Sănătatea a devenit un lux în provincie, iar oamenii sunt nevoiți să parcurgă zeci sau chiar sute de kilometri pentru a putea beneficia de tratamentele de care au nevoie. Puținii medici care au mai rămas în sistem preferă să-și desfășoare activitatea în unitățile sanitare mari, considerând că orașele importante din țară le oferă pârghiile de care au nevoie pentru a face performanță. Sunt însă și profesioniști curajoși, care renunță la propriul confort pentru a-și face meseria în zone defavorizate. E drept că sunt tot mai rari, dar ei există și ne oferă lecția generozității.
Pe dr. Andreea Cezara Soysaler, medic primar Medicină Internă cu competențe și în Cardiologie, am cunoscut-o la Spitalul Orăşenesc „Sfânta Filofteia” Mizil, o unitate sanitară care deservește o comunitate de peste 40.000 de suflete. Lucrează de șapte ani aici și afirmă cu tărie că n-ar schimba nimic în parcursul său. Nu-și dorește să plece, nu vrea să lucreze într-un centru universitar, considerând că munca pe care o face la Mizil îi aduce mult mai multe satisfacții decât cea pe care o putea avea dacă se „pierdea” într-un spital mare.
În timp ce își îngrijește pacienții, visează ca va veni un moment în care instituția în care lucrează va avea suficienți medici astfel încât să nu mai fie nevoită să acopere și zece gărzi într-o lună. De asemenea, visează la vremurile în care și Spitalul Orăşenesc „Sfânta Filofteia” Mizil va beneficia de CT, RMN și laboratoare de analize și de radiologie care să funcționeze în permanență, astfel încât medicul să poată avea acces mult mai rapid la investigații pentru a pune cât mai repede un diagnostic. Timpul este cel care o presează, fiind conștientă că în profesia sa orice întârziere poate face diferența între viață și moarte.
Medicina nu-i mai lasă timp și pentru altceva, așa că nu are hobby-uri, ci dorințe: își dorește să călătorească, să vadă, să cunoască, dar munca nu-i oferă răgazul pentru a pune în aplicare un astfel de plan. Pacienții sunt mai importanți decât orice altceva! Își mai dorește liniște, astfel încât să facă lucrurile într-un ritm mai potolit, dar lipsa personalului din spitalele din România nu permite astfel de momente. Și își dorește respect și înțelegere, pentru că respectul pe care îl primește de la cei pe care îi tratează o încarcă și îi oferă energia pentru a merge mai departe.
Face zilnic naveta de la București
A dat admitere la Medicină în 2007, la București, iar după finalizarea studiilor de licență și-a făcut Rezidențiatul la Spitalul Clinic de Urgență „Bagdasar-Arseni”, în secția de Cardiologie condusă de prof. dr. Crina Sinescu.
Concursul de rezidențiat l-a susținut pe post și așa a ajuns să opteze pentru spitalul din Mizil. La vremea respectivă nu s-a gândit că va sta prea mult într-un orășel de provincie, credea că va trăi pentru o perioadă experința de a lucra într-o astfel de comunitate pentru ca apoi să aleagă Bucureștiul sau poate Ploieștiul pentru a-și face meseria.
Postul de la Mizil nu a fost ales întâmplător, ci din rațiuni logice: părinții săi locuiesc în Ploiești, cele două orașe sunt foarte aproape unul de altul, așa că a considerat că o să-i fie mult mai ușor să se descurce cu naveta. Între timp s-a stabilit în București, acolo unde are domiciliul, și astfel a ajuns să parcurgă zilnic drumul între Mizil și Capitală.
Nu se plânge, fiind de părere că efortul său nu contează, importanți fiind pacienții de care are grijă. Pentru dr. Soysaler ei nu sunt simple CNP-uri sau niște coduri de boală, ci au nume, o poveste, nevoi. Sunt oamenii în mijlocul cărora trăiește și pe care a ajuns să-i cunoască și să-i îndrăgească în cei peste șapte ani de când lucrează la Mizil.
„Părinții mei sunt medici, dar veterinari, iar eu de mică mi-am dorit să ajut. Mi-am dorit să ajut oameni și de aceea m-am îndreptat către medicina umană. După ce mi-am terminat Rezidențiatul și mi-am preluat postul la Spitalul Orășenesc „Sfânta Filofteia”, m-am gândit că o să petrec puțin timp aici pentru a vedea cum este, după care mă voi duce mai departe și voi face o a doua specialitate, pe Cardiologie. Au trecut însă șapte ani și eu sunt tot aici. Și cu toate că îmi este greu cu naveta și cu deficitul acesta de medici care înseamnă multă responsabilitate în gărzi, tot n-am de gând să plec.”, mărturisește interlocutoarea Ordinea Zilei.
Îmbină Medicina Internă cu Cardiologia
Rezidențiatul l-a făcut în Medicină Internă, dar a fost mereu atașată și de Cardiologie, astfel că s-a pregătit și în această specialitate. Are competență în ecografie generală, dar și în ecografie vasculară.
