România s-a transformat în țara „experților”, în care apar peste noapte din ce în ce mai mulți „specialiști” care fac recomandări de tot felul. Unii ne învață cum să ne raportăm la stele atunci când ne ducem în vacanță, cum să ne așezăm mobila în casă „pentru atragerea prosperității”, cum să pășim dimineața dacă vrem să ne meargă bine etc. Alții, „vedete” la care masele se uită și pe care ajung să le imite, vin cu sfaturi legate de diete, cure de slăbire, stil de viață sănătos…. În spatele tuturor există un singur interes: banul. Se fac averi frumoase din naivitatea unora care ajung să se ghideze în viață după sfaturile celor care nu prea știu cum să-și rezolve problemele personale, dar au tupeul să-i învețe pe alții.
Situația devine și mai gravă atunci când anumiți „experți” se prezintă în fața pacienților ca fiind medici. Și nu discutăm doar despre un singur caz, ci despre zeci, chiar sute. Uzurparea calității de medic reprezintă o problemă importantă, cu impact major asupra sistemului sanitar din țara noastră, și poate că se impune ca Ministerul Sănătății să iasă public și să explice măsurile pe care statul le va lua pentru a stopa acest fenomen.
Astăzi vom vorbi despre încercarea unora dintre kinetoterapeuți de a „faulta” medicii specializați în Medicină Fizică și de Reabilitare, astfel încât să îi determine pe pacienți să vină direct la ei.
Sunt zeci de cabinete în țară deschise de kinetoterapeuți care, deși se prezintă ca fiind cabinete de masaj, de întreținere etc, vând servicii medicale pentru care terapeuții nu au drept de liberă practică.
Nu afirm că toți kinetoterapeuții fac lucrul acesta. Există în rândul acestei categorii profesionale mulți terapeuți care își cunosc foarte bine nivelul și care, atunci când se impune, lucrează în colaborare cu medicul specialist MFR.
Sunt însă destul de mulți care nu mai vor să facă echipă cu medicul, considerând că nu au nevoie și că sunt capabili să trateze singuri pacienții. Iar unii dintre ei au ajuns să se creadă medici și să-și atașeze această calificare, pe care nu o au, la nume.
S-a inventat „medicul specialist kinetoterapie”
„Medic specialist kinetoterapie” – așa și-a promovat o mare rețea medicală privată din România, Hyperclinica Medlife Ploiești Republicii, serviciile oferite de kinetoterapeutul Pană Codruța Gabriela. Având în vedere că discutăm despre un brand puternic, extrem de cunoscut în România și care s-a remarcat prin serviciile pe care le oferă, tipul acesta de minciună este de neacceptat. Nu știu dacă reclama a fost aprobată la nivel local sau la nivel central, cert este că brandul MedLife a fost „lipit” cu intenție de numele unei persoane care a dorit să câștige clienți printr-o înșelăciune.
Pentru un pacient care nu știe cum se obține calificarea de medic și ce implică formarea unui medic specialist, o astfel de reclamă reprezintă cea mai simplă strategie de amăgire. Publicitatea de tipul acesta îl poate face să acceseze serviciile acestui kinetoterapeut cu încredere, fiind convins că se adresează unui medic în spatele căruia există ani de pregătire. Omul simplu nu are de unde să știe că este „tratat” de un absolvent al unor studii de licență, care nu a terminat șase ani de Medicină și nu a susținut un examen de Rezidențiat pentru a se putea specializa ulterior. De altfel, din punct de legal profesia de „medic specialist kinetoterapie” nu există.
Atunci când celor de la MedLife li s-a atras atenția asupra reclamei mincinoase pe care o promovează în mediul online, și-au retras bannerul și l-au înlocuit cu unul nou, care o prezintă pe Pană Codruța Gabriela exact cu profesia pe care o are: cea de kinetoterapeut.
Dar răul a fost făcut și situația aceasta a evidențiat și mai mult o problemă gravă existentă în acest moment în sistemul medical și anume încercarea kinetoterapeuților de a îndepărta din profesie medicii specialiști în Medicina Fizică și de Reabilitate.
