecretar pentru apărare și a fost ales în Parlamentul European.
-
George Weah
Considerat de mulți cel mai bun fotbalist african din toate timpurile, George Weah a câștigat Balonul de Aur în 1995 și a fost desemnat Fotbalistul African al Anului în 1989 și 1995. Fostul atacant și-a anunțat intenția de a deveni președinte al Liberiei în 2005. A pierdut în acel an, dar a fost ales în Congres în 2014 și apoi și-a luat revanșa în alegerile prezidențiale în 2017, devenind conducător al statului liberian.
Autor: Filip Denis
Foto: Facebook.com
