Timp de peste un secol, istoricii au crezut că au stabilit cu precizie succesiunea regilor asirieni. Totuși, studiul tăblițelor cu scriere cuneiformă și al unor monumente interpretate greșit vreme îndelungată a dezvăluit recent existența a trei conducători necunoscuți până acum – monarhi ale căror domnii par să fi fost… șterse în mod deliberat din consemnările oficiale în urma detronării lor, arată revista franceză GEO.
Timp de peste un secol, cronologia conducătorilor asirieni a părut bine stabilită. O succesiune de regi, documentată cu grijă, sugera un transfer de putere relativ ordonat, de obicei de la tată la fiu. Cu toate acestea, este foarte posibil ca versiunea acesta a istoriei să fi fost „curățată” minuțios de cele mai… jenante episoade ale sale.
Reexaminând inscripții cuneiforme cunoscute de multă vreme, doi asiriologi au identificat trei conducători care lipseau anterior din listele oficiale, după cum dezvăluie un studiu relatat de Science Alert.
Cu toate acestea, existența lor a fost consemnată pe tăblițele de lut. Alexander Johannes Edmonds, de la Universitatea din Münster (Germania), și Eckart Frahm, de la Universitatea Yale, au descoperit urme ale acestora în câteva documente antice care fuseseră deteriorate sau interpretate greșit.
Concluziile lor, publicate în „Journal of Cuneiform Studies”, răstoarnă o cronologie pe care cercetătorii credeau că o înțeleseră pe deplin timp de generații. Aceste descoperiri vizează perioada neo-asiriană, care se întinde, aproximativ, între anii 1000 și 609 î.Hr.
Domnii uitate sau șterse din evidențele oficiale?
Mai presus de toate, acestea dezvăluie că, sub aparența continuității dinastice, se ascundea o realitate mult mai haotică – marcată de rebeliuni, uzurpări și conducători condamnați în mod deliberat la uitare. Eckart Frahm explică faptul că descoperirile acestea „au constituit o adevărată surpriză”, întrucât „nimeni nu se aștepta să mai existe loc pentru conducători noi, necunoscuți, în această perioadă. Însă, așa cum demonstrăm Edmonds și cu mine în studiul nostru, trei astfel de conducători rămăseseră în umbră – fiind menționați în documente cuneiforme deteriorate, publicate în urmă cu ceva timp, dar neînțelese pe deplin.”
În ciuda deceniilor care îi separă, cei trei monarhi recent identificați au parte – spre marea noastră surpriză – de un destin destul de asemănător. Toți au urcat pe tron la Aššur (Assur), capitala istorică a Asiriei, și se pare că s-au bucurat de sprijinul unor elite locale. Totuși, niciunul nu a reușit să-și păstreze puterea pentru mult timp; domniile lor nu au depășit doi ani, sfârșindu-se prin detronare. Ulterior, memoria lor a fost complet ștearsă din consemnările oficiale.
CITEȘTE ȘI: Tăblițele ancestrale hitite au scos la iveală o nouă limbă indo-europeană. A fost folosită acum 3.500 de ani
Un uzurpator care a urcat pe tron „în circumstanțe oarecum dubioase”
Se consideră că primul dintre cei trei, Aššur-uballiṭ, a domnit între anii 913 și 912 î.Hr. O tăbliță dezvăluie, în mod semnificativ, că acesta a finanțat restaurarea unui vas pentru libații – conținând bere de calitate superioară – destinat venerării lui Aššur, zeitatea națională. Este posibil ca vasul acesta să fi fost recondiționat pentru a consolida afirmarea puterii asiriene. Totuși, căderea conducătorului a fost urmată de o încercare mult mai drastică de a-i șterge memoria…
Un monument – care ar fi putut fi o statuie colosală a lui Aššur-uballiṭ – a fost decapitat. De asemenea, i-au fost îndepărtate brațele și simbolurile puterii regale. Ulterior, monumentul a fost reutilizat ca stelă menită să-l glorifice… chiar pe cel care îi uzurpase tronul! Un uzurpator care, potrivit lui Eckart Frahm, „nu avea niciun interes să se afle că urcase pe tron în circumstanțe oarecum dubioase”.
