Mihai Adelin Lungu mai are câteva luni până când va îmbrăca roba de absolvent și va lepăda „haina” de student. Tânărul parcurge în acest moment ultimele etape din anul al IV-lea la Facultatea de Drept din cadrul Universității din București. Și-a propus ca, după susținerea examenului de licență, să-și continue pregătirea academică pentru a putea urma o carieră universitară. În același timp, va face toți pașii necesari pentru a accede în lumea avocaturii. Se îndreaptă cu emoție spre noua etapă din viața sa, dar și cu speranța că țara în care s-a născut și a crescut îi va permite să aibă un parcurs pe măsura muncii sale. Mihai a fost mereu printre cei mai buni, atât în timpul liceului, cât și în perioada studenției. La admiterea la facultate, în 2022, a obținut 90 de puncte, cel mai mare punctaj al candidaților din generația sa, iar rezultatul de atunci a fost confirmat pe tot parcursul anilor care au urmat.
Înainte de a intra la Facultatea de Drept din cadrul Universității din București, Mihai a urmat specializarea matematică-informatică la Colegiul Național „Gheorghe Vrânceanuˮ din Bacău. A făcut parte din generația liceenilor pe care pandemia i-a obligat la izolare și cărora le-a furat multe momente frumoase din adolescență.
Cu toate acestea, tânărul vorbește cu drag și nostalgie despre anii de liceu, alegând să se raporteze la partea plină a paharului și la lecțiile pe care și le-a însușit ca urmare a tot ceea ce a trebuit să experimenteze.
„Procesul de maturizare al generației mele a fost frânt în mod abrupt de incertitudinile și mutațiile pe care le-a provocat pandemia. Din cauza mutării integrale a vieților noastre în mediul virtual, simt că am fost lipsiți de o parte importantă a adolescenței, însă am măcar bucuria faptului că am obținut, cred, tot ce se putea din cât am avut. De exemplu, în perioada liceului mi-am descoperit și redescoperit constant interesul față de științele umaniste, îndrumat fiind de mentori excepționali, care m-au sprijinit, mi-au atenuat inflexibilitatea și perfecționismul stâncos, m-au îndemnat să-mi doresc, la rândul meu, să fiu cadru didactic și m-au ajutat să obțin premiul I la etapa națională a Olimpiadelor de Limba și Literatura Română, respectiv de Limba Latină.
De asemenea, perioada de inactivitate din pandemie mi-a creat un spațiu prielnic pentru a scrie și publica prima mea carte, „Nihilodextraˮ, care pune în lumină două universuri diferite, fiecare cu specificitățile lor politice și culturale, aparent fără vreo legătură între ele și fără vreo asemănare cu lumea reală; în realitate, ele nu sunt decât fațete ale lumii în care trăim. Deși au trecut aproape cinci ani de atunci și n-am mai avut curajul să o recitesc, a fost o bucurie să pot exprima, într-o formulă experimentală, dar destul de coerentă, o parte din perspectivele mele asupra unor teme fundamentale, și constat acum că perspectivele exprimate acolo nu s-au schimbat prea mult.”, mărturisește interlocutorul Ordinea Zilei.
CITEȘTE ȘI: MOȘTENITORII ROMÂNIEI. Darius Mihoc: Viitorul depinde de deciziile luate astăzi!
Din fericire, în clasa a XII-a a avut posibilitatea să revină fizic la cursuri și astfel să se poată bucura alături de colegii de liceu de ultimele momente ale unei etape esențiale din viața sa, iar acea perioadă l-a ajutat să sudeze legături care s-au dovedit foarte trainice. „Sigur că, privind retrospectiv, am anumite regrete pentru lucruri pe care le-am făcut sau pe care, mai degrabă, nu le-am făcut în anii de liceu. Firește că și anii de pandemie au însemnat o piedică în realizarea diverselor planuri pentru fiecare dintre noi, dar e important de înțeles cât mai devreme că liceul e o etapă în care confortul e mai ușor de găsit din multe puncte de vedere (de obicei, încă locuim împreună cu părinții, nu e nevoie să ne mutăm într-un alt oraș, nu avem prea multe responsabilități), iar timpul e virtual nelimitat pentru a cunoaște, a ne implica și a construi, deopotrivă în plan intern și extern. Mi-aș fi dorit, de exemplu, să fac mai multe activități de voluntariat și să am mai mult curaj pentru a mă implica în diferite proiecte pe plan local; din fericire, timpul a avut răbdare cu mine în această privință, pentru că am recuperat în facultate o parte din terenul pierdut.”, subliniază interlocutorul Ordinea Zilei.
