„Mi-ar fi plăcut să fiu profesor. Profesorul este fabricant de oameni. Profesorul se aseamănă cu un tâmplar care ia un lemn murdar din noroi, îl spală și face mobilă de lux,” spunea Petre Țuțea despre una dintre cele mai nobile dintre profesii.
Dascălii sunt cei care ne creionează, alături de familie, viitorul parcurs în viață, ajutându-ne să ne formăm ca oameni. Din acest motiv ar trebui să le purtăm recunoștință și respect, iar societatea ar trebui să le redea locul pe care îl ocupau în alte vremuri.
În fiecare an la 5 octombrie, este sărbătorită Ziua mondială a educației, zi care marchează semnarea, în 1966, a „Recomandării UNESCO/OIM (Organizaţia Internaţională a Muncii) privind statutul profesorilor”. Această recomandare, alături de cea “privind învăţământul superior” din 1997, constituie principalul cadru de referinţă pentru abordarea drepturilor şi responsabilităţilor cadrelor didactice la scară globală.
Pentru ca principiile celor două recomandări să fie respectate de fiecare stat în parte şi pentru ca această zi să fie recunoscută şi sărbătorită la nivel internaţional, federaţia globală a Uniunii Sindicatelor Cadrelor Didactice „Education International” a lansat la 5 octombrie 1994 o campanie de promovare a meritelor cadrelor didactice şi a contribuţiei aduse de acestea în procesul educaţional, la nivel mondial.
Totodată, pentru a recompensa performanţele profesorilor, a fost instituit, în anul 2008, Premiul Hamdan. Acesta este acordat din doi în doi ani şi constă în suma de 300.000 de dolari americani, împărţită între trei laureaţi ale căror proiecte îşi propun să îmbunătăţească performanţele şi eficienţa profesorilor. Numele distincţiei vine de la susţinătorul proiectului, S.A Sheikh Hamdan Bin Rashid Al-Maktoum, viceprim-ministru al Emiratelor Arabe Unite (1971-1973).
Profesorul trebuie să-și reia locul în societate
După Revoluția din 1989, statutul profesorului român s-a modificat profund, dascălii fiind marginalizați de societatea care cândva le purta un mare respect. Nu sunt puține episoadele în care ne sunt prezentați profesori care trec prin adevărate umilințe la locul de muncă, fiind agresați de părinți sau elevi. Fie că sunt nemulțumiți de notele primite de copiii lor, fie că sunt revoltați de comportamentul cadrelor didactice, mulți părinți au ajuns „să-și facă singuri dreptate” și să utilizeze pumnul în „dialogul” cu cel care le educă odrasla.
Și anumiți elevi manifestă comportament agresiv față de profesorii lor, în ultima perioadă existând destul de multe exemple în acest sens.
E drept că există și multe episoade în care agresorii sunt profesori, dar o vorbă spune că nu există pădure fără uscături.
Ce ar trebui făcut însă pentru ca meseria de profesor să-și recapete frumusețea pe care o avea cândva? Sindicatele au propus ca dascălii să primească statut de autoritate publică. Este cât se poate de clar că un astfel de demers ar ajuta destul de mult, dar la modul în care se votează legile în Parlamentul României vom avea destul de așteptat până când un astfel de demers ar ajunge la final. Și tare mare este teama că dacă nu se vor lua măsuri urgente profesia de dascăl se va pierde, iar școlile își vor desfășura activitatea doar cu ajutorul unor suplinitori care aleg să predea doar pentru că într-un alt domeniu nu și-au găsit un loc de muncă.
Pandemia a multiplicat problemele cu care se confruntă sistemul de învățământ
Ziua Mondială a Educației este sărbătorită anul acesta în condiții cu totul speciale. Criza generată de virusul SARS-CoV-2 a bulversat sistemul educațional din România și l-a obligat să găsească „peste noapte” soluții de continuare a procesului de învățare în condiții foarte restrictive: izolare la domiciliu, lipsă de echipamente electronice adecvate, abilități limitate de utilizare a acestora în scopuri didactice etc. Peste toate acestea s-au suprapus incertitudinea, riscul de infectare, grija pentru familii, spaima „războiului cu un inamic nevăzut”, starea de urgență și apoi cea de alertă – prelungite mult peste estimările fiecăruia dintre noi, absența comunicării directe și mai ales sentimentul că am pierdut normalitatea cu care ne obișnuisem în viața de zi cu zi…
Marius Ovidiu Nistor, președintele FSE „Spiru Haret”, atrage atenția că de Covid-19 a multiplicat problemele cu care se confruntă sistemul de învățământ românesc. Virusul a pus la încercare într-un mod radical abilitățile cadrelor didactice de a utiliza tehnologiile informatice, și nu numai ale lor. Mulți părinți s-au văzut brusc în situația de a-și izola copiii la domiciliu și de a-i asista la desfășurarea orelor în regim online, practic de a împărți cu cadrele didactice responsabilitatea continuării procesului educațional în condiții de criză.
Trecerea „peste noapte” la învățământul online nu a mai lăsat timp pentru pregătirea personalului didactic, pentru adaptarea instrumentelor didactice și pentru dotarea școlilor și a elevilor cu tehnologiile necesare. Fiecare educatoare, învățător, profesor și părinte a fost obligat să improvizeze cât mai eficient pentru ca procesul de învățământ să nu se oprească și totul a devenit dependent de mediul online.
„Ne place sau nu, trebuie să recunoaștem că ne aflăm în fața unui moment de răscruce în evoluția învățământului, de la grădiniță la universitar. (…)Criza pe care o traversăm a demonstrat că avem puterea de a ne adapta la schimbare, tocmai pentru că ne respectăm profesia și ne iubim elevii. Vă respectăm toate eforturile din această perioadă și dedicarea de care dați dovadă pentru a asigura continuitatea pregătirii școlare. Putere de muncă și multă sănătate! La mulți ani, dragi colegi!”, este mesajul pe care liderul de sindicat îș transmite tuturor dascălilor.
Autor: Isabela Nicolescu
Foto: Pixabay.com
Citește și: Profesorii vor statut de autoritate publică
Profesorii, medicii, piloții și pompierii au cele mai stresante meserii