Cazul de la Ploiești nu este singular și nu reprezintă o întâmplare nefericită. Pe adresa redacției Ordinea Zilei au venit zeci de dovezi care evidențiază faptul că mulți dintre cei care practică meseria de kinetoterapeut/fizioterapeut încalcă flagrant legislația în vigoare și se prezintă drept medici. Și spitale publice au lipite pe pereți afișe în care sunt prezentați „medici kinetoterapeuți”.
Unii dintre ei, absolvenți ai unor programe de doctorat în diferite specializări, se folosesc de acest titlu științific pentru a-și atașa la nume calificarea de doctor.
Și pentru ca lucrurile să fie și mai grave, sunt kinetoterapeuți care își pun „parafa” pe scrisori medicale, dau indicații de tratamente și fac examinări clinice.
Având în vedere legislația în vigoare și obligația pe care o avem și anume aceea de a proteja identitatea pacientului, nu putem face publice toate aceste dovezi, dar ele există și Ministerul Sănătății le poate consulta. Pentru a întări cele spuse, am publicat doar câteva dintre imaginile care susțin existența acestui fenomen grav.
Pacienții trebuie să cunoască realitatea
Zilele trecute, Ordinea Zilei a adus în atenția publică posibilele probleme care intervin ca urmare a adoptării OUG 66 din 13 iunie 2024. Materialul de presă a plecat tocmai de la interesul pacientului care trebuie să știe care este pregătirea unui terapeut și care este cea a unui medic specialist MFR.
Procedurile care implică kinetoterapia nu se limitează doar la masaje, băi de nămol, ci au o adresabilitate care vizează mulți bolnavi cu boli cornice pentru care se impune ÎNTOTDEAUNA examenul clinic din partea medicului. Iar cel care poate oferi consultul de specialitate este tocmai medicul MFR.
În urma articolului „OUG 66 dă liber malpraxisului în Recuperarea Medicală. Dacă nu se iau măsuri urgente, pacienții sunt în pericol!”, Colegiul Fizioterapeuților din România (CFZRO) ne-a transmis un drept la replică prin care a încercat să ne convingă de faptul că breasla aceasta este, în realitate, nedreptățită și că toate acuzațiile pe care medicii specialiști MFR le fac nu sunt adevărate.
În documentul semnat de Nicoleta Daniela Stanca, președintele CFZRO, organizația își exprima „dezamăgirea asupra publicării acestui articol al cărui subiect nu a fost verificat, conform deontologiei jurnalistice”. Mai mult, îi somează pe „profesioniștii din domeniul sănătății să se abțină de la declarații care aduc prejudicii imaginii și integrității colegilor lor, precum și Colegiului Fizioterapeuților din România și să aibă un comportament profesionist etic, în concordanță cu Codul Deontologic profesional.”
În același document, organizația își exprimă „deplina încredere în capacitatea profesională a fizioterapeuților membri ai CFZRO și în autoritățile publice care reglementează și supraveghează această profesie”.
Mai mult, dă asigurări publicului că toate măsurile luate sunt în beneficiul pacientului și „respectă legislația în vigoare. Este esențial ca informațiile prezentate în mass-media să fie reale și echilibrate, pentru a nu afecta negativ percepția și încrederea pacienților în serviciile de sănătate oferite de fizioterapeuți”.
Tocmai, pentru că Ordinea Zilei își dorește ca publicul să fie corect informat am și adus în discuție acest subiect. Serviciile de Medicină Fizică și Reabilitare sunt parte importantă a unui act medical și trebuie tratate ca atare. Faptul că o anumită categorie profesională se simte puternică, având în vedere numărul său ( sunt peste 15.000 de fizioterapeuți în România), nu îi dă dreptul să ignore realitarea.
Nu spune nimeni că kinetoterapeuții sunt slab pregătiți sau că nu sunt de încredere. Sunt pregătiți pentru specializarea lor! Dar nu sunt medici, nu pot examina clinic pacientul, nu pot da indicații de tratament!
