„Nu știu alții cum sunt dar eu … ”, am vizualizat Bojdeuca de ieri, de azi și de mâine exact așa …
Soarele răsare și la Bojdeuca lui Creangă începe „foiala”. 12 „mâțe” așteaptă micul dejun. Primii musafiri, foști elevi ai învățătorului Creangă, autor al primului abecedar din țara noastră, sunt pe drum.
Țicău. Merg agale pe uliță doi prieteni buni, Ion Creangă și Mihai Eminescu. Ei povestesc despre ultimele idei literare, transmise pe culoarul inspirației divine.
Cei doi se îndreaptă cu pași mici și fermi, călcând pe pietrele bătătorite ale uliței ieșene, spre Bojdeucă. Și aceasta deoarece de câteva luni, Mihai Eminescu locuiește cu „bădia” Creangă, așa cum îi spunea el, cu respect, admirație și apreciere.
Timpul acesta a fost suficient pentru a se impulsiona unul pe altul, spre îndeplinirea misiunii personale, aceea de a scrie opere inegalabile care au pus România pe harta culturii universale.
Soarele strălucește în liniștea amiezii. Doar păsările din înaltul cerului și din ogrăzile oamenilor se mai aud …
Imaginea aceasta am avut-o când am ajuns în Țicău. Amprenta trecutului este acolo, acest fior cald se simte sute de metri de jur împrejur, astfel încât este aproape imposibil să nu ne teleportăm în timp.
Ca dovadă, pe locul unde se afla cândva bucătăria de vară, acolo unde s-au născut „Amintirile din copilărie”, se află azi capsula timpului, denumită generic după forma pe care o are „masa amintirilor”: anii 1918-2018-2118.
În corpul mesei se află, pentru o sută de ani, un cub de sticlă ce conține o sută de scrisori ale unor scriitori contemporani, nedeschise, care încep cu formula „Nu știu alții cum sunt, dar eu...”
Restaurare în timp
George Drîmbei, muzeograf, cu o experiență de aproape două decenii în domeniu, dintre care zece ani numai la Bojdeucă, gazda noastră, ne-a relatat că de-a lungul timpului de la deschidere și până azi, casa lui Creangă a trecut prin mai multe restaurări.
Prima și cea mai mare restaurare a avut loc în anul 1918, într-o zi de Florii, anul în care a fost deschis oficial și acest prim muzeu memorial literar din România. 15 aprilie este și Ziua de naștere a acestei căsuțe denumită generic Bojdeuca lui Creangă.
Această casă mică, formată din două încăperi, „odaia de curat”, bucătăria cu un pat și nelipsita lejancă, soba, care inevitabil ne duce cu gândul la iedul din „Capra cu trei iezi” (poveste ce a luat naștere aici), pridvorul din fața casei, precum și holul lung, a atras mereu ca un magnet zeci, sute și mii de oameni, ajungând azi la peste 50 de mii de vizitatori anual.
Ion Creangă mare la „stat”, adică înalt fiind, trebuia să plece capul când intra în această căsuță. Înzestrat cu un fascinant simț al umorului, el însuși spunea râzând: „în fața intrării în casă și a nevestei trebuie să te înclini”.
CITEȘTE ȘI: Muzeul Național Cotroceni dezvăluie istoria pe care comuniștii au dorit-o uitată
Este bine să știm
Trei momente sunt marcate în fiecare an, prin organizarea a diferite evenimente culturale, fascinante de fiecare dată, aici la Bojdeucă. Este vorba despre: 1 martie, ziua de naștere a lui Ion Creangă, 15 aprilie, deschiderea primului muzeu memorial literar și 31 decembrie, plecarea în lumea de dincolo a marelui Creangă.
În aceste zile, „foiala” atinge cote maxime și este fascinant. O energie debordantă radiază peste Țicău.
Dar cum arăta casa în trecut?
Oamenii de cultură, muzeografii au refăcut exteriorul și interiorul casei având la bază imaginile de arhivă, păstrate în diferite surse. Pe la mijlocul anilor 1960 s-au achiziționat mai multe fotografii vechi. Astfel, în acele imagini se poate vedea că pridvorul din fața ușii de intrare era confecționat având lut pe jos, fără dușumea.
CITEȘTE ȘI: Lecția simplității. Chiliile rupestre de la Mănăstirea Turnu. GALERIE FOTO
Primul act de vânzare cumpărare este datat 1842, iar aici apare descrierea: „căsuță din vălătuci din două odăi acoperită cu stuh”. 30 de ani mai târziu se schimbă stuful cu șindrila. Aceasta putrezește și apare tabla. Prin urmare, „dacă a pus cineva prima tablă, acesta este Creangă”, după cum a precizat muzeograful George Drîmbei.
Cronologic, reparații generale și restaurări au avut loc în următoarele perioade de timp: 1918, 1936, 1942, 1968, 1984-1985, ultima datând din anii 2022-2023. Iar de această dată, s-a încercat păstrarea ultimelor intervenții (1984-1985).
