Fiecare piesă găzduită într-un muzeu are în spate o poveste care vorbește despre oameni, fapte, obiceiuri, despre istoria noastră. Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva este una dintre instituțiile de profil de la noi din țară care deține un patrimoniu impresionant. Colecții valoroase sunt găzduite atât de Palatul Magna Curia, cât și de celelalte imobile în care funcționează secții ale muzeului. Galeria de artefacte prețioase de la MCDR include monede, statui și inscripții din piatră, obiecte cu valoare etnografică, dar și cu importanță maximă pentru științele naturii. Totodată, biblioteca adăpostește peste 30.000 de volume, aici fiind multe dintre cărțile rare pe care le deține țara noastră.
Sunt bogății neprețuite de care ne putem bucura și pe care le putem descoperi vizitând muzeul din Deva. Odată ce ați intrat în lumea populată cu aceste piese, aveți ocazia să pătrundeți într-un univers al cunoașterii care vă aduce mai aproape de tot ce ceea înseamnă istoria acestor meleaguri.
În fiecare lună, Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva aduce în atenția publicului unul dintre artefactele mai puțin cunoscute pe care le deține și pe care iubitorii de istorie îl pot vedea online.
Prezentăm cel de-al optulea episod al acestei serii.
Foarfeca de la Ardeu
Cercetările la Ardeu sunt încă în plină desfășurare, motiv pentru care apar în continuare obiecte care completează imaginea de ansamblu asupra locuirii întregului sit. În aceeași măsură, ele contribuie cu detalii importante la înțelegerea mai profundă a funcționalității unor construcții sau amenajări. Așa este cazul unui artefact descoperit în anul 2024 (Foto 2). De data aceasta, încă din momentul descoperirii mi-a fost foarte clară funcționalitatea lui. Mai văzusem astfel de obiecte. Este o foarfecă. Însă dimensiunile sale sunt cele care atrag atenția în mod cu totul aparte. Iar prezența sa în inventarul atelierului de fierărie constituie cea mai mare provocare cu privire la interpretare.
Răspunsurile au venit și în acest caz prin intermediul bibliotecii, prin studierea bibliografiei.
Dar ca să știu ce să caut, a trebuit să încep cu descrierea obiectului. Am observat că a fost realizat din fier, prin forjare, dintr-o bară îndoită în forma literei U, lăţită la bază pentru a-i conferi elasticitate (Foto 3). Capetele au fost lățite sub forma unor lame triunghiulare ascuțite la interior. Se păstrează doar o jumătate a obiectului, însă morfologia ustensilelor de acest fel este foarte unitară. Numeroase exemplare descoperite întregi ne ajută să recunoaștem cu multă ușurință chiar și fragmente mai mici.
Dimensiunile păstrate sunt: Lungimea totală: 9,8 mm; Lungimea lamei: 4 cm; Lățimea maximă a lamei: 1,5 cm. Însă extremitatea lamei lipsește, astfel că lungimea totală putea să atingă cca 10,5-11 cm.
Dimensiunile exemplarului de la Ardeu sunt cele care ne atrag atenția în mod deosebit. În Antichitate precum și în perioadele care au urmat, foarfecile erau folosite la tunsul oamenilor, cât şi al oilor, dar erau folosite și pentru alte scopuri.
De cele mai multe ori contextul, adică locul exact în care a fost descoperit obiectul, precum și asocierea cu alte obiecte ne ajută să înțelegem funcționalitatea exemplarului respectiv. În cazul nostru este vorba de un atelier de fierărie, unde au fost găsite obiecte de o mare diversitate.
Analogii, adică obiecte de acest fel, sunt deosebit de numeroase în întregul areal european. Morfologia lor este foarte asemănătoare. Dar în ceea ce privește simbolismul foarfecelor este de notat că reprezintă principiul masculin, activ, creativ. Foarfecele îi fac pe oameni mai umani și mai civilizați, creând haine și tăind părul, atât cel uman, cât și cel al animalelor. Ele sunt adesea folosite de femei, pricepute la cusut, în timp ce în principal bărbații tund oile. Dar de multe ori foarfecele sunt conectate la identitatea războinicului. Iar complexele funerare ne ajută să înțelegem mai multe detalii.