De altfel, chiar CFZRO transmite că „fizioterapeutul își desfășoară activitatea pe baza unui diagnostic clinic stabilit de un medic de specialitate și pe baza unei prescripții medicale (a se vedea art. 4 din Legea 229/2016). De asemenea, menționăm faptul că activitățile de fizioterapie sunt servicii conexe actului medical, astfel cum sunt enumerate în OUG 83/2000, cu modificările completările ulterioare.”.
E drept că, CFZRO omite, cu intenție sau nu, să menționeze despre ce medic specialist este vorba, dar e de înțeles în contextul în care această organizație are interesul major de a ajunge la masa negocierilor pentru alocarea fondurile din Sănătate. Pentru a întări această idee, cităm din documentul transmis de către reprezentanții CFZRO redacției noastre: „Profesia de fizioterapeut a fost reglementată prin Legea 229/2016, iar la art. 2S al legii este prevăzut faptul că CFZRO participă la negocierile cu CNAS și Ministerul Sănătății în vederea elaborării contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței de specialitate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, fiind decontate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate”.
Având în vedere dreptul publicului la informare, invocat și de CFZRO, întreb și eu atunci: cum se face că sunt kinetoterapeuți care susțin că sunt medici specialiști, fără ca numele lor să existe în baza de date a Colegiului Medicilor din România? De asemenea, sunt terapeuți care își atașează numelui calificativul de doctor?
Faptul că au un doctorat nu îi face medici. Nu cred că un arheolog cu doctorat în această știință își permite să intre cu chirurgul în sala de operații și să se apuce el să trateze pacientul. Nici asistenta de chirurgie nu îl dă pe medic într-o parte și îi ia bisturiul din mână pentru a opera bolnavul. Nici în cabinetul medicului stomatolog, tehnicianul dentar nu își permite să facă extracții, să pună implanturi sau…
Oricâte cursuri suplimentare sau doctorate urmează un fizioterapeut, nu are dreptul să se prezinte drept medic. Cine dorește să fie medic trebuie să urmeze pașii firești: să dea admitere la Medicină, să susțină examenul de Rezidențiat, să-l ia, să se specializeze și apoi este liber să se numească medic specialist.
Pregătirea unui medic specialist durează cel puțin 11 ani și implică etape complexe pe care un terapeut nu are cum să le parcurgă în cei trei ani de facultate. (n.r. o să revenim cu un articol în care vom detalia pe larg modul în care se face pregătirea unui medic specialist).
Articolul 385 din Legea 95/2006 stabilește foarte clar că profesia de medic se exercită, pe teritoriul României, de către persoanele care dețin un titlu oficial de calificare în medicină. De asemenea, acești profesioniști au obligația de a face parte din Colegiul Medicilor din România.
Actul normativ indicat mai prevede că prin titlu oficial de calificare în medicină se înţelege:
- diplomă de medic, eliberată de o instituţie de învăţământ superior medico-farmaceutic acreditată din România;
- adeverinţă de absolvire a studiilor, eliberată la cererea absolventului, ca urmare a finalizării complete a studiilor, valabilă până la eliberarea diplomei de licenţă, dar nu mai mult de 12 luni de la data emiterii;
- certificatul de medic specialist, eliberat de Ministerul Sănătăţii;
- diplomă, certificatul sau un alt titlu în medicină, eliberate conform normelor UE de statele membre ale UE, statele aparţinând SEE sau de Confederaţia Elveţiană;
- diplomă, certificatul sau un alt titlu în medicină, dobândite într-un stat terţ şi recunoscute de unul dintre statele membre prevăzute la lit. d) ori echivalate în România.
Autor: Ștefania Enache
Foto: Arhiva Ordinea Zilei
CITEȘTE ȘI: Omul sfințește locul. Dr. Simona Stănescu, medicul care învață oamenii cum să-și recupereze starea de bine
