România are foarte multe locuri uimitoare, pe care merită să le vizitați atunci când doriți să vă faceți o vacanță în țară. Cetatea Făgăraș intră în această categorie, obiectivul fiind încadrat de foarte multe publicații internaționale în topul celor mai frumoase castele din lume.
De altfel, este una dintre cele mai mari și mai bine conservate cetăți feudale din Europa de Est. În trecut, castelul a fost pivotul puterii regionale. În timpul secolului al XVII-lea, cetatea a fost extinsă, reflectând bogăția locului.
Istoria Cetății Făgărașului
Spre sfârșitul secolului al XIV-lea, Mircea cel Bătrân se intitula și domn al Țării Făgărașului până la Olt. Cetatea este legată apoi de ascensiunea politică a lui Ștefan Mailat, nobil făgărășean care ajunge la demnitatea de voievod al Transilvaniei.
În anul 1599, Mihai Viteazul dăruiește cetatea Doamnei Stanca, soția sa.
Ceva mai târziu, în secolul XVII, Cetatea Făgărașului este reședința principilor Transilvaniei și găzduiește de câteva ori chiar adunările dietei principatului.
După anul 1696, cetatea devine proprietate a Coroanei Habsburgice. Cetatea a fost zidită pe locul unei fortificații din lemn, ridicată în secolul XII, întărită cu un șanț și un val de pământ. Un incendiu năprasnic distruge această primă cetate, după care, la sfârșitul secolului al XIV-lea începe construirea fortificației din piatră și căramidă, un patrulater cu turnuri la colțuri, un avanpost în partea de răsărit.
Între anii 1520-1541, Ștefan Mailat întărește cetatea, dublând zidul de incintă în care include barbacana porții, fortificație ce întărea intrarea. El ridică încă un etaj peste latura sudică, iar această zonă a construcției va fi cunoscută apoi drept casele lui Mailat.
Părerile conform cărora cetatea a fost proprietate a familiei Mailat sunt false. Ștefan Mailat s-a născut lângă Făgăraș, la Comana, într-o familie de boieri români.
Tatăl său a făcut avere, a întins proprietățile familiei și, pentru a intra în rândurile nobilimii transilvane, a trecut la catolicism. Ștefan a beneficiat de statutul familiei și a avut o ascensiune militară și politică vertiginoasă. El nu și-a ascuns originea românească și de multe ori a fost suspectat pentru legăturile sale cu românii. Scopul lui Ștefan Mailat era să desprindă Transilvania de Regatul Ungar, chiar dacă în jocul său politic era nevoit să apeleze la arbitrajul sultanului, în contextul în care regele maghiar devenise vasalul Imperiului Otoman.
În anul 1534, Ștefan Mailat a ajuns voievod al Ardealului, dar nu a izbândit mai departe cu planul său și a murit întemnițat la Istanbul.
În această perioadă, Cetatea Făgărașului dobândise deja renumele unei cetăți greu de cucerit, așa că, în secolul al XVII-lea, suportă noi lucrări de întărire a fortificațiilor și amenajări interioare potrivite noului statut de reședință a principilor transilvăneni.
Gabriel Bethlen (1613-1629) și Gheorghe Rackozi I (1631-1648) își leagă numele de această etapă. Turnurile devin bastioane puternice, zidurile nordice și cele sudice sunt dublate prin interior, iar în spațiul dintre cele două rânduri de zidărie se pune pamant. Se construiește un corp de gardă și șanțul de apărare este extins și umplut cu apă din Olt.
Domeniul cetății cuprindea 50 de sate. Istoricii susțin că despre forța si importanța pe care a dobândit-o Făgărașul pe parcursul Evului Mediu, cetatea vorbește și în prezent.
Evoluția arhitectonică a cetății
- Secolul al XV-lea
Cetatea de zid, atestată documentar la mijlocul secolului al XV-lea, prezintă o planimetrie de tip patrulater neregulat, cu latura de est mai lungă şi apărată de un reduit de avanpost de tip barbacană, la o distanţă de circa 20 de metri de cetate. Incinta era formată de un zid patrulater de tip crenelat, întrerupt de patru turnuri – trei de tip bastionar şi unul rotund de tip donjon (care este şi cel mai înalt turn al cetăţii). Paramentul zidurilor de apărare prevăzute cu ambrazuri aveau la partea superioară, în spatele crenelurilor un drum de strajă, din bârne groase, ale căror urme de zidărie se mai pot vedea şi acum în unele spaţii netencuite.
Tipologic, în această fază, cetatea Făgăraşului se poate defini ca o fortificaţie de apărare cu caracter militar. Ca stil de construcţie, cetatea corespunde în secolul al XVI-lea, sistemului de forificaţii occidental introdus în Transilvania începând cu secolul al XIV-lea.
- Secolul al XVI-lea
Veacul al XVI-lea aduce cu sine cele mai importante modificări petrecute în arhitectura cetăţii Făgăraşului, care vor transforma cetatea de apărare într-un castel cu o puternică fortificaţie exterioară.
Iniţiatorul acestor ample lucrări va fi Ştefan Mailat (voievod al Transilvaniei între 1534 -1540 şi proprietar al cetăţii între 1528-1541) care separă planul de castel (locuinţa nobiliară) de planul de cetate (construcţia militară propriu-zisă). Înconjoară cetatea de piatră cu zid de apărare, zid care va îngloba şi turnul barbacană, cu fante pentru artilerie, coronament crenelat, respectând planimetria vechilor ziduri de apărare. Zidurile interioare sunt dublate cu ziduri de cărămidă, culoarele astfel create având diferite destinaţii – casele voievodului, sufrageria căpitanului etc. Tipologic, toate acestea transformă cetatea de apărare într-un castel seniorial fortificat.
