Get this Widget

La Ordinea Zilei: Șapte cărți care împacă toate gusturile

0

Miercurea este ziua în care Editura Litera ne aduce în atenție cele șapte titluri de carte ale săptămânii.

De la Agatha Christie, scriitoarea cunoscută în întreaga lume drept „Regina Crimei“, vă propunem romanul Zece negri mititei. Acțiune, suspans, crimă, intrigă fin construită sunt doar câteva dintre ingredientele care nu lipsesc din niciuna dintre cărțile cunoscutei autoare.

„Zece…“ Zece negri mititei spune povestea unor străini de un misterios U.N. Owen, într-o casă de pe o insulă izolată, din apropierea Devonului. „Nouă…“ În timpul cinei, un mesaj înregistrat îi acuză pe fiecare în parte de câte o crimă, iar în final, în aceeași seară, unul dintre oaspeți moare. „Opt…“ Rupți de lume din cauza unei furtuni violente și urmăriți de versurile unei vechi poezii pentru copii, care număra descrescător de la zece la zero, oaspeții lui U.N. Owen încep, unul câte unul, să moară. „Șapte…“ Care dintre ei este criminalul? Oare va supraviețui cineva? Răspunsul îl aflați doar parcurgând acest roman captivant.

De la Domenico Starnone,  unul dintre cei mai de succes autori italieni contemporani, Litera ne propune Noduri, un roman ingenios construit, asemănător unui puzzle. Autorul spune o poveste emoţionantă şi intensă, povestea unei evadări, a unei întoarceri, povestea tuturor eşecurilor, cele care par insurmontabile şi cele care ne însoţesc o viaţă întreagă. Noduri este un roman provocator şi fascinant despre căsnicie şi familie, scris de unul dintre cei mai de succes autori italieni contemporani.

„Dacă tu ai uitat, distinse domn, îţi amintesc eu: sunt soţia ta.” Astfel începe scrisoarea pe care Vanda i-o scrie soţului ei care a plecat de acasă, lăsând-o pradă unei furtuni de furie neputincioasă şi unor întrebări cărora nu le găseşte răspuns. S-au căsătorit de tineri la începutul anilor şaizeci, din dorinţa de a fi independenţi, dar apoi lumea din jurul lor s-a schimbat, şi faptul că la vârsta de treizeci de ani au o familie de întreţinut devine un semn de rămânere în urmă, mai degrabă decât de autonomie. El s-a stabilit acum la Roma, îndrăgostit de graţia blândă a unei necunoscute, alături de care zilele sunt mereu vesele, iar ea a rămas în Napoli cu copiii lor, măsurând tăcerile îndelungate şi amploarea înstrăinării.

Ce suntem dispuşi să sacrificăm, ca să nu ne simţim prinşi în capcană? Şi ce pierdem, când alegem să ne întoarcem? Pentru că nimic nu este mai radical decât abandonul, dar nimic nu rezistă mai bine trecerii timpului decât acele legături invizibile care îi unesc pe oameni. Şi uneori un simplu gest este suficient pentru a scoate la iveală ceea ce am încercat să lăsăm deoparte.

Acțiunea cărții Băieții străzii, de Pier Paolo Pasolini, este plasată în Roma, în anii de după al Doilea Război Mondial, Roma cartierelor mărginaşe aflate în sărăcie şi lipsuri. Băieţii străzii spune povestea unui grup de copii, deveniţi adolescenţi, de la periferia societăţii. Trăind de pe o zi pe alta, Creţu, Caşu, Guriţă, Chioru, Alduccio şi prietenii lor duc o existenţă precară, având slujbe de ocazie, săvârşind furtişaguri mărunte şi prostituându-se. Personajele lui Pasolini străbat un itinerar picaresc, alcătuit din evenimente comice, tragice, groteşti. Avându-şi rădăcinile în mişcarea neorealistă din anii `50, Băieţii străzii este un omagiu plin de nostalgie şi de afecţiune adus unei întregi clase sociale aflate în pericol de a fi uitată.

Cenzurat, criticat de specialişti şi blamat de publicul larg la apariţia sa, romanul lui Pasolini a fost, în cele din urmă, recunoscut universal drept o capodoperă a literaturii mondiale datorită forţei şi vitalităţii sale incontestabile.

Pasolini a fost un intelectual strălucit, un regizor şi un homosexual a cărui viziune politică – bazată pe o împletire unică între eros, catolicism şi marxism – a anticipat istoria italiană de după moartea sa şi dezvoltarea rapidă a consumerismului la nivel mondial”, nota The Guardian.

La rândul său The New York Times scria:Pasolini a fost un artist şi un gânditor care a încercat nu să-şi rezolve contradicţiile, ci mai degrabă să le materializeze pe deplin.” 

Lapte fierbinte este o povestea tulburătoare, provocatoare şi impecabil scrisă. Deborah Levy a creat un impresionant roman al vieţii interioare pe care o descrie cu o însufleţire ce aminteşte de Virginia Woolf.

Este luna august şi două femei, mamă şi fiică, ajung într-un sat de pe coasta de sud a Spaniei. Rose suferă de o boală ciudată, iar medicii nu ştiu ce să creadă. Fiica ei Sofia a adus-o la o clinică privată pentru a găsi un remediu cu ajutorul doctorului Gómez, un medic ale cărui metode şi motive sunt controversate şi îndoielnice. Ameţite de căldură şi de oamenii seducători cu care intră în contact, cele două femei ajung să-şi analizeze, pentru prima dată după ani întregi, viaţa şi legăturile puternice care le-au ţinut împreună atâta timp.

