Miguel Gane trăiește între două patrii și le iubește pe amândouă în aceeași măsură. Dorul i s-a înfipt adânc în suflet și face parte din esența sa pentru că mereu a avut ceva de pierdut. Viața l-a condus însă acolo unde trebuia să-și împlinească destinul, iar destinul său se învârte în jurul creației. Scrie poezii, născocește povești, iar prin cuvintele pe care le așterne pe hârtie își ostoiește dorul pentru cele două lumi în care i-a fost dat să existe. George Mihăiță Gane s-a născut o dată în 1993, în satul Lerești, județul Argeș din România, pentru ca, peste doar câțiva ani, să se nască a doua oară în Spania, acolo unde a trebuit să-l cheme Miguel. Astăzi este cel mai citit poet contemporan din Spania și America Latină, devenind prin cărțile sale un fenomen editorial. Miguel Gane portretizează perfect profilul scriitorului generației digitalizate: conectat la realitate, liber de orice presiune și extrem de atent la mișcarea socială din jurul său.
Abia terminase clasa a IV-a în România, atunci când părinții săi au decis să-l aducă alături de ei în Spania. Ei plecaseră din țară la începutul anilor 2000 și își lăsaseră copilul în grija bunicilor. Asemeni sutelor de mii de conaționali, migraseră către alte regiuni din Europa în căutarea unui trai mai bun.
„Până și jocurile de la școală erau altele, deci a trebuit să învăț să mă joc din nou”
Până atunci se știa drept George Mihăiță Gane, copilul născut în 1993, în satul Lerești, județul Argeș. Odată ajuns în Spania a devenit Miguel și a trebuit să învețe să existe sub această nouă identitate. „Eu trăiesc cu două rupturi: prima față de părinți/bunici și alta față de țară. Ultima a fost una definitivă, deoarece a trebuit să îmi reconstruiesc o nouă identitate, cum am ajuns aici – a început să mă cheme Miguel. Societatea era una diferită și, pentru a supraviețui, trebuia să faci parte din ea. Până și jocurile de la școală erau altele, deci a trebuit să învăț să mă joc din nou. Prima dintre rupturi a fost una mai profundă, însă a putut fi cusută la timp. Însă dorul este un sentiment care trăiește în mine mereu; face parte din esența mea, pentru că mereu am avut ceva de pierdut, ori aici, ori acolo. De asta scriu mereu despre identitate cu o profundă melancolie. ”, mărturisește Miguel Gane.
La început viața sa în Spania a fost un calvar, deoarece nu știa limba, îi era dor de locurile natale și de prietenii săi din România. „Nu suportam căldura extremă! Am ajuns într-o vară și plângeam noaptea pentru că nu puteam să dorm. Dar, cu timpul și cu răbdarea părinților, am început școala și acolo a fost mai bine. M-am simțit integrat din prima pentru că am avut o profesoară pe măsură, Carmen Callejo. Nu o să o uit niciodată! Ea avea o sensibilitate aparte față de copiii imigranți și știa să lucreze extrem de bine cu ei. Datorită ei, am reușit să-mi fac primii prieteni, esențiali pentru un copil.”, își amintește interlocutorul Ordinea Zilei.
Chiar dacă mare parte din viața sa de până acum s-a derulat în Spania, susține că rădăcina îi este în România deoarece nu a pierdut niciodată legătura cu țara, familia și prietenii de aici. „Locuiesc în Madrid de mai bine de douăzeci de ani. Aici mi-am dezvoltat pasiunea, curiozitatea și esența mea. Însă baza există încă de când locuiam în Lerești, satul meu din Argeș, unde mă întorc mereu cu drag. Ca și cum aș fi un copac, Spania mi-a permis să îmi întind crengile peste tot și peste toate. Însă am nevoie și de căldura pământului natal pentru a păstra ceea ce sunt. Nu pot spune încă unde mă simt acasă, deoarece duc dorul ambelor locuri când sunt departe. Acasă, pentru mine, este mai mult decât un loc, sunt persoanele pe care le iubesc și care mă iubesc. Mă bucur că exist în două țări atât de diferite; asta mă face să am un univers mult mai mare. ”, menționează scriitorul.
Gândește, trăiește și simte în spaniolă, dar româna apare atunci când se uită la fotbal sau când se mai lovește în colțul patului. „Deci este viscerală, vine din stomac!”, admite Miguel.
Este pasionat de Karmelo C. Iribarren pentru poezia lui exactă și profundă; de Piedad Bonet pentru forma în care trece peste suferință; de Cristina Peri Rossi pentru că trăiește pe două continente; de Alejandro Zambra, pentru maniera unică în care privește lumea (este noul Bolaño); și de David Foenkinos, pentru că scrie cu o claritate extraordinară.
În același timp, îi face plăcere să iasă la un vin cu prietenii, să călătorească, să gătească și să aibă grijă de plantele de acasă. Se bucură de fotbal, fiind rapidist de când eram mic, urmărește cu mult interes documentare, fiind interesat de geopolitică și de istorie în mod particular. De asemenea, adoră să îi facă să râdă pe cei din jurul său, fiind în esență un mare iubitor de oameni.