Instinctul l-a ghidat către Drept
Opțiunea de a da admitere la Drept a fost aproape instinctuală. Mihai își amintește că prima oară când a luat în calcul posibilitatea de a se orienta către acest domeniu a fost în gimnaziu, atunci când nu avea vreo informație despre Drept ca știință și nici nu cunoștea vreo persoană care să fi activat în domeniu. „Totuși, aflând atunci că există o putere în stat care are menirea de a face dreptate, am simțit o chemare care parcă promitea să-mi hrănească dorința de corectitudine, de echilibru. Perspectiva e, desigur, puerilă și limitată, căci Dreptul nu se reduce la aceste atribute și, uneori, nici nu le conține în totalitate, însă a fost suficientă pentru a-mi stârni curiozitatea. În perioada liceului, opțiunea mea n-a făcut decât să se definitiveze, cu toate că existau și alte domenii care mi-au atras atenția și pe care am avut ocazia să le descopăr îndeaproape atunci, precum studiul științelor filologice. Situația a fost cumva paradoxală, pentru că, deși nu aveam repere cu privire la ce urma să studiez în facultate ori cu privire la specificul profesiilor juridice, direcția pe care voiam s-o urmez era foarte clară, în defavoarea altor opțiuni care îmi erau mult mai familiare și, din acest motiv, mai comode.”, menționează tânărul.
Chiar dacă știa încă din gimnaziu că drumul lui va duce către Facultatea de Drept, pregătirea efectivă pentru admitere a început-o mult mai târziu, în ultimul an de liceu. „Însă la acel moment pregătirea psihică pentru această opțiune de carieră era, ca să zic așa, finalizată.”, punctează Mihai.
Și-a dorit să studieze la Facultatea de Drept din cadrul UB, iar orașul București a venit „la pachet”
Și în ceea ce privește orașul în care va studia a fost o decizie perfect asumată: Bucureștiul venind „la pachet” cu instituția de învățământ la care și-a dorit să fie dea admitere. „Am ales să studiez în București din mai multe motive. Primul și cel mai important este acela că mi-am dorit să studiez la Facultatea de Drept din cadrul Universității București – alegând facultatea, am ales implicit orașul. Pentru mine, alegerea centrului universitar a fost clară de la bun început, date fiind prestigiul și rezultatele fruntașe la toate examenele de admitere în profesie și la concursurile de profil.
Apoi, alegerea a fost determinată și de faptul că, în liceu, intenția mea era aceea de a urma cursurile Institutului Național al Magistraturii, astfel că preferam, oarecum firesc, să mă mut încă de la început în orașul în care intenționam deja să trăiesc pentru multă vreme. Ar fi fost incomod să studiez într-un alt centru universitar, ceea ce implica deja o mutare din orașul natal, pentru ca ulterior să trebuiască să mă mut din nou și să mă acomodez cu traiul în București.
Mai mult decât atât, alegerea mutării în capitală era destul de tentantă în sine, față de oportunitățile pe care un student le are aici din toate punctele de vedere; e un oraș cu o viață studențească foarte promițătoare și bogată. Promisiunea mi-a fost făcută nu doar de prietenii mei deja studenți, care îmi povesteau despre viața în București, ci și de săptămâna pe care am petrecut-o aici, în liceu, în cadrul programului UB Summer University, cazat fiind în campusul studențesc din Grozăvești. În acea săptămână plină, am avut ocazia să iau pulsul vieții studențești, să cunosc studenți ai facultății noastre, să particip la câteva cursuri de drept și să-mi definitivez opțiunile de viitor.”, explică interlocutorul Ordinea Zilei.
CITEȘTE ȘI: MOȘTENITORII ROMÂNIEI. Erica Stănescu: Acolo unde se respectă medicul, se respectă viața!
Și nu a existat niciun moment în care să regrete decizia luată, din punctul său de vedere Facultatea de Drept din cadrul UB fiind spațiul prielnic pentru un student care-și dorește să exceleze în domeniul juridic.
