România a așteptat verdictul Fitch în umbra riscului de rating „junk”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Și vezi mai ușor noutățile noastre.

În ziua în care agenția Fitch Ratings urma să se pronunțe asupra ratingului suveran al României, îngrijorările privind deficitul bugetar și posibila coborâre a țării în categoria speculativă plasau economia românească sub o presiune resimțită deja la nivelul dobânzilor și al puterii de cumpărare. Într-un interviu acordat stiripesurse.ro, profesorul universitar dr. Marian Siminică, director executiv al Institutului de Studii Financiare, a explicat mecanismele prin care un astfel de verdict s-ar transmite direct în viața financiară a românilor de rând.

Adaptarea la posibilitățile reale, nu la dorințe

Federico Tomás Weber, specialist în marketing digital și strategii SEO cu experiență în piețele hispanofone de sport și divertisment online, urmărește îndeaproape modul în care consumatorii din aceste piețe reacționează la presiunile economice. Observația sa de pe teren coincide cu avertismentul profesorului Siminică: una dintre cele mai frecvente capcane financiare este tocmai distanța dintre dorințe și mijloace reale.

„Una dintre cele mai frecvente greșeli este că oamenii își adaptează stilul de viață la dorințe, nu la posibilitățile reale.”

Weber remarcă, din perspectivă profesională, că în piața hispanofonă pe care o analizează, apuestas.guru reunește pentru pariori din acea piață informații de formă și pronosticuri sportive, iar cei care gestionează disciplinat cheltuielile își fixează în prealabil o sumă separată și plafonată pentru acest tip de activitate recreativă cu risc financiar, tocmai pentru a nu adăuga presiune unui buget deja erodat de inflație. Principiul este același indiferent de context: cheltuielile recreative cu risc trebuie să aibă un plafon stabilit înainte, nu după ce bugetul a fost consumat.

Ce înseamnă, concret, un rating „junk”

Ratingul „junk” desemnează categoria speculativă în ierarhia agențiilor de evaluare financiară, semnalând că un emitent prezintă un risc de nerambursare considerat semnificativ mai ridicat decât emitenții din categoria investițională. Prof. univ. dr. Marian Siminică a sintetizat logica acestui mecanism:„Când nu ești recomandat pentru investiții, nu se înghesuie investitorii să te finanțeze, iar cei care o fac practică dobânzi mai mari.”

Dacă România ar ajunge la un astfel de rating, costul împrumuturilor statului pe piețele internaționale ar crește considerabil. Fondurile de investiții și alte instituții financiare reglementate care au obligația statutară de a deține exclusiv titluri din categoria investițională ar fi forțate să vândă titlurile de stat românești, generând ieșiri masive de capital. Aceste ieșiri ar exercita presiune asupra leului, cu efecte directe asupra cursului de schimb.

Costurile mai ridicate de finanțare nu ar rămâne limitate la datoria publică. Ele s-ar transmite în economie, influențând dobânzile la creditele acordate companiilor și populației, și ar reduce atractivitatea României pentru investițiile străine directe. Într-un scenariu de rating speculativ, statul ar fi nevoit să aloce resurse bugetare suplimentare pentru plata dobânzilor, restrângând spațiul pentru cheltuieli publice în educație, sănătate sau infrastructură.

Inflația înseamnă prețuri mai mari

Profesorul Siminică a ținut să corecteze o concepție larg răspândită în rândul publicului larg. Inflația reprezintă creșterea generalizată și susținută a prețurilor bunurilor și serviciilor, iar efectul său direct este erodarea puterii de cumpărare.

„Cu aceeași sumă de bani poți cumpăra mai puține produse și servicii decât în trecut.”

Distincția esențială pe care o subliniază profesorul privește interpretarea greșită a scăderii inflației. Când rata inflației coboară de la 10% la 7%, prețurile nu scad, ci continuă să crească, doar mai lent decât în anul anterior. Suma totală plătită la casă rămâne mai mare decât în urmă cu doi ani, chiar dacă ritmul de creștere s-a temperat. Această diferență nu este semantică, ci are consecințe directe asupra modului în care gospodăriile ar trebui să își planifice cheltuielile.

„Scăderea inflației nu înseamnă scăderea prețurilor, ci doar încetinirea ritmului în care acestea cresc.”

Obiceiuri financiare concrete recomandate de profesor

Dincolo de analiza macroeconomică, prof. Siminică a formulat recomandări practice pentru gestionarea bugetului personal în condiții de inflație persistentă. Primul și cel mai important obicei este monitorizarea permanentă a veniturilor și cheltuielilor. Instrumentul ales, fie un carnețel, un fișier Excel sau o aplicație de telefon, contează mai puțin decât disciplina de a-l consulta și actualiza constant.

O regulă simplă, dar adesea inversată în practică, structurează toată strategia de economisire.

„O regulă simplă este să economisim mai întâi și să cheltuim ulterior ceea ce rămâne disponibil.”

Odată constituit un fond de urgență echivalent cu trei până la șase luni de cheltuieli, surplusul poate fi orientat către investiții, fie acțiuni, obligațiuni sau unități de fond, cu scopul de a obține randamente superioare ratei inflației și de a proteja astfel puterea reală a economiilor.

Proiectul FINEXPERT și formarea specialiștilor financiari

La nivel instituțional, Institutul de Studii Financiare derulează proiectul FINEXPERT, care vizează un grup de 608 angajați și manageri din sectorul financiar din regiunea București-Ilfov. Programul cuprinde 17 module de formare pe teme precum securitatea cibernetică, ESG, prevenirea spălării banilor, managementul riscului, finanțele comportamentale și fondurile de investiții.

Obiectivul strategic al FINEXPERT este pregătirea profesională a cel puțin 3.500 de specialiști din sectorul financiar până în 2030. Profesorul Siminică a formulat principiul care stă la baza acestui demers în termeni clari:

„Educația financiară înseamnă, înainte de toate, să iei decizii responsabile și sustenabile, nu să impresionezi pe cei din jur.”

Într-un context în care România se confruntă cu riscuri macroeconomice reale, această cunoaștere devine, pentru fiecare persoană în parte, principala formă de protecție pe termen lung.

Autor: Ioana Adrei

Foto: magnific.com

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Și vezi mai ușor noutățile noastre.