Deși în România poate fi considerat un pom exotic, cu atenție și îngijire, smochinul s-a adaptat climatului mai aspru de la noi. Aspectul său, dar și proprietățile smochinelor i-au fascinat și pe românii care au descoperit utilizările terapeutice ale acestui pom și ale roadelor sale.
Smochinul (Ficus carica) este un arbust mediteranean, cu fructe comestibile, din familia Moraceae, cultivat sporadic și la noi, în Banat, Oltenia și Doborogea. Fructele (Fructus Cariae) conțin invertină, pectine, Vitamina C, enzime.
Smochina caldă se rupea și se punea cu partea cărnoasă pe leziunile cutanate provocate de erizipel. În Moldova, se fierbeau sub abur, într-o ulcicuță cu capac, câteva roșcoave și smochine, zeama se bea, iar smochinele se puneau pe leziuni, scrie Valer Butură, în Enciclopedie de etnobotanică românească, Editura Științifică și enciclopedică, București 1979.
Fierte cu roșcoave și stafide, se luau contra tusei. În Dobrogea, smochinele fierte în lapte erau recomandate în amigdalite și pentru combaterea tusei la copii. Laptele se bea, iar fructele , sub formă de cataplasme se puneau în jurul gâtului.
Smochina cu miere se utiliza pentru calmarea durerilor de măsele.
Cu smochine și nuci se împodobeau „pomii” la nunți, reminiscențe ale credințelopr arhaice care asociau aceste fructe cu zeitățile fertilității.
Fiind o specie mediteraneană, are nevoie de o climă blândă și mult soare. Pentru a planta un smochin trebuie ales un loc adăpostit, cu climat blând dar foarte luminos. Smochinul are nevoie de cel putin 8 ore/zi de lumină ca să rodească abundent și constant. Dacă este umbrit, fructele se formează greu și nu apucă să se coacă până în toamnă.
Pe Clisura Dunării, la Șvinița, Județul Mehedinți, spațiu cu un microclimat mediteranean, localnicii au dezvoltat o cultură a smochinului îngrijind pomii și preparând dulcețuri, lichioruri și vinuri sau deserturi după rețete proprii din fructe. Vara, în luna august aici se desfășoară un festival al smochinului.
CITEȘTE ȘI: Beneficiile smochinelor pentru sănătate
Simbolistica smochinului
Frunzele pomului nu seamănă una cu cealaltă, de aceea vechii rabini își îndemnau învățăceii să găsească versetelor din Tora atâtea înțelesuri câte frunze are un smochin sugerându-le că această căutare este nesfârșită. Smochinul este citat încă din primele pagini ale Bibliei; din foile lui se confecționează primele veșminte umane, (Geneza 3, 7). Abigail a venit înaintea lui David cu 200 legături cu smochine și alte provizii pentru a potoli foamea armatei ( Regi 25, 18 – 30). Iudita a pregătit, pe lângă alte bunătăți, turte cu smochine ca dar pentru căpetenia asupritorilor poporului său în demersul ei de a-și salva neamurile (Iudita 10, 5).
În Noul Testament, Iisus folosește simbolistica smochinului în pildele sale: pilda smochinului neroditor (Matei 21,19 ) pentru a arăta că puterea credinței și a rugăciunii usucă plantele dar mută și munții din loc.
În mitologiile precreștine: babiloniene, egiptene, grecești sau romane, smochinul era un simbol care însoțea zeitățile fertilității.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: Corina Gheorghe