Pe parcursul anilor de studenție, a avut ocazia de a învăța de la veritabili profesioniști, cu un fin simț juridic și de o impresionantă calitate umană. „Cadrele didactice activează în profesii dintre cele mai variate, la cel mai înalt nivel, astfel că experiența practică a acestora facilitează înțelegerea și asimilarea noțiunilor juridice complexe. Cursurile sunt dense, iar activitățile de seminar vin armonios în completarea acestora. Totodată, procesul de învățare și evaluare este riguros, iar așteptările sunt pe măsura calității actului de predare. ”, apreciază tânărul.
În același timp, experiența acumulată îi permite să identifice și minusurile pe care această instituție de învățământ le are. În această categorie, Mihai include infrastructura, care uneori nu este dintre cele mai moderne. „Un alt dezavantaj este faptul că, dată fiind durata relativ scurtă a acesteia, nu avem suficient timp pentru a intra în contact cu toate ramurile de drept relevante în practică și nici de a aprofunda toate ramurile de drept care deja se află în curriculă. Printre ele, aș aminti în mod special dreptul Uniunii Europene, care interferează în atât de multe privințe cu dreptul românesc. De aceea, găsesc oportună schimbarea programei de învățământ, care a intrat în vigoare acum câțiva ani și care caută să pună în lumină, măcar la un nivel incipient, anumite sfere ale dreptului pe care eu nu am avut ocazia să le studiez. ”, mai spune studentul.
„De la cei din jurul meu, am aflat multe despre mine și despre lume în general”
Odată admis la Drept, Mihai Adelin Lungu și-a continuat traseul început încă din primii ani de școală când a înțeles că succesul se bazează pe foarte multă muncă. În prezent, este student în anul al IV-lea la Facultatea de Drept din cadrul Universității București. Aproape că nu-i vine să creadă că a ajuns deja în această etapă a vieții sale. „Mă despart numai câteva luni de momentul în care voi termina facultatea și în care, îmbrăcând roba de absolvent, voi lepăda „hainaˮ de student; o spun cu aceeași undă de șoc, cu același tremur pe care-l resimt de fiecare dată când mă gândesc la acest lucru. Pentru mine, facultatea este (și, pentru puțin timp, va mai fi) un univers în sine, o perioadă continuă de trăire, acumulare și șlefuire, o punte ideală între viața de copil și viața de adult. Folosesc cuvântul „idealăˮ într-un mod deloc întâmplător sau exagerat; cred cu sinceritate că anii de facultate mi-au oferit prilejul să descopăr aspecte ale vieții și ale propriei persoane la momentul potrivit (nici prea devreme și, foarte important, nici prea târziu), să greșesc fără ca pentru aceste greșeli să pot fi tras la răspundere, să eșuez fără ca eșecurile să fie fatale și să reușesc suficient de mult cât să îmi consolidez încrederea în mine și să-mi doresc să perseverez. Am încercat să nu las timpul să curgă fără rost și să (mă) descopăr, să experimentez și să evoluez din toate punctele de vedere.”, mărturisește tânărul.
Privind în urmă, la toți anii de facultate, Mihai se bucură de faptul că în această perioadă a avut șansa de a întâlni oameni extraordinari, atât în rândul profesorilor, cât și în rândul colegilor. De altfel, este convins că experiența sa de student nu ar fi fost atât de rodnică în lipsa acestora și are nădejdea că mulți dintre ei îi vor rămâne prieteni vreme îndelungată. „De la cei din jurul meu, am aflat multe despre mine și despre lume în general.”, punctează interlocutorul Ordinea Zilei.
Dintre experiențele memorabile trăite în anii studenției, amintește cele trei participări la Hexagonul Facultăților de Drept, competiție la care a avut onoarea să facă parte din echipele de Drept constituțional în 2024 (locul I), de Drept penal în 2025 (locul II) și de Drept civil în 2026 (locul I).
Mai mult, în anul al doilea a avut ocazia de a merge într-o vizită de studiu la Parlamentul European și la Parchetul European, ca urmare a câștigării unui concurs. „Firește, nu pot să nu mă gândesc la momentele petrecute împreună cu prietenii mei ori la activitățile organizate de Asociației Studenților în Drept, în cadrul căreia am avut bucuria de a fi voluntar. Mă gândesc cu drag și cu o ușoară nostalgie la tot ce-am trăit în facultate și îndrăznesc să spun că am avut o studenție completă. ”, adaugă Mihai.
