Un raport publicat de Curtea de Conturi Europeană arată că eforturile Uniunii Europene de a integra tinerii pe piața muncii nu sunt încă suficient concentrate pe rezultate. Responsabile pentru această situație sunt, în primul rând, statele membre, rolul UE prin bugetul pus la dispoziție pentru acest sector fiind acela a sprijini sau de a completa eforturile lor.
Șomajul în rândul tinerilor a scăzut considerabil în ultimul deceniu, dar, dincolo de cifre, realitatea spune o altă poveste: măsurile finanțate de UE încă nu pun suficient accent pe menținerea tinerilor în câmpul muncii pe termen mai lung.
Ocuparea tinerilor este de mult timp una dintre principalele provocări ale pieței muncii în statele membre ale UE. Deși rata șomajului în rândul tinerilor cu vârste între 15 și 29 de ani a scăzut de la 20 % în 2013 la sub 12 % în ultimii ani, tinerii rămân de două ori mai expuși riscului de șomaj decât restul forței de muncă. În 2025, aproximativ 4,7 milioane de tineri erau șomeri în UE, adică 11,6 % din forța de muncă tânără cu vârste între 15 și 29 de ani.
„Sprijinul UE pentru încadrarea în muncă a tinerilor trebuie să dovedească că dă rezultate durabile. Fără obiective mai clare și fără dovezi mai solide privind rezultatele pe termen lung, rămâne neclar dacă fondurile publice produc cu adevărat schimbări pentru tineri”, a declarat Carlo Alberto Manfredi Selvaggi, membrul Curții de Conturi Europene responsabil de acest audit.
Deși responsabilitatea principală pentru politicile de ocupare a tinerilor revine statelor membre, UE joacă un rol de coordonare și de sprijin. Uniunea oferă orientări strategice, în special prin ciclul anual de coordonare a politicilor economice, fiscal-bugetare și sociale („semestrul european”) și prin programele naționale de reformă, în prezent înlocuite de planuri bugetar‑structurale pe termen mediu. Din 2012, odată cu lansarea pachetului privind ocuparea tinerilor, Uniunea Europeană a mobilizat resurse financiare considerabile pentru a sprijini accesul tinerilor la piața muncii.
Din 2014, Uniunea Europeană a alocat prin politica de coeziune aproximativ 25 de miliarde de euro pentru sprijinirea ocupării tinerilor — inclusiv prin Fondul social european (FSE), inițiativa „Locuri de muncă pentru tineri” (YEI), REACT‑EU și Fondul social european Plus (FSE+). Aproape jumătate din aceste fonduri au fost alocate Italiei și Spaniei, aceste țări beneficiind împreună de circa 47,5 % din totalul disponibil. Măsurile sprijinite de UE variază de la stimulente pentru angajatori și programe de formare și mentorat pentru tineri până la acțiuni menite să îi ajute să rămână în câmpul muncii după angajare.
Miza principală: o integrare durabilă pe piața muncii. Aceasta înseamnă nu doar ca tinerii să își găsească un loc de muncă, ci și să rămână în câmpul muncii după încheierea sprijinului financiar. În acest sens, menținerea în muncă după 12 sau 18 luni de la angajare ar putea constitui un indicator solid al succesului. În practică însă, indicatorii de rezultat pe termen mai lung aduc în prezent informații numai cu privire la situația ocupațională după șase luni. Auditorii au concluzionat așadar că informațiile de care dispune Comisia cu privire la rezultatele pe termen mai lung ale sprijinului financiar al UE pentru ocuparea tinerilor sunt fragmentate.
Mai mult, programele operaționale examinate de auditori nu conțin o definiție clară a momentului în care o persoană tânără poate fi considerată integrată cu succes pe piața muncii. Auditorii europeni avertizează că, în aceste condiții, obiectivele devin mai vagi și crește riscul ca fondurile UE să fie alocate fără ținte suficient de precise sau de măsurabile. În consecință, este posibil ca stimulentele pentru angajare să fie prost concepute, cu riscul ca banul public să fie cheltuit ineficient și fără rezultate.
De altfel, auditul a arătat că stimulentele acestea nu sunt suficient direcționate către cei care au cea mai mare nevoie de ele, ceea ce crește riscul ca fondurile publice să fi finanțat locuri de muncă ce ar fi fost create oricum.
Auditorii au constatat, de asemenea, că stimulentele nu erau corelate cu programe obligatorii de formare la locul de muncă. Acesta este un aspect esențial, deoarece formarea poate nu doar să îmbunătățească perspectivele de angajare ale tinerilor pe termen lung, ci și să contribuie la acoperirea nevoilor pieței muncii, în special în sectoarele cu deficit de competențe.
Auditul a evidențiat totodată situația specifică a tinerilor din afara pieței muncii — cei care nu lucrează și nici nu caută activ un loc de muncă, așa-numiții tineri „inactivi”. Aceștia se confruntă adesea cu bariere sociale, educaționale sau de sănătate care depășesc sfera strictă a politicilor de ocupare. Deși cadrul actual al UE prevede măsuri de comunicare și atragere țintite, tinerii inactivi rămân grupul la care se ajunge cel mai greu, subliniază auditorii.
Autor: Ioana Galeș
Foto: Arhiva Ordinea Zilei
