O echipă de arheologi anunță o descoperire importantă, care apare o dată la o mie de ani. Experții susțin că au identificat, în nord-estul Scoției, rămășițele unei mănăstiri a cărei existență a fost semnalată în unele adnotări din Book of Deer, omologul scoțian al cărții irlandeze Book of Kells.
Există o serie de surse care indică faptul că primele scrieri în gaelica scoțiană, limba celtică fondatoare a „țării ciulinului”, ar fi putut fi scrise în această clădire religioasă, între sfârșitul secolului al XI-lea și începutul secolului al XII-lea d.Hr. Totuși, locația exactă a mănăstirii Old Deer, în comitatul Aberdeenshire din nord-estul Scoției, a rămas un mister… până acum.
O echipă de arheologi anunță că a găsit în sfârșit rămășițele, la doar 80 de metri de ruinele mănăstirii cisterciene New Deer, fondată în 1219 nu departe de prima (și secretă) fundație, aproape de micul sat Mintlaw, scrie GEO.
Locul în care a fost realizat cel mai vechi manuscris din Scoția
Savanții presupun că cele mai vechi înregistrări scrise vreodată în limba gaelică scoțiană sunt addenda (notele adăugate la o lucrare), scrise pe marginea textului în Book of Deer, un manuscris de buzunar care conține unele dintre Evanghelii.
Manuscrisul, păstrat acum la biblioteca Universității din Cambridge (Anglia) – dar în prezent împrumutat în mod excepțional orașului scoțian Aberdeen pentru trei luni – ar fi putut fi realizat la mănăstirea Deer, între anii 850 și 1000 după î.Hr., înainte de cucerirea normandă a Angliei. Cu toate acestea, este greu de atestat acest lucru. În orice caz, conform ipotezelor, s-a păstrat în aceste locuri în perioada în care au fost făcute adnotările „new entry” în limba galică.
„Aceste completări se referă la întemeierea mănăstirii, precum și la alte danii de terenuri în nord-estul Scoției”, explică Alice Jaspars, cercetător de la departamentul de arheologie de la Universitatea din Southampton (Anglia).
De asemenea, adăugirile la text indică faptul că așezământul religios a găzduit atunci o comunitate de călugări fondată în jurul anului 580 de misionarul irlandez Sfântul Columba, care a contribuit la introducerea creștinismului în țară – în acest caz specific, teritoriul picților (Pictland) – și tovarășul său Drostan.
Totuși, din motive care nu au fost încă stabilite, clădirea, care cu siguranță nu putea găzdui decât în jur de cincisprezece credincioși, a fost mutată și reconstruită pe un amplasament situat nu departe de cel inițial, în anul 1212.
Călugării cistercieni din Kinloss Abbey (lângă Elgin, pe aceeași coastă scoțiană din regiunea Grampians) s-au stabilit acolo pentru a crea o comunitate, dedicată Sfintei Fecioare. Vechea obște a fost probabil absorbită de cea nouă și Book of Deer, la rândul ei, a fost încredințată Ordinului Cisterian, înainte ca urma să se piardă și apoi regăsită câteva secole mai târziu, în secolul al XVII-lea. Amintirile (cel puțin fizice) ale vechii clădiri au fost uitate.
A fost găsită, în sfârșit, locația Mănăstirii Old Deer?
Din 2009, în regiune au fost efectuate săpături susținute prin Proiectul Book of Deer pentru a încerca să găsească în sfârșit urme ale acesteia. Ultimele, desfășurate în perioada mai – septembrie 2022, au fost organizate de compania privată Cameron Archeology Ltd. cu voluntari, lângă ruinele New Deer Abbey.
Căutările succesive au dat roade, deoarece au fost identificate un strat de piatră și mai multe găuri de stâlp, sugerând că rămășițele unei clădiri se află adânc sub suprafața pământului. Datarea cu carbon a materialelor asociate se potrivește cu aceeași perioadă de timp ca și anexele cărții – între 1147 și 1260, analiză realizată într-un strat gros de cărbune.
Alte obiecte dezgropate în acest loc, în ultimii ani, mărturisesc și ele despre activitatea monahală antică: artefacte casnice, ceramică medievală, fragmente de sticlă, un stylus (mic instrument de scris cu vârf din os sau fier), un șemineu de piatră…
Echipa a dezgropat și o tablă de piatră, folosită în mod similar cândva pentru hnefatafl, un joc de strategie (după cum sugerează și numele, din familia de jocuri tafl) – deosebit de popular în timpul epocii vikingilor (793-1066), în saga nordică.
„Acesta este un artefact foarte rar și doar câteva de acest tip au fost găsite în Scoția, în principal la locuri monahale sau cel puțin religioase. Aceste jocuri de societate nu erau accesibile oricui”, declară Ali Cameron, de la Cameron Archeology Ltd., la momentul anunțării descoperirii sale (2018) în ziarul The Scotman.
Nicio dovadă directă a prezenței scandinave nu a fost găsită anterior în epoca vikingilor, în nord-estul Scoției.
În mod clar, site-ul Deer este plin de surprize. Diferitele descoperiri și analizele lor vor fi publicate într-un jurnal științific, în următoarea perioadă. Între timp, Alice Jaspars și Ali Cameron își vor prezenta, luna aceasta, descoperirile membrilor Societății de Antiquari din Scoția.
„Dovezile materiale ale mănăstirilor din această perioadă sunt atât de puține încât descoperiri ca acestea pot ajuta cu adevărat la informarea înțelegerii noastre academice generale”, transmite arheologul de la Southampton.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: www.pressandjournal.co.uk