După licență, va urma două direcții: o carieră în avocatură și una în mediul universitar
Atunci când a dat admitere la Drept, Mihai își propusese o carieră în magistratură. Între timp a avut posibilitatea de a se contamina cu „virusul” avocaturii, astfel că, după licență, vrea să dea admitere în Barou. „După îndelungi căutări, am luat decizia de a deveni avocat, dacă lucrurile se vor derula așa cum îmi doresc. Decizia e surprinzătoare pentru mine, fiindcă până acum un an sau doi, nu m-aș fi văzut niciodată în această postură. Nu am considerat niciodată că aș avea calitățile necesare unui avocat de elită (firește că nici acum nu pot fi sigur de asta) și nici că mi-ar plăcea să am zilnic o activitate atât de dinamică și de intensă; mereu mă văzusem judecător. Totuși, proiectele în care am fost implicat pe parcursul stagiilor de practică mi-au stârnit interesul și m-au deturnat de la traseul configurat cu mult timp înainte de începerea facultății. Sper ca alegerea să se dovedească potrivită, însă pentru moment aștept cu nerăbdare și cu entuziasm să încep să exercit profesia de avocat.”, își motivează tânărul alegerea.
Faptul că a avut oportunitate de mai multe ori de a simți atmosfera de lucru în cadrul unor firme diferite de avocatură l-a ajutat foarte mult, aceste experiențe fiind revelatoare pentru el. „Pentru mine, momentul în care am realizat cum noțiunile juridice studiate în facultate, de multe ori abstracte și uneori aride, capătă contur și ajung să aibă relevanță practică, a fost dătător de sens și de direcție. De asemenea, am avut bucuria de a asista la activitatea (atât de birou, cât și din sala de judecată) unor avocați foarte inteligenți, subtili în gândire și bine pregătiți și de a avea o contribuție în proiecte dintre cele mai diverse. Am fost în permanență scos din zona de confort, am interacționat cu sfere ale dreptului pe care nu am avut ocazia să le studiez în facultate și, cumva, mi-a devenit certă incertitudinea, în sensul în care am descoperit că fiecare zi a unui avocat vine cu provocările sale, cu probleme de drept pe care nu le-ai mai întâlnit până atunci și pe care, în primă fază, nici nu știi cum să le abordezi. Ca urmare a tuturor stagiilor în care am participat, mi s-a conturat tot mai clar dorința de a deveni avocat, pe care cu siguranță nu aș fi anticipat-o la începutul facultății. ”, povestește Mihai.
Pe parcursul anilor de studiu a avut activități atât din zona de litigii, cât și din sfera consultanței și i-a fost limpede de la bun început că își dorește să devină avocat litigant în sfera avocaturii de business (drept civil, societar, administrativ etc). „Un argument în sensul avocaturii de litigii, în detrimentul celei de consultanță, a fost acela că prima dintre ele păstrează contactul cu instanțele, lucru pe care mi-l doresc. Totodată, găsesc avocatura de litigii foarte dinamică, foarte provocatoare, întrucât îți cere să interacționezi mereu cu alte și alte sfere ale dreptului (desigur, până ajungi să te specializezi în unele dintre ele), cu probleme dintre cele mai diverse, și îmi place ideea de a trasa coordonatele juridice ale oricărei situații de fapt, de a configura strategia argumentativă care susține în cel mai adecvat mod pretențiile clientului tău, de a uza de tehnicile juridice și persuasive pe care le cunoști pentru a avea câștig de cauză.
În ceea ce privește alegerea avocaturii de business în detrimentul altor ramuri, aceasta m-a atras fiindcă problemele juridice pe care le propune sunt complexe, nuanțate și de multe ori puternic ancorate în ceea ce-am studiat în facultate, implicând un grad ridicat de subtilitate, creativitate și atenție la detalii.”, arată studentul.
În paralel plănuiește să-și continue studiile și își dorește să urmeze o carieră universitară. „Această năzuință a preexistat și ea începutului facultății, însă n-a făcut decât să se amplifice pe parcursul anilor. Mi-ar plăcea să le fiu de ajutor studenților din generațiile viitoare, în procesul lor de acomodare cu domeniul juridic, astfel cum am fost și eu ajutat și inspirat la rândul meu de către cadrele didactice cu care am avut ocazia să colaborez. Cred că e un alt soi de satisfacție decât aceea pe care ți-o oferă profesia juridică de bază și sper că voi avea bucuria de a o simți și eu la un moment dat.”, mărturisește interlocutorul Ordinea Zilei.