CITEȘTE ȘI: Cercetătorii au descoperit pe obiecte vechi de 40.000 de ani un precursor al limbajului scris
O tăbliță veche de 125 de ani ascundea un alt rege
La mai bine de un secol după Ashur-uballit, Asiria a traversat o nouă perioadă de criză… În acest context, cercetătorii plasează acum domnia lui Tiglat-Pileser între anii 763 și 762 î.Hr. Principala dovadă a existenței sale se afla chiar sub ochii experților de foarte multă vreme. Într-adevăr, o tăbliță cu scriere cuneiformă descoperită la Ninive fusese publicată… în urmă cu peste 125 de ani! Deși puternic deteriorat, textul consemnează acordarea unor terenuri de către un conducător pe nume Tiglat-Pileser.
Până acum, istoricii atribuiseră această inscripție lui Tiglat-Pileser al III-lea, care a urcat pe tron câteva decenii mai târziu. Eroarea era cu atât mai probabilă cu cât conducătorii asirieni reutilizau frecvent numele prestigioase ale predecesorilor lor – de aici și confuzia. Totuși, o reexaminare a documentului i-a condus pe Edmonds și Frahm la o concluzie complet diferită: aceea că Tiglat-Pileser, cel menționat pe tăbliță, era de fapt un conducător distinct, care fusese complet uitat până atunci.
Ascensiunea sa la putere pare să fi avut loc într-o atmosferă deosebit de tensionată, întrucât alte surse indică o insurecție precedată de o epidemie și de o eclipsă, aceasta din urmă fiind considerată un semn extrem de nefast.
Este foarte probabil ca Tiglath-Pileser să se fi ridicat împotriva nepotului său, Ashur-dan al III-lea. Pentru o scurtă perioadă, cei doi par să fi exercitat puterea simultan: Ashur-dan al III-lea a rămas ocupantul „oficial” al tronului, în timp ce rivalul său controla o parte din putere. Această identificare inițială i-a determinat pe cei doi asiriologi să reexamineze alte elemente problematice ale acestui puzzle.
A fost numele unui alt conducător acoperit în mod deliberat?
Atenția s-a concentrat în mod special asupra unei stele descoperite în Irak în 1894, a cărei interpretare a constituit multă vreme un subiect de dezbatere. Aceasta purta numele unui anume Salmanasar. Și mai intrigant este faptul că numele conducătorului fusese acoperit intenționat și înlocuit cu cel al lui Tiglat-Pileser al III-lea. Cercetătorii consideră acum că acest Salmanasar nu corespunde conducătorilor cunoscuți anterior cu acest nume, ci unui rege suplimentar, care a domnit între anii 747 și 745 î.Hr.
Și în acest caz, domnia sa s-a desfășurat într-o perioadă de instabilitate, Asiria fiind atunci zguduită de conflicte politice. Sistemele de datare utilizate la acea vreme, coroborate cu succesiunea rapidă a mai multor conducători, au contribuit probabil la dispariția acestei domnii scurte din cronologiile stabilite ulterior. Totuși, modificarea stelei sugerează și o acțiune deliberată: memoria regelui detronat putea fi înlocuită fizic cu cea a succesorului său.
Mai presus de toate, identificarea acestor trei conducători pune sub semnul întrebării una dintre sursele principale folosite pentru reconstituirea istoriei politice a Asiriei: „Lista regilor asirieni”. Întocmită chiar de asirieni pe baza tradițiilor lor istorice, aceasta prezintă imaginea unei dinastii ordonate și neîntrerupte. Această imagine contrastează puternic cu realitatea dezvăluită de tăblițe, monumente mutilate și nume înlocuite în mod intenționat. După cum remarcă Eckart Frahm, „Lista regilor asirieni pare să ofere o versiune idealizată a regalității asiriene, în care toate frământările și instabilitatea sunt, în esență, șterse din consemnări”. Prin urmare, continuitatea dinastică asiriană ar putea fi, în parte, o construcție politică elaborată… „a posteriori”.
