În arome de citrice, vanilie și ciocolată se apropie sărbătorile de final și început de an. Copiii devin din ce în ce mai cuminți și mai grijulii cu încălțările în ajunul uneia dintre sărbătorile cele mai îndrăgite de ei: Sfântul Nicolae. Cu aerul de bunic bonom, împarte daruri cu aceeași dragoste cu care acum peste o mie șaptesute de ani împărțea minuni – ca și în cazul altor sfinți, viața sa a fost un dar de la Dumnezeu pentru părinții săi.
În Asia Mică, în orașul Patara, din provincia Licia, în anul 270 e.n. lui Teofan și Nonei , Dumnezeu le ascultă rugăciunile și le dăruiește un băiat: pe Nicolae. Ei îl cresc cu mare grijă și în rânduiala creștină , copilul postind încă de mic prin voia lui, fără să îl forțeze cineva, ajunge preot și apoi episcop.
Părintele Sofian Boghiu ne arată de ce este Sfântul Nicolae patronul copiilor: „(…)Sfântul Niculae știți că este patronul copiilor, cu darurile. Acest obicei este izvorât dintr-o minune a Sfântului Niculae. Adică, într-o călătorie a Sfântului Niculae, a trecut pe la un han și (…) hangiul, un om rău, un criminal am putea spune, a luat trei copii, i-a prins el de unde i-a prins, i-a adus și i-a junghiat în pivnita lui ca să facă mâncare la călători. Sfantul Niculae trecând pe acolo a aflat. A întrebat: „De ce ai facut fapta aceasta?” — „N-am făcut-o!” — „Coboară cu mine în pivniță!” A coborât, bieții copii erau junghiați. Sfântul Niculae a făcut rugăciune, i-a binecuvantat și copiii au săltat vii. Această minune a ramas de neuitat, din ea s-a născut acest obicei, ca în ajunul sfântului Niculae să primească copilașii ghetuțe sau alte obiecte la măsura, la vârsta lor: daruri de la sfântul Niculae”.
Slujitorul Adevărului lui Hristos
Anul 325 e.n îl găsește pe Sfântul Nicolae la primul conciliu ecumenic de la Niceea – convocat de Împăratul Constantin.
Acest Sinod are o importanță deosebită pentru că a fost prima adunare a episcopilor din întreaga biserică. Acum s-au dezbătut probleme doctrinale fundamentale și s-au luat decizii majore care privesc dreapta credință și unitatea bisericii. El reprezintă și o cotitură bruscă în modul în care au fost priviți creștinii: dacă înainte ei erau crunt persecutați, Constantin cel Mare s-a arătat un fervent susținător al lor, sinodul însuși fiind deschis în prezența împăratului.
A rămas legendară râvna cu care Sfântul Nicolae, un om blând, și-a apărat poziția și a combătut erezia lui Arie care susținea că Iisus este și el o „creație” a lui Dumnezeu. S-a zbătut atât de tare bunul Sfânt încât a ajuns să îl pălmuiască pe eretic în dorința de a-l face să înțeleagă ”Adevărul”.
„Sfântul Ierarh Nicolae e unul dintre cei mai populari sfinţi ai creştinismului. Nu e (atât de popular) nici Sf. Ioan Gură de Aur, a cărui Liturghie se săvârşeşte mereu. De ce? Ne-ar putea-o spune cele două calităţi ale marelui ierarh: dragostea de Iisus, dragostea de Adevăr. Deci «mila şi adevărul», pe care le-a trăit ca ierarh, l-au făcut mare înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a făcut mare înaintea oamenilor,” ne explică părintele Arsenie Boca.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: Arhiva Ordinea Zilei