O influență considerabilă în formarea sa a avut-o chiar unul dintre mentorii săi: prof. dr. Crina Sinescu. „Doamna profesor Sinescu m-a învățat foarte multe lecții, dar cred că cea mai importantă dintre ele este aceea că trebuie să ai empatie față de pacient, dar în același timp să reușești să te impui în fața acestuia într-un mod delicat, nu agresiv, astfel încât să urmeze toate indicațiile tale.”, subliniază dr. Andreea Cezara Soysaler.
Pe parcursul celor șapte ani petrecuți la Mizil nu a dus lipsă de oferte de angajare din alte spitale mai mari, dar a declinat fiecare propunere primită pentru că s-a obișnuit să trăiască în mijlocul acestei comunități, are pacienții săi de care a prins drag și simte că nu poate renunța la ei. „Munca într-un spital de provincie înseamnă mult efort și multă responsabilitate și o oboseală care nu-ți mai lasă timp și pentru altceva. Dar în același timp înseamnă și nenumărate satisfacții, care sunt mult mai mari decât în orice alt spital. Pacienții pe care îi îngrijesc se întorc mereu la mine și atunci relația medic- pacient este mult mai strânsă. Pentru mine nu există mulțumire mai mare decât aceea că pot ajuta cât mai mulți oameni”, precizează medicul.
Are multe povești cu bolnavi pe care i-a întors de pe marginea prăpastiei, ajutându-i să-și revină. Un astfel de caz este cel al unui bărbat care a fost adus în gardă cu tulburare de ritm cardiac. Dacă echipa din Mizil nu intervenea și nu-l stabiliza, omul nu mai avea nicio șansă de a ajunge viu la Spitalul Județean din Ploiești, iar astăzi este bine, sub tratament. „Pasiunea mea pentru Cardiologie pleacă tot de la dorința de a ajuta oamenii aflați în nevoie. Pacienții care vin la noi ajung într-un stadiu foarte avansat de degradare și mulți dintre ei pleacă pe picioarele lor. Pe Camera de Gardă de la Mizil, cam 90% dintre cei care se prezintă au patologie cardiacă, dar sunt și situații de accidente vasculare, edeme pulmonare etc. Chiar dacă nu suntem o unitate de primiri urgență, ci avem doar Cameră de Gardă, ne confruntăm cu cazuri din zone diverse.”, explică interlocutoarea Ordinea Zilei.
Spitalele din provincie au nevoie de medici și de dotări
Dr. Andreea Cezara Soysaler nu se implică doar în îngrijirea pacienților, ci are un rol important și în dezvoltarea spitalului din Mizil, fiind directorul medical al acestei unități sanitare. Face echipă cu managerul Valentina Muscalu, alături de care și-a propus să miște lucrurile astfel încât și alți medici să aleagă să vină să lucreze în acest mic orășel de provincie.
În secția în care activează, pacienții au la dispoziție servicii de ecografie generală și ecografie cardiacă. De asemenea, dispun de holtere de tensiune și de ritm cardiac. Investigațiile care nu se pot asigura intern, în cadrul spitalului, sunt realizate cu ajutorul unui contractor extern, astfel încât bolnavul să beneficieze de tratamentul de care are nevoie.
Există multe nevoi pe care spitalul din Mizil le are, dar cea mai importantă dintre ele este cea de medici. „Pentru ca sistemul sanitar din România să evolueze și să funcționeze așa cum ar trebui este nevoie, în primul rând, de medici. Medicii sunt cei care lipsesc și apoi dotările. Ar trebui dotate și spitalele din provincie la nivelul celor din marile orașe. Toate unitățile medicale ar trebui să aibă un CT, un RMN, un laborator de analize, unul de radiologie care să funcționeze în permanență, astfel încât să avem un acces mult mai rapid la investigații și să punem un diagnostic corect, pentru că noi pierdem timp important, iar lucrul acesta este în defavoarea pacienților.”, atrage atenția medicul.
Interlocutoarea Ordinea Zilei are și un mesaj pentru colegii săi, cărora le transmite să aibă curajul de a încercă să lucreze acolo unde este cea mai mare nevoie de ei. „Spitalul din Mizil este unul mic, dar cu o adresabilitate foarte mare. Ne confruntăm cu cazuri dintre cele mai diverse. Suntem un colectiv unit și muncim umăr la umăr pentru a putea face față provocărilor. Mai vreau să menționez ceva, spitalul nostru este deschis atât pentru rezidenți, cât și pentru studenți. Pot veni la noi pentru a-și face stagiul. Comunitatea în care noi funcționăm este una cu multe nevoi, dar în același timp este una care oferă respect și care a înțeles că trebuie să accepte ajutorul nostru. Respectul pe care acești oameni ni-l oferă este cel care pe mine în motivează cel mai mult”, încheie dr. Andreea Cezara Soysaler.
Autor: Ștefania Enache
Foto: Ștefania Enache/ Ordinea Zilei