Deși ia în serios posibilitatea de a studia în străinătate, Mihai recunoaște că un astfel de plan nu se află în lista de obiective pe termen scurt pentru el. „Cu toate că mi-a fost recomandat de către mai multe cadre didactice să iau în calcul varianta unor studii de masterat în străinătate imediat după terminarea studiilor de licență, am ales să amân pentru moment acest proiect, cântărind cât am putut de bine consecințele acestei decizii. Nu știu dacă am procedat bine sau nu alegând să intru direct în profesie după terminarea facultății, lăsând pentru mai târziu experiența unor studii în străinătate, însă timpul îmi va răspunde la această întrebare. Pe parcursul facultății însă, nu am luat în calcul posibilitatea de a accesa programul Erasmus. Am prieteni care au făcut-o și care au fost foarte încântați de experiențele trăite în alte orașe europene, însă pentru mine nu a fost niciodată o variantă, pentru motivul că un semestru în care studiezi dreptul în străinătate este și un semestru în minus dedicat dreptului românesc. Dorindu-mi să profesez în România, firește că am considerat important pentru mine să acord cât mai multă atenție în facultate sistemului nostru de drepte (incluzând aici, fără îndoială, și dreptul Uniunii Europene), așa că un semestru de studii desfășurate într-un alt centru universitar european mi-ar fi îngreunat eforturile de a asimila și înțelege, într-un timp și-așa foarte scurt, o parte cât mai consistentă din dreptul nostru.”, detaliază studentul.
Mai mult, spune că încă de la începutul facultății și-a dorit să profeseze în România, fiindcă se simte foarte atașat de țară, cu toate tarele ei, pe de o parte, și de familia și apropiații săi, pe de altă parte. În plus, nu crede că este pregătit să își asume încercarea de a se integra într-o cultură cu totul nouă și să-și reconfigureze sistemul de referință în funcție de ceea ce va întâlni acolo sub toate planurile. „Nu exclud însă ca pe viitor, poziția mea față de această variantă să se schimbe, în funcție de oportunitățile care se vor ivi în parcursul meu. Mă socotesc o persoană flexibilă și care poate ieși din zona de confort atunci când consideră că acest efort ar fi benefic, prin urmare am în vedere constant opțiunile pe care le am la dispoziție și modul în care cariera mea ar putea lua o turnură sau alta, în funcție de alegerile mele. În ceea ce privește ideea de a reveni acasă ( n. r. Bacău), recunosc că ideea nu-mi surâde. Pentru moment, îmi doresc să profesez în București, unde oportunitățile în domeniul juridice sunt cele mai numeroase și mai promițătoare – piața avocaturii este mult mai dezvoltată și mai ofertantă aici decât în restul țării, iar facultatea, în care spuneam că îmi doresc să rămân, este cea mai bună. Din nou, nu exclud ipoteza în care, dorindu-mi un alt stil de viață, să optez pentru un oraș mai mic, dar recunosc că îmi este destul de dificil să mă imaginez în această ipostază.”, adaugă interlocutorul Ordinea Zilei.
Un sfat pentru cei care vor să dea admitere la Drept
Mihai Adelin Lungu și-a ales în mod asumat acest drum, chiar dacă atunci când a hotărât că va da admitere la Drept nu avea atât de multe informații despre ceea ce presupune domeniul juridic. A optat pentru cea mai bună facultate de profil pentru că a vrut să învețe de la cei mai buni și, totodată, a vrut să evolueze alături de cei mai buni. În toată perioada studenției a muncit foarte mult și nu s-a „culcat” nicio secundă pe laurii obținuți odată cu primul loc pe lista celor admiși în urma examenului susținut la Universitatea din București. Iar munca a fost cea care l-a împins mereu spre rezultate extraordinare.Din această postură, tânărul le transmite celor care doresc să se îndrepte către o facultate în domeniul juridic să se informeze.„În mod bizar, deși domeniul dreptului este atractiv pentru tineri din multe perspective (prestigiu, confort financiar, poziție socială), informațiile pe care le dobândim în școală sunt foarte sumare. De pildă, eu îmi amintesc că doar în timpul unor ore de istorie am discutat câteva noțiuni juridice, dar tratate și acelea destul de superficial și văzute mai degrabă într-un context politic, iar la orele de limba și literatura română am discutat vag despre stilul juridico-administrativ. În noile curricule știu că au fost incluse mai multe conținuturi cu caracter juridic și cred că adăugirile sunt binevenite. În orice caz, rămâne în sarcina adolescenților să adune informații, să participe la workshopuri și târguri de facultăți, să intre în contact cu studenți și practicieni și să participe la ședințe de judecată, fiindcă multe sunt publice. Inclusiv Universitatea face un efort lăudabil în această direcție, prin proiectul UB Summer University, care le oferă liceenilor posibilitatea de a lua contact cu facultățile de care sunt interesați, în timpul vacanței de vară. Și Asociația Studenților în Drept organizează un proiect interesant, denumit O zi