O echipă medicală franceză a realizat un transplant de laringe, în urma căruia o femeie de 49 de ani are acum șansa de a putea vorbi din nou. Intervenția reprezintă o premieră pentru Franța, fiind foarte rară și la nivel mondial.
Karine, pacienta care a suferit transplantul, respira prin traheotomie de aproximativ 20 de ani, fără să poată să vorbească, din cauza complicaţiilor asociate unei intubaţii realizate după un stop cardiac suferit în 1996.
Operația a fost realizată, în pe 2 și 3 septembrie, în cadrul Spitalului Crucii Roşii din Lyon (Hospices Civils de Lyon- HCL), iar la câteva zile după transplant, femeia a putut pronunța primele cuvinte. De la operație, pacienta participă la şedinţe de reeducare a coardelor vocale, a deglutiţiei şi a respiraţiei alături de un logoped în speranţa de a-şi recăpăta capacitatea de a vorbi pe termen lung.
Recuperarea femeii nu a fost lipsită de incidente, tratamentul ei imunosupresor fiind consolidat după un început de respingere a grefei. Din fericire, lucrurile s-au reglat și pacienta a putut să fie externată şi să se întoarcă în locuinţa ei din sudul Franţei pe 26 octombrie.
Medicii care au realizat transplantul și-au prezentat intervenția abia la începutul acestei săptămâni. Cu această ocazie, a fost făcută publică și o scrisoare transmisă de Karine, care a dorit să menționeze că s-a propus ca voluntar, în urmă cu zece ani, pentru o astfel de operaţie, întrucât dorea să ducă din nou o viaţă normală. Mai mult, a mărturisit că fiicele sale nu au auzit-o niciodată vorbind.
Echipa medicală care a realizat transplantul a fost coordonată de profesorul Philippe Ceruse, şeful secţiei ORL şi chirurgie cervico-facială din cadrul HCL. El a explicat că ideea unei astfel de intervenţii i-a venit la puţin timp după primul transplant de laringe din lume, realizat în 1998 la Cleveland, în Statele Unite, la un bărbat care îşi pierduse coardele vocale în urma unui accident de motocicletă.
Chirurgul francez a început atunci să caute mai multe informaţii, dar a rămas în acel stadiu până în 2010, când, „puţin din întâmplare”, l-a cunoscut la o conferinţă pe un coleg de breaslă din Columbia care a făcut un transplant similar, o procedură foarte delicată, dar nu a publicat niciodată informaţii despre realizarea sa.
Medicul Luis Fernando Tintinago Londono l-a invitat pentru o săptămână la Cali pentru a-i arăta felul în care trebuie prelevat un laringe, „unul dintre aspectele cele mai complexe” ale procedurii întrucât acest organ „este străbătut de mici nervi şi vascularizat cu mici artere şi vene care se întrepătrund”, a spus profesorul Ceruse.
Medicul francez s-a pregătit timp de un deceniu alături de o echipă de experţi, a obţinut autorizaţiile necesare şi a început să caute pacienţi eligibili. În 2019, pacienta Karine a fost identificată. Însă pandemia de COVID-19 a întrerupt toate pregătirile.
Între timp, două transplanturi de laringe au fost recenzate în literatura medicală, unul în California în 2010 şi un altul în Polonia în 2015. Este un număr foarte mic, întrucât aceste operaţii nu sunt prioritare: un laringe disfuncţional este foarte invalidant, dar nu pune în pericol vieţile pacienţilor.
Anul trecut, echipa franceză şi-a reluat pregătirile. Pentru a putea realiza transplantul trebuia găsită o donatoare compatibilă, ceea ce, pentru un laringe, impune „caracteristici anatomice perfect compatibile cu pacienta receptoare în ceea ce ţine de sex, greutate, înălţime, grupă sangvină….”.
Acest lucru s-a întâmplat pe 1 septembrie. După acordul familiei, intervenţia a putut să înceapă. Ea a durat 27 de ore, cumulat: aproximativ zece ore pentru prelevare şi 17 ore pentru transplantare.
În sală au intrat 12 chirurgi şi circa 50 de persoane din echipa HCL. Echipele au fost coordonate de Philippe Ceruse şi colegul său Lionel Badet, şeful secţiei de urologie şi chirurgie de transplant din cadrul Spitalului Edouard Herriot.
Deși se declară mândră de această realizare, echipa medicală rămâne prudentă. „Pacienta este cea care va spune dacă este un succes”, a punctat profesorul Ceruse. El a atras atenția că va fi nevoie de 12-18 luni înainte ca ea să îşi regăsească mobilitatea laringelui, acest interval reprezentând „timpul necesar pentru regenerarea nervilor”.
Spitalul din Lyon nu este la prima premieră de acest tip. Instituția a găzduit deja primul transplant din lume al unei mâini, realizat în 1998, şi cel de două mâini pentru acelaşi pacient, realizat în 2000 de profesorul Jean-Michel Dubernard, un pionier al transplanturilor, decedat în 2021.
Autor: Isabela Nicolescu
Foto: www.chu-lyon.fr