The New York Times spune despre carte că este minunată, datorită imaginației extraordinare a autoarei. Ceea ce face romanul lui Levy atât de bun este poezia limbajului său, modalitatea sa de a găsi miracolul de fiecare zi, de a spune multe în puţine cuvinte , de a se mişca cu graţie între patos, pericol şi umor şi de a crea un personaj atât de interesant şi de surprinzător cum este Sofia.

În Secretul Helenei de Lucinda Riley ne este prezentată o poveste extraordinară, plină de atmosferă. Au trecut douăzeci și patru de ani de când tânăra Helena a petrecut o vacanță magică în Cipru, unde s-a îndrăgostit pentru prima dată. Când nașul ei îi lasă moștenire o casă veche, numită Pandora, ea se întoarce acolo ca să petreacă vara împreună cu familia. Însă de îndată ce Helena ajunge la Pandora, descoperă că frumusețea idilică a casei ascunde o mulțime de secrete pe care le-a păstrat față de William, soțul ei, și față de Alex, fiul ei.

La vârsta de treisprezece ani, Alex este sfâșiat între protejarea mamei sale și propriile dileme adolescentine. Și, de asemenea, disperat să afle adevărul despre tatăl său biologic.

Când, din întâmplare, Helena își întâlnește dragostea din adolescență, se declanșează un lanț de evenimente care amenință să-i aducă față în față trecutul și prezentul. Iar Helena și Alex știu că viața lor nu va mai fi la fel odată ce secretele Pandorei au fost dezvăluite…

Daily Mail caracterizează cartea ca fiind „un roman sclipitor, plin de strălucire și romantism.“

Igor Bergler, scriitorul momentului în România, ne spune 6 povești cu draci. Un text de o densitate nebună, inteligent și distractiv în același timp, în care Márquez se întâlnește cu Borges, Kafka cu Goethe și Eco cu Bulgakov. O carte de neratat, un roller coaster în care nu poți urca fără centură de siguranță și unde nimic nu e ceea ce pare.

După primele două cărți, Biblia pierdută și Testamentul lui Abraham, ambele masive pe dinafară, inepuizabile pe dinăuntru, surprinzătoare și unice în literatura noastră actuală – asta doar pentru a-mi reprima tentația unor afirmații și mai radicale –, Igor Bergler pare că face o mică pauză de respirație și se relaxează cu șase povestiri scurte. În mod paradoxal, mai mari pe dinăuntru decât pe dinafară, parte recuperate și reconfigurate din vagoanele de șpan rămase după șantierul celor două romane, se aliniază frumos și se manifestă în consecință cele mai năstrușnice, mai imprevizibile, mai melancolice sau mai triste și, de ce nu, mai etice categorii de draci. Dar ce sunt, până la urmă, dracii lui Igor Bergler? Sunt entități ale infernului, pedepse năprasnice pe care omul trebuie să le îndure din pricina simplă că răul este complementul obligatoriu al binelui, sunt forțe ale disoluției, pentru că nu pot suporta măreția creației, sau, pur și simplu, sunt natura noastră mai mult sau mai puțin conștientă, sunt energiile noastre scăpate în libertate ori, cine știe, dacă nu chiar marea noastră șansă de a pătrunde acolo unde binele comun și gestul precaut nu ne acordă nici o șansă? Dar până la un răspuns convingător, pe care doar cititorul singur și-l poate oferi, un lucru este în afara oricărei discuții: cu aceste șase povestiri surprinzătoare, Igor Bergler, pe lângă faptul că reușește să spună și în flash-uri ceea ce a spus până acum doar în epopee, aduce și noi specimene de draci în infernul nostru literar, mult îmbunătățite față de alte produse asemănătoare, ceea ce, evident, nu i se va ierta ușor. Cum nu i s-a iertat încă nici faptul că a apărut din senin, fără să întrebe pe nimeni”, comentează Pavel Șușară.

În Misiuni la limita imposibilului, Michael Bar-Zohar și Nissim Mishal descriu în detalii fascinante cele mai importante bătălii, raiduri în teritoriile inamice și misiuni de comando care au sfidat moartea ale Forțelor Speciale Israeliene. Poveștile sunt adesea ale unor victorii, dar, uneori, și ale unor eșecuri dureroase, și sunt relatate alături de poveștile vieților și realizărilor unora dintre cele mai cunoscute personalități ale Israelului.

Captivantă și revelatoare, Misiuni la limita imposibilului este o lectură esențială pentru oricine este interesat de înțelegerea modului în care aceste misiuni cruciale au conturat Israelul și lumea, în ansamblul ei.

Michael Bar-Zohar, om politic, fost membru în Knesset, scriitor, biograf oficial al lui Shimon Peres și David Ben Gurion, este expert în istoria spionajului israelian. Cărțile sale au fost traduse în 18 limbi.

Nissim Mishal, absolvent de studii politice, este unul dintre cei mai cunoscuți oameni de televiziune din țara sa și autorul mai multor cărți devenite bestseller despre istoria statului Israel.

CĂRȚI OFERITE DE EDITURA LITERA.

Autor: Isabela Nicolescu
Foto: Pixabay.com/Litera

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Facebook Comments

Share.

Leave A Reply