student, care urmărește același scop. Prin urmare, sursele de informare sunt numeroase și așteaptă să fie accesate. Cred că o bună informare cu privire la ariile principale ale dreptului, viața în facultate și profesiile juridice previne (ori măcar atenuează) riscul ca studentul, odată ajuns la Drept, să-și dea seama că domeniul nu este așa cum îl anticipase, că nu îl atrage. Din păcate, e o situație frecventă și cred că la baza ei stau mai multe cauze, precum necunoașterea, măcar la nivel de suprafață, a ceea ce presupune domeniul juridic, și gradul mai mare de intensitate al dorinței părinților față de dorința copiilor.”, indică interlocutorul Ordinea Zilei.Referitor la integrarea unui absolvent de Drept în sistemul juridic din România, tânărul menționează că, în privința magistraturii, drumul de parcurs este cât se poate de clar. „În ceea ce privește avocatura însă, cred că discuția se poartă în termeni diferiți în funcție de arealul în care îți dorești să profesezi. În București, îmi e destul de greu să identific obstacolele de care te-ai putea lovi în căutarea unei case de avocatură (folosesc cuvântul în sens larg, neriguros, referindu-mă aici la toate formele de exercitare a profesiei) în cadrul căreia să-ți desfășori anii de stagiatură – cererea pieței e foarte mare, iar posibilitățile de a intra în contact cu acestea sunt dintre cele mai numeroase și mai variate: stagii de practică, workshopuri, concursuri de procese simulate, de negocieri, de eseuri etc. Pe de altă parte, înțeleg că în restul țării este mult mai dificil să te integrezi pe piața avocaturii, care nu e la fel de dezvoltată, nici la fel de ofertantă financiar și nici la fel de primitoare. În privința altor profesii, recunosc că nu cunosc suficiente amănunte, dar sunt sigur că mai ales în București există o cerere semnificativă pentru persoane pregătite din punct de vedere juridic, din partea instituțiile publice și a societăților private deopotrivă. Este drept că, în general, perspectivele financiare la început de carieră nu sunt tocmai promițătoare, mai ales raportându-ne la strădania depusă pe parcursul anilor de facultate, dar acest aspect face parte, din păcate, dintre riscurile care trebuie asumate măcar în primii ani de profesie.Chiar având în vedere toate neajunsurile pe care le au profesiile juridice în diferite etape ale carierei ori în diferite arii geografice, trebuie spus că facultățile de drept reprezintă unul dintre foarte puținele programe de studiu din România a căror finalizare deschide realmente oportunități de carieră, iar acestea sunt dintre cele mai diverse, mai dinamice și mai favorabile din perspectiva posibilităților de a asigura un confort financiar.”, comentează studentul.
Mentorii care i-au marcat traseul de până acum
Tânărul a fost mereu deschis către cunoaștere, astfel că, atât în perioada liceului, cât și în timpul facultății a profitat din plin de întâlnirile pe care le-a avut cu oameni care i-au devenit mentori și care i-au marcat traseul de până acum.„Profit de această ocazie pentru a le menționa îndeosebi pe doamnele profesoare Florentina Neculau și Doina Marinov, cărora le datorez rezultatele obținute la olimpiadele și concursurile naționale și internaționale de limba română și limba latină, pe de o parte, și dorința de a deveni la rândul meu cadru didactic, pe de altă parte. Dumnealor au fost pentru mine veritabili dascăli și exemple desăvârșite de pregătire teoretică și pedagogică, implicare și relaționare cu discipolul; întotdeauna au găsit cuvintele potrivite pentru a mă stimula, pentru a-mi da curaj atunci când îl pierdeam, dar și pentru a mă ține cu picioarele pe pământ atunci când era nevoie. Datorită dumnealor am înțeles că suntem esențialmente perfectibili și că potențialul e o sămânță care poate da rod numai atunci când este sădită și tratată cu seriozitate, echilibru și pasiune. În ceea ce privește cadrele didactice cu care am colaborat pe perioada facultății, am apreciat la acestea nu numai excelența și profesionalismul în exercitarea profesiei juridice și a celei de dascăl, dar și maniera de raportare la studentul aflat în pregătirea aripilor de zbor în lumea juridică. Cu toate că lista de modele este generoasă, mă voi referi în special la domnul decan Răzvan Dincă. Acesta mi-a fost sprijin încă de la începutul facultății, m-a fascinat atunci când am avut ocazia de a studia cu dumnealui contractele speciale și succesiunile și mi-a întreținut în permanență nevoia de piscuri, dorința de perfecționare și încercarea de a duce la capăt, cu disciplină și interes, toate proiectele în care m-am angajat pe parcursul facultății, folosind mereu cuvintele potrivite situației în care mă aflam. Ca atare, nu pot decât să mă simt recunoscător atunci când întâlnesc în parcursul meu oameni-lumină, oameni-dar, care dețin o bună cunoaștere a omului și excelează în activitățile profesionale pe care le desfășoară.”, declară Mihai Adelin Lungu.
