Arheologii din Egipt au descoperit rămășițele unui complex rezidențial monastic foarte bine conservat. Clădirea datează din perioada bizantină. Descoperirea a fost făcută de o misiune arheologică egipteană a Consiliului Suprem de Antichități în timpul săpăturilor în curs de desfășurare la situl Al-Qariah Bil-Dueir și completează tabloul vieții monastice creștine timpurii din regiunea Sohag.
Sherif Fathi, ministrul egiptean al Turismului și Antichităților, a menționat că descoperirea evidențiază bogăția și diversitatea patrimoniului cultural al Egiptului în diferite epoci istorice, arată publicația Arkeonews.
Dovezi ale unei comunități monastice organizate
La rândul său, Mohamed Ismail Khaled, secretarul general al Consiliului Suprem al Antichităților, a explicat că structurile descoperite oferă informații valoroase despre viața monastică din perioada bizantină. Săpăturile au scos la iveală vestigii arhitecturale din cărămidă de lut care indică o așezare stabilă, bine organizată, locuită de o comunitate de călugări.
Misiunea a identificat mai multe clădiri dreptunghiulare din cărămidă de lut, orientate de la vest la est, cu dimensiuni cuprinse între aproximativ 8 × 7 metri și 14 × 8 metri.
Multe dintre clădiri includ săli dreptunghiulare, precum și camere care prezintă forme absidale sau asemănătoare nișelor de rugăciune, caracteristice spațiilor de cult creștine timpurii.
CITEȘTE ȘI: O biserică bizantină construită în jurul anului 500 d. Hr. a fost descoperită în provincia Edirne din Turcia
De asemenea, au fost descoperite mici camere boltite, despre care se crede că au servit drept chilii ale călugărilor sau camere devoționale folosite pentru rugăciune și meditație privată. Urme de tencuială, nișe în perete, rafturi încastrate și pardoseli din mortar indică o dispunere arhitecturală atent planificată. Unele structuri includ curți sudice care funcționau ca spații centrale de adunare, cu intrări principale care duceau în ele.
Arheologii au identificat, de asemenea, mici clădiri circulare interpretate ca zone de luat masa comune unde călugării s-ar fi putut aduna pentru mese comune.
Descoperirea unei biserici din perioada bizantină
Directorul de la Antichități Sohag, Mohamed Nagib, a raportat că echipa a descoperit și o structură mai mare din cărămidă de lut, care măsoară aproximativ 14 × 10 metri, aliniată pe o axă est-vest și despre care se crede că a servit drept biserică principală a mănăstirii. Biserica era împărțită în trei secțiuni principale – nava, corul și sanctuarul – reflectând arhitectura ecleziastică tipică epocii bizantine.
În interiorul navei, arheologii au găsit baze de piloni din cărămidă necoaptă, ceea ce sugerează că biserica ar fi putut susține odinioară o cupolă centrală. Sanctuarul, situat la capătul estic al clădirii, prezintă un plan semicircular flancat de două camere laterale, în concordanță cu modelele bisericești comune în antichitatea târzie.
Alte descoperiri la fața locului includ bazine din cărămidă roșie și calcar acoperite cu mortar roșu, care ar fi putut fi folosite pentru stocarea apei sau pentru activități legate de producție, legate de operațiunile zilnice ale mănăstirii.
Artefactele dezvăluie viața cotidiană și spirituală
Excavațiile au scos la iveală, de asemenea, o serie de artefacte care ajută la reconstituirea vieții de zi cu zi din așezarea monahală. Acestea includ amfore de depozitare, unele purtând litere, numere sau nume inscripționate pe umeri.
Echipa a găsit și ostraca – fragmente de ceramică folosite ca suprafețe de scris în antichitate – inscripționate în coptă, alături de unelte domestice, fragmente de piatră din elemente arhitecturale și plăci de calcar gravate cu scriere coptă.
Walid El-Sayed, directorul misiunii, a arătat că descoperirile acestea oferă dovezi rare despre alfabetizare, organizare administrativă și practică religioasă în rândul comunităților monastice din Egiptul de Sus în epoca bizantină.
Influența bizantină în regiunea Sohag
Regiunea Sohag are o importanță deosebită în istoria creștinismului timpuriu și a monahismului. În perioada bizantină (secolele IV-VII d.Hr.), Egiptul de Sus a devenit un centru major al culturii monastice creștine, găzduind comunități influente care au modelat tradițiile spirituale din Mediterana de Est.
În apropiere de Sohag se află două dintre cele mai importante repere monastice ale Egiptului – Mănăstirea Albă și Mănăstirea Roșie – asociate cu Sfântul Shenute și cu federația monahală Shenuteană. Aceste instituții au jucat un rol cheie în dezvoltarea teologiei, educației și organizării monastice comunitare creștine copte.
CITEȘTE ȘI: Descoperire extraordinară. Sătenii din Anglia medievală aveau strămoși din Africa de Vest
Complexul nou descoperit contribuie la această imagine istorică mai amplă, oferind dovezi fizice despre modul în care erau structurate așezările monastice și despre cum trăiau, se rugau, lucrau și interacționau călugării cu mediul lor. Caracteristicile arhitecturale – de la camerele de rugăciune absidale la spațiile comune de luat masa – reflectă viața religioasă din epoca bizantină, așa cum s-a adaptat la contextul egiptean.
O nouă fereastră către moștenirea creștină a Egiptului
Cercetătorii au puntat faptil că descoperirea nu numai că îmbogățește înțelegerea arheologică a trecutului orașului Sohag, dar subliniază și continuitatea tradițiilor monastice din regiune. Multe dintre aceste tradiții au supraviețuit timp de secole și rămân parte integrantă a identității creștine copte din Egiptul de astăzi.
Pe măsură ce investigațiile de la Al-Qariah Bil-Dueir continuă, arheologii speră să descopere detalii suplimentare despre structura socială a mănăstirii, activitățile economice și legăturile cu centrele religioase învecinate.
Această descoperire consolidează recunoașterea tot mai mare a Egiptului de Sus ca peisaj istoric cheie, spațiu de convergență pentru influențele culturale bizantine, copte și egiptene – lăsând în urmă o moștenire arhitecturală și spirituală unică.
