Transhumanţa carpatică, o parte importantă a vieţii pastorale tradiţionale, este tot mai aproape de înscrierea în Patrimoniul UNESCO. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) informează că déjà s-a făcut primul pas prin înscrierea în Inventarul naţional al elementelor vii de patrimoniu cultural imaterial.
„Înscrierea elementului cultural în Patrimoniul Cultural Imaterial Naţional este doar un prim pas, procesul de înscriere a Transhumanţei carpatice în Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanităţii UNESCO fiind de asemenea demarat, în cadrul unui dosar multinaţional la care participă 10 state. Înscrierea în patrimoniul UNESCO va permite o mai bună punere în valoare a dimensiunii economice şi sociale a acestui fenomen cultural viu şi adoptarea unor măsuri care să permită transmiterea sa către generaţiile viitoare”, precizează MADR.
Transhumanţa carpatică este un fenomen economic, cultural, social, demografic şi ecologic, ce a determinat exploatarea de noi spaţii de păşunat, schimbul de elemente culturale între indivizi şi comunităţi, apariţia de drumuri comerciale, înfiinţarea de noi aşezări, crearea de toponime şi antroponime, contribuind astfel la menţinerea unităţii poporului român.
Reprezentanții MADR subliniază faptul că, în pofida declinului pe care păstoritul transhumant l-a suferit în ultimele decenii, această ocupaţie cu caracter istoric a poporului român continuă să reprezinte mijlocul principal de existenţă al unui număr important de păstori din zonele montane, ce conservă trăsăturile unei economii pastorale alcătuită pe parcursul secolelor.
Astăzi, transhumanţa reprezintă un ansamblu complex de practici şi cunoştinţe ce privesc animalele, păşunatul la altitudine, meşteşugurile şi produsele stânei, comunitatea pastorală şi ritualurile ei, conferind identitate satului pastoral montan cu specific transhumant şi gospodăriei ţărăneşti pastorale.
Evidenţierea dimensiunii culturale a păstoritului transhumant creează premisele necesare pentru o mai bună punere în valoare a produselor stânei. În viitor, însoţirea turmelor în transhumanţă poate constitui o experienţă turistică inedită, drumurile transhumanţei digitalizate într-o hartă virtuală a transhumanţei pot deveni trasee turistice, iar stâna poate deveni un obiectiv montan căutat, unde călătorul poate să trăiască o experienţă de viaţă în armonie cu natura, cu animalele, cu hrana şi originile sale.
Transhumanţa în România se realizează în prezent în următoarele zone: Muscel, Bran – Moieciu, Mărginimea Sibiului, Covasna, Săcele-Braşov, Vaideeni, Baia de Fier, Polovragi, Novaci, Perişani, Mărginimea Sebeşului, Vrancea, Nucşoara, Depresiunea Petroşani şi Depresiunea Sângeorz Băi.