„Rolul imediat al juristului este acela de a face bine, uzând de mijloacele și cunoașterea de care dispune”
Dreptatea a fost cea care l-a împins prima data pe Mihai spre drumul pe care și-l construiește acum. Iar pe parcursul studiilor a înțeles complexitatea muncii de jurist, dar și rolul acestuia în societate.În opinia sa, rolul juristului e dublu: există, pe de o parte, un rol imediat, specific tuturor profesiilor și comun acestora, iar pe de altă parte, un rol mediat, specific tuturor profesiilor, însă unic fiecăreia. „Rolul imediat al juristului este acela de a face bine, uzând de mijloacele și cunoașterea de care dispune. Rolul mediat al acestuia presupune interpretarea și aplicarea legii pentru a satisface nevoile semenilor săi, mai puțin familiarizați cu dimensiunile dreptului. Fie că e vorba despre asistența acordată în intrarea în anumite raporturi juridice, fie că ne referim la efectuarea formalităților necesare în acest sens, fie că vorbim despre rezolvarea unor conflicte ori despre săvârșirea unor fapte penale, un bun jurist intervine cu abilitățile sale, cu priceperea lui, cu bagajul intelectual acumulat, pentru a prilejui crearea raporturilor juridice și pentru a tranșa disputele care survin în timpul executării acestora, punându-l pe fiecare în situația juridică în care ar trebui să se găsească potrivit legii și conștiinței sale și restaurând astfel un soi de ordine. Cuvintele pe care le folosesc nu sunt elogioase pentru că rolul juristului nu este, cred, pe atât de sacrosanct cum este văzut uneori. Desigur că interpretarea și aplicarea unei legi are o legătură măcar mediată cu idealul de dreptate, de echitate, însă menirea juristului nu este aceea de a face dreptate și nici nu cred că are cum să fie.”, argumentează interlocutorul Ordinea Zilei.Pe parcursul anilor de facultate, Mihai a putut observa câteva dintre nevoile pe care juristul le are. El se referă la o legislație mai stabilă, mai coerentă și mai accesibilă, la sistematizarea și modernizarea bazelor de date care conțin legislație (în special cea infralegală și cea europeană), hotărâri judecătorești, chiar doctrină.Din punctul său de vedere, de maximă importanță este și modernizarea imperioasă a sistemului de justiție în general și a canalelor de comunicare cu instanțele judecătorești și cu alte autorități și instituții publice, ale căror răspunsuri la diferitele solicitări ale cetățenilor ajung cu întârziere. Pe de altă parte, din perspectiva profesiilor juridice liberale, crede că juriștii au nevoie de o piață dezvoltată și ramificată, în care juristul să poată face performanță și care să asigure condiții de muncă echilibrate și onorarii proporționale cu activitatea desfășurată. „ În fine, cred că rolul juristului ar trebui să beneficieze de un mai mare grad de apreciere sau de prestigiu, poate, iar natura activității acestuia să fie avută în vedere atunci când se stabilesc normele de muncă ori schemele de salarizare.”, nuanțează tânărul.În acest context, el vorbește și despre dorințele noilor generații, atrăgând atenția că se simt prea puțin susținute prin măsuri concrete. „De pildă, tăierea drastică a burselor de merit și lipsa unor inițiative și campanii de informare în scopul integrării profesionale a absolvenților de facultăți din România afectează în mare măsură traseul evolutiv al acestora. Adevărul este că puține dintre facultățile din țară oferă perspective profesionale clare și atractive, însă nevoia de specialiști există cu acuitate în toate domeniile, astfel că accesul în diferite profesii din mediul public, în special, ar trebui să fie mai transparent, mai atractiv și mai bine adus la cunoștința tinerilor din România. Totodată, cred că ar fi utile facilitățile de credite acordate pentru studii, locuințe sau începutul unei afaceri, astfel încât tinerii să își poată construi mai ușor un viitor și să se simtă stimulați să nu părăsească atât de devreme țara.”, este de părere studentul.