Își găsește inspirația în…viață
Primul său poem l-a scris în castellană. Se întâmpla când avea doar 13 ani și îi era dor de casa din România. L-a inspirat copacul uriaș din fața blocului în care locuia împreună cu părinții săi. „De atunci, mi-am găsit inspirația în toate lucrurile care mă înconjoară: un vin cu prietenii, o carte, un concert, o conversație anonimă de pe stradă, o întâmplare socială masivă…”, explică interlocutorul Ordinea Zilei.
Amestecul acesta perfect între România și Spania l-a ajutat să crească și să se dezvolte ca scriitor. Povestește că și în cazul prenumelui cu care îl apelează cei apropiați există un fenomen ciudat. „ Până anul trecut, în România eram strigat Mihai și în Spania Miguel, cum e și normal. Însă, de când am publicat prima carte în România (Când o să te faci mare, apărută la Alice Books), lucrurile s-au schimbat. Unii prieteni din Lerești îmi zic Miguelito, iar unii spanioli îmi zic Mihai. În orice caz, răspund la ambele. Să vezi când vor afla că mai cheamă și George! ”, spune râzând scriitorul.
CITEȘTE ȘI: FĂRĂ LIMITE! Feras Sarmini, artistul a cărui inimă bate doar pe ritmuri muzicale
Și-a construit un blog pentru a publica primele poezii
La 15 ani, și-a construit un blog, acolo unde publica poezii „fără niciun fel de pretenție” și se bucura de orice cititor anonim care îi descoperea scrierile. Printre cei care i-au accesat blogul s-a aflat și primul său editor, Monica, de la Penguin Random House, care, după câțiva ani buni, i-a propus să publice o carte, iar de atunci cariera sa literară s-a dezvoltat într-un mod serios.
În anul 2015, a publicat „Contal de verte volar”, prima sa carte, care în prezent are mai mult de 20 de ediții și a fost vândută în zeci de mii de exemplare. Iar între timp universul său literar s-a extins, a ajuns să susțină o serie de evenimente care l-au făcut cunoscut atât pe teritoriul Spaniei, cât și pe cel al Americii Latine.
„Public cărți din anul 2015 și am devenit una dintre vocile contemporane ale literaturii spaniole. Am pe piață nouă cărți și, până în prezent, opera mea a fost publicată în Mexic, Columbia, Argentina, Italia și România. Chiar dacă ador intimitatea librăriilor, aveam nevoia de a crea și un spațiu scenic pentru poezie, de a le arăta cititorilor o nouă formă, o nouă voce. Am creat „Nos faltó bailar”, un show care împreunează poezia și sunete contemporane (DJ, chitară, clape, flaut…). Recitalul este o călătorie care vorbește despre lucrurile pe care nu le-am făcut, dar și despre cele pe care le-am făcut în locul altora. Am călătorit cu el în Mexic, Andorra, Columbia și principalele orașe din Spania. Poezia a dobândit un alt corp, mai prezent, mai tangibil, și oamenilor le-a plăcut pentru că este ceva nou, ceva diferit.”, explică Miguel Gane.
CITEȘTE ȘI: FARĂ LIMITE! Mariano Castro, un soldat al artei care luptă pentru o lume mai bună
A publicat două cărți și în România, la Editura Alice Books și pregătește o serie de evenimente cu public
Anul trecut, scriitorul a fost publicat și în România. Editura Alice Books le-a oferit cititorilor din țara noastră romanul „Când o să te faci mare”, despre care interlocutorul Ordinea Zilei spune că redă viața unor emigranți români prin vocea unui copil de nouă ani. „Împreună cu părinții, a venit în Spania în speranța că vor găsi un viitor mai bun. Cartea răspunde la două întrebări esențiale care ni se pun mai mereu nouă, celor care am emigrat: De ce ai plecat și ce ai găsit când ai ajuns acolo. Totul începe la țară, la sfârșitul anilor 90, la începutul anilor 2000, și, da, este o ficțiune autobiografică, însă are un caracter universal, deoarece vorbește nu doar despre familia mea, ci despre milioanele de români care au plecat de acasă. ”, detaliază scriitorul.
De asemenea, luna aceasta a apărut, tot la Editura Alice Books, volumul de poezii „Albastru”. „Am încercat să fac o carte onestă, un volum cu poezii din trecutul îndepărtat, dar și din cel apropiat. I-am dat o formă și o esență, iar imaginea cu care vreau ca cititorul să o citească este un orizont unde marea se împletește cu cerul. Varietatea tematică este remarcabilă: poezie erotică, noua masculinitate, identitate, migrație, durere… Cred că este un bun început pentru toți cei care doresc să pătrundă în universul meu poetic. ”, apreciază autorul.
Ambele cărți pe care Alice Books le-a publicat în țara noastră s-au bucurat de traducerile realizate de Marin Malaicu-Hondrari, pe care interlocutorul Ordinea Zilei îl caracterizează ca fiind „un scriitor extraordinar și un om cu o bunătate aparte”.