Gaspar Békés, proprietar al Făgăraşului între 1567 – 1573, realizează şanţul din jurul cetăţii, pământul scos fiind folosit pentru întărirea părţii interioare a zidurilor.
La sfârşitul secolului al XVI-lea este posibil ca în timpul lui Ştefan Bathory (voievod al Transilvaniei între 1571-1586) şi a lui Balthazar Bathory (stăpân al cetăţii între 1588-1594) să se fi efectuat transformarea tuturor celor patru laturi ale vechii cetăţii în apartamente şi înglobarea celor patru turnuri, la nivelul acestora. Tot acum începe construirea primului bastion care va purta numele familiei, în colţul sud-estic al incintei exterioare, dar care va fi terminat ulterior. De numele lui Balthazar Bathory se leagă o serie de transformări estetice importante şi ridicarea unui nivel trei, cel puţin deasupra uneia dintre laturile cetăţii (cea sudică), ancadramente de piatră ce păstrează blazonul lui.
- Secolul al XVII-lea
În secolul al XVII – lea, transformările arhitecturale stabilesc forma actuală a complexului fortificat de la Făgăraş.
Gabriel Bethlen (principe al Transilvaniei între 1613-1629), unul din cei mai importanţi constructori ai cetăţii, întocmeşte, în 1623 un plan privind lucrările de construcţie şi modernizare a cetăţii în 36 de puncte, plan care prevedea printre altele, construirea a încă trei bastioane prevăzute cu cazemate, realizarea unui număr de 600.000 de cărămizi într-un an de către 1500 de iobagi permanenţi, organizaţi în trei schimburi, cărămizi necesare ridicării bastioanelor. Gabriel Bethlen va reamenaja sălile interioare ale castelului, va construi loggiile de pe latura de sud a castelului în stil italian, deschise spre curtea interioară pe arcuri a şase pile de zidărie masive şi impunătoare. Ferestrele curţilor interioare au ancadramente simple, dar elegante, intrările de pe loggie au samblaj sculptat în meplat sau în relief cu motive renascentiste. Gustul estetic al acestui principe, influenţat de Renaşterea italiană (a adus din Italia arhitecţi, meşteri sticlari din Murano care vor lucra pentru curtea princiară de la Făgăraş), a insuflat eleganţă şi frumuseţe unei construcţii mai mult militară decât utilitară.
Lucrările de modernizare au continuat şi sub Gheorghe Rakóczi, principele Transilvaniei între 1631-1648, când sunt podite cele patru bastioane, este construit corpul de gardă, lipit de partea nordică a turnului porţii; tot acum este pietruit şi şanţul cetăţii, care în caz de atac îşi putea tripla volumul de apă, sunt reparate podurile de acces – cel de pe latura de est şi de pe latura de nord.
Din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, ultimii proprietari nu mai întreprind lucrări de amploare, ci doar operaţiuni de reparaţii şi întreţinere.
- Secolul al XVIII-lea
Trecere Făgăraşului în proprietatea austriacă, în 1696 şi transformarea în garnizoană a însemnat începutul unei perioade de degradare surprinsă şi în inventarul din 1726. Servind unor scopuri militare, castelul şi cetatea de la Făgăraş îşi pierd eleganţa şi măreţia de odinioară.
Secolul al XX-lea
Între 1918 şi 1948 a fost garnizoană a armatei române. Din 1918 până în 1923, aici a fost lagăr pentru ruşii albi, presa vremii consemnând donaţiile pe care regina Maria le-a făcut pentru aceştia. În anul 1939, polonezii şi- au găsit, în cetate un refugiu.
Între anii 1948-1960, cetatea Făgăraşului a fost transformată în închisoare pentru deţinuţi politici, iar după anul 1960, cetatea va fi dezafectată şi vor începe vaste lucrări de restaurare care au vizat redarea aspectului de castel fortificat din perioada de glorie a secolului al XVII-lea.
Măreaţă şi impunătoare, cetatea Făgăraşului, pe care Nicolae Iorga o considera una din „podoabele ţării”, îşi aşteaptă liniştită ,,recunoaşterea îndrăzneţelor fapte ale trecutului”.
Obiectiv turistic
Pentru cei care vor să descopere Cetatea Făgărașului este important să-și programeze vizita din timp. Muzeul Țării Făgărașului menționează că taxa de vizitare este individuală și nu se fac reduceri de grup; biletele se achiziționează doar de la casa de bilete amenajată la intrarea în cetate și se asigură ghidaj gratuit pentru grupuri organizate de minimum 15 persoane. Ultima intrare se face cu o oră înainte de închiderea programului.
Programul de vizitare este următorul:
| Program (4 Aprilie – 30 Septembrie) |
| Luni: Închis Marți – Vineri: 08:00-18:00 Sâmbătă – Duminică: 10:00-18:00 |
| Program de iarnă(1 Octombrie – 3 Aprilie) |
| Luni: Închis Marți – Vineri: 08:00-17:00 Sâmbătă – Duminică: 09:00-17:00 |
Tarifele de vizitare ale Cetății Făgărașului sunt următoarele:
- Adulți – 30 RON
- Elevi, studenți – 10 RON
- Pensionari – 15 RON
- Gratuit – copiii sub 7 ani, persoanele cu dizabilități și însoțitorii acestora
Autor: Isabela Nicolescu
Foto: Arhiva Ordinea Zilei
