Un studiu sugerează că o armă antică, cunoscută sub numele de atlatl (aruncător de suliță, în engleză), ar fi putut fi folosită de femeile din epoca de piatră pentru a arunca proiectile cu aceeași forță ca și bărbații, lucru ce le-a permis să-și asume sarcinile de vânătoare cu aceeași ușurință ca și reprezentanții sexului puternic.
Inventarea propulsorului, uneori mai cunoscut sub numele său în limba nahuatl, atlatl, este considerată o piatră de hotar tehnologică în istoria omenirii.
În formă de băț, acest instrument a fost folosit încă din epoca de piatră – primul identificat ar fi vechi de zeci de mii de ani – pentru vânătoare și război. Instrumentul respectiv exploatează principiul efectului de pârghie și, astfel, face posibilă propulsarea proiectilelor cu o forță excepțională.
În timp ce obiectul acesta simplu este deosebit de ingenios, se dovedește că ar fi funcționat și ca un puternic „egalizator”, permițând femeilor să participe la activități de vânătoare la fel de eficient ca omologii lor de sex masculin. Este o concluzie rezultată din teste efectuate timp de mai mulți ani de cercetătorii moderni, ale căror rezultate au fost publicate în Scientific Reports, notează revista GEO.
Convingerea, care a dominat timp de secole a fost aceea că femeile din societățile preistorice au stat „acasă”, crescând copii, în timp ce vânătoarea era practicată predominant de bărbați, tinde să fie contestată de studiile recente. Iar cercetarea condusă de arheologul și antropologul Michelle Bebber, de la Kent State University (Ohio, SUA), nu face excepție.
Ca parte a experimentelor sale aprofundate, 108 persoane care nu cunoșteau această practică au participat la peste 2.160 de aruncări utilizând diferite arme, sulițe tradiționale și atlatl.
Rezultatele au arătat că utilizarea atlatl nu numai că a crescut viteza proiectilelor în comparație cu sulițele aruncate manual, care sunt mai vechi în istoria omenirii, dar a eliminat și orice diferență de viteză de aruncare între aruncările femeilor și cele ale bărbaților.
Michelle Bebber este de părere că studiul confirmă astfel în ce măsură propulsorul a constituit un progres tehnologic semnificativ în timpul epocii de piatră. Dar, de asemenea, subliniază probabilitatea unei diviziuni unificate a muncii în cadrul comunităților de vânătoare antice „Rezultatele noastre sugerează că înmormântările femeilor și bărbaților cu arme Atlatl ar trebui interpretate în același mod”, menționează antropologul, într-un comunicat al universității.
„Vânători activi și eficienți”
Aceste observații se alătură în cele din urmă celor care au fost făcute în regnul animal, unde la anumite specii de primate – grupurile de cimpanzei din Fongoli (Senegal), de exemplu – femelele au fost documentate folosind unelte de vânătoare.
Potrivit lui Michelle Bebber, toate aceste informații chiar întăresc ideea că, în anumite contexte arheologice, femeile ar fi putut fi la originea atlatlului. Folosirea lui a redus în orice caz, în timpul epocii de piatră, avantajele asociate în general cu forța fizică masculină, permițând astfel femeilor să exceleze în mânuirea instrumentului.
Nici în secolul 21, această armă nu pare să fie întotdeauna pe plac bărbaților. Atunci când dr. Bebber își ducea studenții să încerce propulsoarele, nu toți bărbații erau mari fani ai acestora. „Adesea, bărbații erau frustrați pentru că încercau prea mult și încercau să-și folosească puterea pentru a arunca proiectilele”, explică specialistul.
Această nouă cercetare face posibilă transformarea înțelegerii noastre a dinamicii vânătorii în timpul preistoriei și oferă noi perspective asupra rolurilor și capacităților femeilor în societățile preistorice.
„Mulți oameni tind să considere femeile ca fiind pasive și numai bărbații ca vânători, dar se pare că nu mai este cazul. Într-adevăr, și poate cel mai important, pare să existe o conștientizare tot mai mare în diferite domenii – arheologie, etnografie și acum experiențe moderne – că femeile erau probabil vânătoare active și eficiente de vânat, mari și mici.”, concluzionează arheologul.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: www.thedailyscience.org/ Scientific raports/ www.kent.edu