„Până în prezent, în România s-a tradus romanul „Când o să te faci mare”, iar acum apare prima antologie de poezie selectată de mine, sub titlul „Albastru”, disponibilă pentru precomandă.”, completează scriitorul.
În timpul dialogului purtat, l-am rugat pe Miguel să le transmită cititorilor din România un mesaj legat de scrierile sale, iar răspunsul său a fost unul simplu, dar plin de esență: „ Le pot spune tot ce au găsit ceilalți cititori în poezia mea: un refugiu, cuvinte pentru a spune ceea ce nu știu să spună, vindecare, înțelegere, companie împotriva singurătății și un motiv pentru acele lucruri cărora le lipsea ceva.”
În prezent, Miguel Gane lucrează la un alt roman care va apărea pe piața spaniolă în 2027 și care, la rândul său, are o legătură profundă cu România.
Dar până la această nouă lansare, scriitorul pregătește o serie de show-uri și în România. Astfel că publicul din țara în care s-a născut în 1993 îl va putea descoperi, pe 22 iunie, la Sibiu în cadrul celui mai important festival de teatru din România, FITS. De asemenea, pe 20 iunie va ajunge la Vâlcea, iar pe 25 iunie la Pitești. „În următoarele luni, vom fi în București și în Brașov. Spectacolul se intitulează „Ce am lăsat între noi” și se bazează pe cel din Spania, însă este adaptat pentru publicul din țară. Sincer, abia aștept să văd cum îl primesc, mai ales pentru că voi scrie câteva poezii inedite, doar pentru acest recital. Cu această ocazie, îi invit pe toți la teatru, pentru că merită ocazia, și le mulțumesc instituțiilor și festivalurilor implicate în organizare”, menționează Miguel.
Un scriitor licențiat în Drept și în Administrarea Afacerilor
Își dedică timpul pasiunii sale majore: literatura, dar are în spate o pregătire academică serioasă. Miguel Gane este dublu licențiat în Administrarea Afacerilor și în Drept. De asemenea, a absolvit două programe de master: Proprietate intelectuală și Avocatură. În anul 2018, a susținut examenul de accedere în baroul din Spania, dar a preferat să se îndrepte spre scriitură.
Din punctul său de vedere, a ales Dreptul din curiozitate, deoarece mereu s-a întrebat de ce lucrurile funcționează așa cum o fac, de ce lumea curge într-o direcție concretă. „Am avut pasiune — încă o am — pentru esența care stă la baza lucrurilor din jurul meu.”, punctează interlocutorul Ordinea Zilei.
Pe tot parcursul său de până acum, a avut șansa de a da de colegi experimentați care l-au îndrumat în unele aspecte. „Și bine au făcut! Literatura este o lume opacă unde nimic nu este scris și, în același timp, totul este creat și făcut deja. Experiența este un element care face diferența de multe ori. Nu numai în scris, ci și în modul de a vorbi cu oamenii, în modul de a trata echipa, în disponibilitate și în energie… Lucrurile acestea le-am învățat de la unii dintre cei mai recunoscuți autori spanioli.”, nuanțează scriitorul.
Admite că nu i-a fost ușor în tot acest drum pe care l-a parcurs până acum, dar spune că pasiunea sa pentru scris este cea care îi dă forța de a trăi. Părinții săi, oameni simpli plecați din România pentru o viață mai bună, au privit cu un pic de curiozitate, apoi cu un pic de resentiment alegerile făcute de copilul lor, iar acum primesc totul cu acceptare. „ Este greu să faci o carieră din scris și mă gândesc că orice părinte își dorește binele copilului său, însă, de multe ori, binele acesta nu stă în ceea ce trebuie să faci, ci în ceea ce îți dorești să faci. Cu această ocazie, îi invit pe toți părinții să își susțină copiii în toate ideile nebune pe care le au. Nu există nimic mai frumos în viață decât liniștea sufletească. Și asta se dobândește și prin munca făcută din plăcere. ”, transmite Miguel Gane.
Nu știe să spună care era cursul vieții sale dacă părinții săi nu decideau atunci, în anii 2000, să aleagă să plece din România și să-l aducă și pe el în Spania. „Probabil că aș fi încercat să urmez o facultate. Nu știu în ce domeniu, însă am fost mereu pasionat de felul în care funcționează lumea și societatea. Probabil că m-aș fi dus către economie, drept… N-am habar. Însă eu cred că aș fi încercat să-mi creez propriul proiect, deoarece, de când eram mic, aveam o sensibilitate, o curiozitate și o creativitate diferite. Cred că ar fi trebuit să-mi găsesc un nou loc pentru a canaliza toate acestea, dacă poezia nu ar fi dat peste mine. În orice caz, nu cred că aș fi devenit scriitor”, încheie interlocutorul Ordinea Zilei.
Autor: Ștefania Enache
Foto: Arhiva Personală
