O serie de experimente de laborator dovedesc faptul că hidrogenul și heliul, care alcătuiesc cea mai mare parte din atmosfera Jupiter, nu se amestecă în condițiile de presiune și temperatură existente pe această planetă
O echipă de cercetători prezintă această opoteză într-un articol publicat în revista Nature.
Oamenii de știință sunt de părere că, în urma separării, heliul formează picături mai dense decât hidrogenul, iar acestea ar putea cădea pe suprafața planetei sub formă de ploaie.
Exteriorul marmorat al lui Jupiter este un teritoriu destul de familiar, dar încă nu este clar ce se întâmplă dincolo de plafonul de nori.
Pentru a-și testa teoriile, cercetătorii au conceput un experiment în care au comprimat hidrogenul și heliul, la presiuni de aproape două milioane de ori presiunea atmosferică a Pământului și temperaturi de mii de grade Celsius, valori asemănătoare straturilor interioare ale giganților gazoși. „Reproducem condițiile de pe diferite planete”, spune fizicianul Marius Millot de la Laboratorul Național Lawrence Livermore din California.
Millot și colegii au comprimat un amestec de hidrogen și heliu între două diamante și au „lovit” amestecul cu un laser puternic pentru a-l comprima și mai mult.
Pe măsură ce presiunea și temperatura au crescut, cercetătorii au observat o creștere bruscă a gradului de reflecție (a luminii) a materialului. Aceasta sugerează că heliul se separă de hidrogen, și devine un metal lichid în aceste condiții. La presiuni și temperaturi și mai ridicate, gradul de reflecție a scăzut, sugerând că hidrogenul și heliul au început să se amestece din nou.
Cercetătorii au calculat că hidrogenul și heliul se vor separa la aproximativ 11.000 de kilometri sub plafonul de nori de pe Jupiter, până la o adâncime de aproximativ 22.000 de kilometri.
Rezultatele ar putea ajuta oamenii de știință să explice observațiile făcute de navele spațiale Galileo și Juno, potrivit cărora straturile exterioare ale atmosferei lui Jupiter conțin mai puțin heliu decât se așteptaseră.
