În data de 8 noiembrie, creștinii ortodocși prăznuiesc nu doar pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, ci, totodată, toate cetele îngereşti. Numele complet al sărbătorii este „Soborul mai-marilor Arhistrategi (căpetenii) Mihail şi Gavriil şi a tuturor Puterilor cereşti celor fără de trupuri”, iar vechimea sa este de 15 secole.
La origine a fost doar o prăznuire a Sfântului Arhanghel Mihail. Părintele Ene Branişte afirmă că, în secolul al V-lea, a fost construită o biserică închinată Sfântului Arhanghel Mihail la Thermele lui Arcadius din Constantinopol şi, iniţial, sărbătorirea era legată de amintirea sfinţirii acestei biserici.
Ulterior, sfera sărbătoririi a fost lărgită, adăgându-se și Sfântul Arhanghel Gavriil, iar în cele din urmă, sărbătoarea a devenit o zi de prăznuire a tuturor cetelor îngereşti. Sfântul Grigorie Dialogul zice despre arhangheli : „Aceştia înmulţesc sfânta credinţă între oameni, luminând mintea lor cu lumina înţelegerii Sfintei Evanghelii, descoperindu-le tainele credinţei celei drepte”.
Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil sunt îngerii cei mai cunoscuţi nouă şi apar foarte des în textele Sfintei Scripturi.
Astfel, Sfântul Arhanghel Mihail este cel care a pus capăt căderii îngerilor răi şi, totodată, este unul dintre cei care i-au vestit lui Lot pierirea Sodomei şi Gomorei. I s-a arătat lui Iacov când fugea de mânia fratelui său Isav şi a vrăjitorului Valaam, care voia să blesteme poporul Israel. Tot el este cel care a venit şi l-a întărit pe Iosua, fiul lui Navi, înainte de începerea cuceririi Canaanului.
Cât despre Sfântul Arhanghel Gavriil, acesta este binevestitorul Naşterii Domnului şi al celui mai important prooroc: Sfântul Ioan Botezătorul. El i-a tâlcuit proorocului Daniel viziunile. Tot Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit naşterea Fecioarei Maria. El a hrănit-o pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în Sfânta Sfintelor. În Minei (Carte bisericească în care sunt indicate, pe luni și pe zile, slujbele religioase) se precizează că există mărturii cum că Sfântul Arhanghel Gavriil este cel care a prăvălit piatra de la uşa mormântului Mântuitorului şi a şezut deasupra ei.
Cultul îngerilor cunoaşte o perioadă înfloritoare începând cu secolul al IV-lea, dezvoltându-se din ce în ce mai mult.
În Biserica Ortodoxă, cultul sfinţilor îngeri s-a dezvoltat armonios şi are mai multe forme de exprimare: „invocarea puterii lor supranaturale în rugăciuni, consacrarea unei zile pe săptămână (luni), slujbele speciale (Acatiste, Canoane), rugăciunile şi imnele compuse de marii imnografi creştini, dar mai ales bisericile închinate lor şi sărbătorile rânduite în cinstea lor”, potrivit părintelui Ene Branişte.
Sinodul de la Laodiceea (343) precizează în Canonul 35: „Nu se cuvine creştinilor să părăsească Biserica lui Dumnezeu şi să se îndepărteze, şi să invoce pe îngeri, şi să facă adunări, căci acestea sunt oprite. Deci, de se va afla cineva că stăruieşte în idolatria aceasta ascunsă, să fie anatema, căci a părăsit pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi a venit la idolatrie“ (Canoanele Bisericii Ortodoxe, Sibiu, 2005, ). Canonul face referire directă la manifestările gnostice şi nu interzice cultul îngerilor. Ca urmare a manifestărilor gnostice şi considerării îngerilor drept intermediari între Dumnezeu şi om, cultul îngerilor căpătase o funcţie fundamentală, uitându-se de relaţia directă între Dumnezeu şi om.
Arhangheli se numesc cei mari şi vestitori de bine, adică cei care vestesc tainele cele mari şi preamărite şi aceştia au slujbe, precum zice marele Dionisie, a descoperi proorociile, cunoştinţa voii lui Dumnezeu şi înţelegerile pe care le primesc ei de la cetele cele mai de sus, pentru ca să vestească îngerilor celor mai de jos şi printr-înşii oamenilor. Iar Sfântul Grigorie Dialogul zice: „Aceştia înmulţesc sfânta credinţă între oameni, luminând mintea lor cu lumina înţelegerii Sfintei Evanghelii, descoperindu-le tainele credinţei celei drepte”.
Deci atunci şi pe noi, cei ce prăznuim soborul lor cu cinste, o! de ne-ar aduna în ceata aleşilor Domnului. Iar începătorii şi voievozii tuturor acestor trei cete mai de jos, după Sfântul Maxim Mărturisitorul, sunt rânduiţi de Dumnezeu Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, ca nişte credincioşi slujitori ai lui Dumnezeu, care în vremea căderii satanei, din pricina mândriei şi a depărtării lui de la Dumnezeu, au adunat aceste trei cete şi oşti îngereşti şi arhanghelul Mihail a strigat cu mare glas: „Să luăm aminte! Să stăm bine, să stăm cu frică înaintea Celui ce ne-a făcut pe noi şi să nu cugetăm cele potrivnice lui Dumnezeu. (Fiindcă dintre aceştia au fost şi cei ce au căzut, şi din îngeri luminaţi, s-au făcut diavoli întunecaţi, pentru mândria lor). Să luăm aminte ce au pătimit cei ce erau împreună cu noi zidiţi şi cum se împărtăşeau cu noi din dumnezeiasca lumină. Să luăm aminte cum, îndată, din lumină s-au prefăcut în întuneric pentru mândria lor şi din înălţime au fost aruncaţi jos în adânc. Să luăm aminte, cum a căzut din cer luceafărul cel ce răsărea dimineaţa şi s-a sfărâmat pe pământ”.
Astfel grăind Arhanghelul Mihail către tot soborul îngeresc, a început cel ce stătea la locul cel dintii cu Serafimii, cu Heruvimii şi cu toate cetele cereşti, a slăvi pe Sfânta cea de o fiinţă şi nedespărţită Treime, pe Unul Dumnezeu, cântând cu glas de prăznuire: „Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de mărirea Ta! Deci această conglăsuire a sfinţilor îngeri s-a numit sobor îngeresc, adică luare aminte, o cugetare, o glăsuire, o unire; căci împreună şi cu un glas slăvesc pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe Sfânta Treime, Căreia şi noi cei de ţarină să-I aducem mărire în veci. Amin”
Autor: Corina Gheorghe
Foto: Arhiva Ordinea Zilei