În urmă cu 30 de ani, P. Treherne a subliniat rolul înfrumusețării în stabilirea identității războinicilor din epoca bronzului. Ideile sale sunt azi un punct de referință pentru studiul arheologiei corpului, genului și identității în Europa preistorică.Deși s-a concentrat asupra societăților din epoca bronzului, lucrarea sa a fost adesea citată în discuțiile despre rolul articolelor de toaletă pe spații largi și pentru intervale de timp lungi.Majoritatea obiectelor de înfrumusețare din această perioadă sunt legate de îngrijirea părului, în zona capilară sau facială. Cele mai comune artefacte utilizate în astfel de scopuri, găsite în contexte funerare, sunt foarfecele, briciurile și pensetele.De-a lungul ultimei părți a preistoriei în Europa, tratamentul părului a avut semnificații diferite. Anumite coafuri puteau fi legate exclusiv de o anumită clasă socială, în timp ce altele puteau fi destinate persoanelor de rang inferior.
Foarfeci apar în Europa la începutul secolului al IV-lea î.Hr. în contexte grecești sau punice, în Peloponez, Magna Graecia, Sicilia sau Sardinia. Ele sunt prezente în morminte feminine. Dimensiunile lor sunt mici, variind între 11 și 13 cm, iar mânerul lor este adeseori mai lung decât lama. Cam în aceeași perioadă, apar foarfece în Europa temperată. Printre cele mai vechi descoperiri se numără cele găsite în mormântul 141 de la Dürrnberg (Salzburg, Austria) sau în mormântul celtic nr. 180 de la Pișcolt (jud. Satu Mare, România). Însă lungimea medie a celor din urmă este între 18 și 23 cm. O altă caracteristică prin care se diferențiază față de cele din zona mediteraneană este aceea că mânerul și lamele sunt aproximativ egale ca dimensiuni. Și în plus, spre deosebire de cele din sudul Europei, foarfecele din mediul celtic se găsesc mai frecvent în mormintele masculine, așezate alături de un brici sau o piatră de ascuțit. Funcționalitatea lor a fost adesea dezbătută, considerându-se că au fost folosite pentru igiena corporală sau producția unor obiecte textile.
Prin urmare, exemplarul descoperit la Ardeu se aseamănă mai mult cu cele din zona mediteraneană ca formă și dimensiuni. Tot forma și dimensiunile ne îndeamnă să credem că a fost realizat pentru a servi la toaleta părului și a bărbii. În mediul dacic sunt cunoscute și alte foarfece, așa cum sunt cunoscute și alte obiecte asociate cu toaleta și preocupările pentru frumusețe.
Revenind la exemplarul descoperit la Ardeu și la semnificația prezenței sale, să ținem cont că provine din ruinele unui atelier și că avem de-a face doar cu un fragment de foarfecă.
Aceste indicii ne îndeamnă să luăm în considerare și ipoteza că obiectul a ajuns în acel loc într-o stare fragmentară. Este posibil ca meșterul să fi fost pregătit să realizeze un alt obiect din acel fragment. O asemenea interpretare mi se pare mai plauzibilă, deși aș fi tentat să cred că fragmentul ar fi putut fi folosit și ca obiect de toaletă al meșterului sau al soției sale.
Putem remarca faptul că prin prezența obiectului în inventarul atelierului de la Ardeu avem la dispoziție pentru studiu și interpretare încă o piesă rară, cu un caracter deosebit, special. Să reținem și din acest exemplu că arheologia ne oferă situații în care interpretările cu privire la un obiect pot să fie diferite față de cele emise la prima impresie.
Cu speranța că v-a plăcut povestea noastră de azi, vă așteptăm cu comentarii și sugestii pentru a îmbunătăți experiența noastră!
Autor: dr. Iosif Vasile Ferencz, cercetător consacrat din cadrul secției de arheologie a Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva
Foto: Iosif Vasile Ferencz
CITEȘTE ȘI: Iosif Vasile Ferencz, arheologul fascinat de viața vechilor daci
