O așezare medievală care a supraviețuit timp de secole în înregistrările scrise, dar a dispărut din peisaj, a fost redescoperită lângă Borgentreich, în vestul Germaniei. Arheologii care lucrează la sud-vest de oraș, în districtul Höxter din Renania de Nord-Westfalia, au identificat rămășițele Echene, o așezare rurală menționată pentru prima dată în 944 și înregistrată ultima dată în secolul al XV-lea, notează Arkeonews.
Excavațiile efectuate înainte de instalarea unei linii electrice pentru noi instalații de energie eoliană au scos la iveală urme de case din lemn, ceramică din secolele X și XI, două fântâni și fundația masivă din piatră a unei pivnițe. Lucrările sunt documentate și recuperate sub supravegherea arheologică a Landschaftsverband Westfalen-Lippe (LWL), înainte de continuarea construcției.
Un loc pierdut revine pe hartă
Echene nu era un loc necunoscut istoricilor. Numele său apărea în documente medievale, iar denumirea locală „Echeln”, la nord-vest de pârâul Mühlenbach, sugerase de mult timp locul unde s-ar fi putut afla odinioară așezarea. Până acum, însă, locația sa exactă a rămas incertă.
Acest lucru s-a schimbat atuci când echipele de excavare au descoperit rămășițe de așezare care se întindeau spre valea pârâului. Potrivit arheologilor LWL, dovezile sugerează că Echene s-ar fi putut extinde peste terenul jos și, eventual, a continuat pe malul opus al pârâului, corespunzând indiciilor păstrate în toponimi locale.
Dr. Sven Spiong, șeful filialei Bielefeld a Arheologiei LWL, a declarat că așezarea a căzut în uitare după perioada medievală și abia acum a fost readusă la lumină. Pentru arheologi, redescoperirea este mai mult decât o chestiune de localizare a unui nume pe o hartă. Deschide o fereastră directă către o comunitate rurală care a existat cu mult înainte ca Borgentreich să devină un oraș fortificat la sfârșitul secolului al XIII-lea.
Case din lemn, fântâni și o pivniță construită din piatră
Echipa de excavare, condusă de Bartosz Adamski, a descoperit o gamă densă de elemente arheologice. Printre cele mai vechi se numără găurile de stâlpi provenite de la clădiri din lemn. Aceste urme în sol arată locul în care stâlpii de lemn susțineau odinioară case și anexe.
Arheologii LWL observă că locuințele principale mai mari din acea perioadă puteau depăși 20 de metri lungime, în timp ce clădirile auxiliare mai mici, care măsurau uneori aproximativ trei pe patru metri, erau parțial îngropate în pământ. Astfel de caracteristici indică o așezare modelată de agricultură, depozitare, muncă domestică și acces apropiat la apă.
De la sfârșitul secolului al XI-lea încoace, clădirile cu structură din lemn au devenit mai frecvente. În multe cazuri, doar pivnițele lor au supraviețuit din punct de vedere arheologic, deoarece structurile superioare au dispărut cu mult timp în urmă. Majoritatea acestor pivnițe aveau pereți din lemn, dar o descoperire iese în evidență. Arheologul LWL, Normen Posselt, a identificat o pivniță cu pereți de zidărie și o intrare pe partea sa de nord.
Pivnița construită din piatră este una dintre cele mai importante caracteristici descoperite la fața locului. Aceasta sugerează o fază de dezvoltare arhitecturală în care cel puțin unele clădiri au fost construite cu investiții și durabilitate mai mari decât structurile anterioare din lemn.
În timpul săpăturilor au fost descoperite și două fântâni. Prezența lor întărește imaginea așezării Echene strâns legată de alimentarea cu apă, o necesitate practică pentru oameni, animale și munci agricole.
Un peisaj al micilor comunități medievale
Descoperirea ajută, de asemenea, la explicarea modelului mai larg de așezare din jurul Borgentreich-ului. Înainte ca orașul să fie fondat ca centru urban fortificat în anii 1280, peisajul rural înconjurător era deja ocupat de comunități rurale mai mici. Aceste așezări pot fi urmărite cel puțin până în secolele al X-lea și al XI-lea.
La aproximativ un kilometru sud de noua zonă de excavare, lângă Christinenhof, o altă așezare medievală fusese deja examinată într-o excavare mai mică în 1987. Descoperirile din acel sit datează din secolul al IX-lea sau al X-lea până în secolul al XIV-lea, sugerând că a existat aproximativ în aceeași perioadă cu Echene. Arheologii LWL cred că ar putea corespunde lui Broktrup, o altă așezare pustie cunoscută din surse scrise.
CITEȘTE ȘI: O incredibilă fortăreață medievală veche de o mie de ani, descoperită într-o pădure din Polonia
Spiong a subliniat că peisajul era marcat de numeroase astfel de așezări mici încă din secolul al X-lea. Amplasarea lor nu era aleatorie. Adesea se aflau lângă pâraie sau izvoare, unde apa era disponibilă și câmpuri fertile se aflau în apropiere. Echene se încadrează clar în acest tipar.
Excavarea în sine este doar prima etapă. Echipa LWL trebuie acum să analizeze numeroase cutii cu fragmente de ceramică, să dateze gropi individuale și să compare descoperirile cu rămășițele structurale ale așezării. Numai atunci arheologii vor putea reconstitui modul în care Echene s-a dezvoltat, s-a schimbat și, în cele din urmă, a dispărut.
Pentru primarul din Borgentreich, Nicolas Aisch, descoperirea arată cât de multă istorie regională se află încă sub pământ. Descoperirea este importantă nu numai pentru arheologie, ci și pentru identitatea comunității locale.
Echene a fost odată o așezare vie, apoi un nume în documente, apoi un loc uitat. Acum, casele, fântânile și pivnițele sale încep să vorbească din nou.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: LWL-Archäologie / Arkeonews
