Muzeul Naţional al Banatului (MNB) prezintă, în varianta online, una dintre cele mai impresionante colecții pe care o deține: cea de fluturi de noapte.
Șeful Secţiei Ştiinţele Naturii a MNB, dr. Sretco Milanovici, vine în fața vizitatorilor virtuali și le oferă date importante legate de fiecare exponat în parte.
În acest mod, aflăm că fluturele „Cap de mort” (Acherontia atropos) este un fluture de noapte din familia Sphingidae, cu o anvergură a aripilor anterioare ce poate ajunge la 10-12 cm.
„Denumirea populară se trage de la desenul în formă de ‘cap de mort’ aflat pe toracele acestui fluture. Dacă este deranjat, fluturele emite sunete asemănătoare cu chiţăitul unui şoarece, de unde şi denumirea populară de ‘strigă’. În Africa, unde este autohton, dezvoltă două-trei generaţii anuale. În România, este un oaspete care soseşte primăvara, din nordul Africii. Migraţia fluturilor din Africa în Europa este un fenomen fascinant, dar încă puţin cunoscut”, explică specialistul.
O altă prezenţă în colecţie este fluturele „Atlas”, care face parte din familia Saturnidae. Cu o anvergură a aripilor de până la 30 cm, fluturele „Atlas” este unul dintre cei mai mari fluturi din lume. Specia trăieşte în păduri din Asia. Neavând aparat bucal funcţional, nu se hrăneşte în stadiul de adult şi trăieşte maximum două săptămâni. Larva matură măsoară 12 cm lungime. Coconul protector are până la 8 cm lungime. Firul de mătase este mai aspru şi greu de desprins de pe cocon şi este folosit pentru producerea de ţesături.
Fluturele „Ochi de păun de noapte mare” este cel mai mare fluture din Europa, anvergura aripilor la femelă poate ajunge la 20 cm. Larvele se hrănesc mai ales cu frunzele pomilor fructiferi, plop, salcie, porumbar. Fluturii zboară în iunie, fiind atraşi de sursele de lumină artificială. Din cauza tratamentelor cu insecticide, această specie este în declin.
Fluturii de noapte prezentați de instituția muzeală fac parte din colecţia vestitului lepidepterolog Frederic Konig, păstrată în depozitele MNB.