Tinerii au nevoie să fie îndrumați în încercarea lor de a-și descoperi și rafina abilitățile și competențele
Schimbările bruște și de multe ori neliniștitoare în ceea ce privește evoluția realităților economice, sociale, tehnologice, politice îl împiedică pe Mihai să configureze un portret al României de peste zece ani. Totuși, tânărul speră că se vor estompa clivajele existente în societate pe multiple planuri și că românii vor trăi într-o societate mai tolerantă, mai puțin polarizată, mai stabilă și mai interesată de calitatea umană. „În ceea ce mă privește, sper să mă adaptez mersului lucrurilor din România anilor 2030-2035, să nu îmi pierd direcția, bunul simț și ambițiile, să îmi selectez cu atenție bătăliile în care merită să mă angajez și să fiu cât mai deschis oportunităților care sper să se ivească. Tocmai de aceea, evit a da un răspuns cert cu privire la poziția în care mă voi afla peste 5-10 ani, fiindcă nu vreau să închid evantaiul posibilităților și al drumurilor pe care le-aș putea parcurge. În acest punct, mă interesează mai mult cum voi fi, iar nu unde; dacă voi fi așa cum trebuie – proiect la care lucrez în fiecare zi –, trag speranță că voi ajunge acolo unde trebuie și unde îmi este cel mai bine.”, mărturisește interlocutorul Ordinea Zilei.
În timpul dialogului purtat, l-am rugat să facă un exercițiu de imaginație și să indice o inițiativă pe care factorii de decizie din țară ar trebui să o aibă în vedere în ceea ce îi privește pe tineri. „Măsurile de stimulare și susținere a tinerilor care îmi vin în minte sunt numeroase, dar mă voi limita la un proiect de lege prin care să propun configurarea unui sistem național de orientare profesională timpurie, prin care elevii (de liceu sau poate chiar de gimnaziu) să fie îndrumați în încercarea lor de a-și descoperi și rafina abilitățile și competențele, în așa fel încât să-și poată alege cu mai mare ușurință și cu un mai mic grad de risc traseul educațional și profesional. Acest sistem ar presupune, de pildă, accesul la consiliere vocațională, vizite în diferite medii de lucru (companii, instituții publice etc.), eventual scurte stagii de practică, activități de informare cu privire la lacunele existente pe piața muncii, abilitățile necesare pentru diverse profesii și traseul educațional de urmat către ele. Finalitatea unui astfel de demers ar fi aceea ca elevii să se autocunoască de timpuriu, iar alegerile cu privire la proiectul de carieră să poată fi făcute în cunoștință de cauză, în mod asumat, neîngrădite de presiuni sociale și nelăsate la mâna hazardului.”, subliniază Mihai.
De altfel, marea dorință a Moștenitorilor României este aceea de a avea parte de (mai multă) stabilitate, de a trăi într-o societate în care oamenii sunt egali cu sine și slujesc interesul pe care și-au asumat că îl vor sluji, uneori cu prețul propriului disconfort sau în detrimentul propriului interes. „Îmi doresc o mai mare atenție acordată noilor generații, care se confruntă cu provocări pe care generațiile anterioare nu au avut a le traversa (evoluția tehnologiei, bunele și relele internetului și ale inteligenței artificiale, perioada pandemiei, tensiuni la nivel geopolitic, ideologii noi și vechi) și care nu sunt suficient de bine echipate pentru a le traversa singure, și îmi mai doresc ca cetățenii să se simtă realmente reprezentați atât intern, cât și extern. Pe scurt, observ și resimt la rândul meu o nevoie puternică de echilibru, de spirit meritocratic, de aliniere la noi înșine și la un set de valori care, deși pare că se află într-o continuă evoluție, rămâne în esență imuabil.”, concluzionează Mihai Adelin Lungu.
Autor: Ștefania Enache
Foto: Ordinea Zilei/ Arhiva Personală
