O pasăre acvatică mare din Australia a efectuat un zbor care a intrigat oamenii de știință. Călătoria sa, înregistrată pentru prima dată de GPS, ar putea schimba viziunea noastră asupra unei specii și ar putea ajuta la o mai bună conservare a acesteia.
Este o performanță care fascinează ornitologii: un stârc a zburat din Australia în Papua Noua Guinee într-un zbor neîntrerupt de 38 de ore.
Documentată pentru prima dată folosind urmărirea GPS, această performanță dezvăluie capacitățile nebănuite ale acestor păsări acvatice mari și marchează un pas important înainte în studiul și protejarea lor, scrie revista franceză GEO.
Un maraton aerian fără precedent pentru o pasăre acvatică
Performanța a fost înregistrată ca parte a ceea ce oamenii de știință numesc „primul studiu de urmărire GPS al acestor păsări acvatice mari din Australia”, potrivit Pacific Conservation Biology.
Un număr de 18 stârci tineri au fost echipați cu etichete, aparținând a două specii: egreta mare (Ardea alba) și stârc cu penaj (Ardea plumifera).
Rezultatele inițiale i-au uimit pe cercetători: un stârc cu penaj a zburat din Australia și a călătorit, fără întrerupere, aproximativ 2.000 de kilometri până la coasta Papua Noua Guinee – o călătorie care durează mai mult de trei ore cu avionul.
Acest zbor nu doboară niciun record mondial — exemplarele de stârc comun pot zbura timp de zece luni, iar unele păsări marine migrează din Antarctica în Arctica — dar pentru o specie acvatică mare, este o performanță remarcabilă.
Analiza datelor dezvăluie modele migratorii diferite între cele două specii studiate: stârcii s-au îndreptat toți spre nord, în timp ce egretele mari au ales rute mai variate, unele chiar zburând spre sud. Stârcii au avut, de asemenea, viteze de zbor mai mari și au parcurs distanțe mai mari.
Ajutor valoros în protejarea zonelor umede
Dincolo de performanța individuală, studiul dezvăluie imensul potențial al acestor date pentru conservare. Cercetarea oferă o perspectivă fără precedent asupra mișcărilor de dispersie ale stârcilor după ce își părăsesc locurile de cuibărit și ajută la identificarea etapelor critice din ciclul lor de viață.
„Aceste informații sunt utile pentru conservarea speciilor și pentru conservarea mediilor acvatice, deoarece ne permit să înțelegem mai bine factorii care influențează comportamentele observate pe teren, cum ar fi abundența sau reproducerea, la scări spațiale și temporale relevante. Acest studiu ne permite să evaluăm reacțiile speciilor și să prioritizăm cele mai sensibile etape de viață și siturile care trebuie conservate. Identificarea momentului mișcărilor, a distanțelor parcurse și a zonelor de oprire în timpul dispersării se dovedește neprețuită pentru o mai bună planificare a eforturilor de conservare, atât în timp, cât și în spațiu”, subliniază autorii studiului din Pacific Conservation Biology.
Datorită acestei monitorizări fără precedent, părțile interesate din domeniul biodiversității au acum un instrument valoros pentru a-și direcționa mai bine eforturile și a proteja zonele esențiale pentru supraviețuirea acestor specii.
Iar stârcii, călători discreți ai cerului, încă nu și-au dezvăluit secretele.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: Pixabay.com