Opinia specialistului
În „mahalaua” Țicăului, pământul avea nevoie de stabilitate. Astfel, au apărut construcții masive, piloni uriași, care susțin și azi pereții clădirilor sau zidurilor de case din zonă. Bojdeuca, la rândul ei, a beneficiat de o astfel de susținere pentru stabilitate, în prezent și viitor.
Dar, pentru a afla mai multe amănunte despre reconstrucție, am apelat la Cornel Jalbă, specialist în construcții, care ne-a spus că ridicarea pilonilor de susținere se impunea ca o necesitate, atât la casa lui Creangă, care o lua agale la vale, cât și la alte construcții mai mici sau mai mari din regiunea Țicăului.
„Renovarea actuală se impunea ca o necesitate, din cauza construcțiilor moderne care privesc semețe spre dealul Șorogarilor. Ceea ce s-a reușit acum la ultima reconstrucție este păstrarea notei de vechi și autentic. Nu s-a intervenit la schița de bază, structura casei este aceeași. Casa are același farmec. Am văzut Bojdeuca înainte, am văzut-o acum. Construcția în noua formulă este stabilă, împiedicând astfel inevitabilele alunecări de teren zonale”, după cum ne-a declarat Cornel Jalbă.
În vremea lui Creangă, mahalaua Țicăului avea…
Ca o completare la opinia specialistului în construcții, intervievat de noi, muzeograful George Drîmbei, a spus că periodic în această parte a Iașiului au loc alunecări de teren.
În vremea lui Creangă, mahalaua Țicăului avea numai căsuțe ușoare din chirpici sau lut. După 1989, procesul s-a amplificat prin apariția construcțiilor grele. Ulterior, 1990 a adus reparațiile capitale astfel încât clădirile grele au început să apese pe terenul care încet, încet, se duce la vale…
CITEȘTE ȘI:Să descoperim împreună lumea colecționarilor de artă
Azi, o placă din beton de 25 de metri, montată în pământ, asigură stabilitatea terenului și căsuței lui Creangă.
La ultima renovare s-a schimbat în principal dușumeaua, cea veche fiind putredă, s-a refăcut acoperișul, prizele au fost înlocuite pentru a respecta normele ISU, au fost revopsite ferestrele și grinzile, fără a fi schimbate, a apărut un nou sistem de drenuri, precum și o construcție specială de la intrarea în curte până la intrarea în casă, pentru persoanele cu dizabilități locomotorii.
Mai în glumă, mai în serios, Bojdeuca de azi „nu are nici piscină, nici termopan, nici parchet pe jos”, după cum a mărturisit zâmbind ușor, muzeograful George Drîmbei.
Trecut, prezent, o expoziție în premieră
După prima jumătate a lunii decembrie, în clădirea nouă de lângă Bojdeucă, vom putea vedea o expoziție despre trecutul și prezentul casei memoriale a scriitorului Ion Creangă. Aici vor fi expuse imagini în premieră, fotografii istorice din Arhiva și Fototeca Muzeului Național al Literaturii Române (MNLR) Iași.
Pentru prima dată, aici va putea fi văzut și primul act de vânzare-cumpărare. După ce a locuit inițial cu chirie, Creangă a cumpărat căsuța în anul 1879 la prețul de 50 de galbeni austrieci.
La un an după moartea lui Ion Creangă, Bojdeuca este cumpărată de către foști elevi, personalități literare ale vremii, care au reușit schimbarea destinației din casă de locuit în casă memorială. Ulterior, casa trece în patrimoniul Primăriei Iași și devine muzeu. În prezent, casa se află în administrarea Muzeului Național al Literaturii Române Iași, fiind proprietatea Consiliului Județean Iași.
Expoziția va prezenta imagini fascinante cu Bojdeuca inițială, restaurări ulterioare ajungând până în prezent, cu referire expresă la restaurarea din 2022-2023. Și cum imaginile vorbesc de la sine, rămâne desigur să vedem.
CITEȘTE ȘI: Universul lui Zambaccian
Concluzie
Țicău. Amprenta energetică a lui Creangă este încă aici. Odată ajunși în această locație mirifică de basm, retrăim momente unice ale unei vieți emblemă pentru țara noastră, dar și posteritate.
Fiorul magic al timpului trecut, amprenta unicului și inegalabilului Ion Creangă, se simte pe deplin azi. La fel va fi și mâine la Bojdeuca din Țicău. Soarele apune, liniștea se lasă peste Bojdeucă.
„Nu știu alții cum sunt, dar eu...” văd vizitatorii mici și mari că sunt pe drum. „Foiala” începe. În curând, curtea Bojdeucii va fi plină iar de râsete, voie bună și veselie, așa cum a fost, este și va fi mereu…
Autor: Ligia Beatrice Vasilescu
Foto: Bogdan Pintilii
CITEȘTE ȘI: Povestea spitalului în care s-au făcut primele pregătiri pentru realizarea transplantului renal în România
