Rotitul cocoșului de munte este unul dintre cele mai spectaculoase ritualuri nupțiale. Rotitul are loc în lunile aprilie și mai, în funcție de climă și altitudine, în perioada de împerechere.
Dansul nupțial cuprinde un ansamblu unic de mișcări și sunete, pentru a atrage femelele și a se impune în fața masculilor rivali. Cocoșii de munte cântă și se rotesc în vetrele lor, își desfac cozile în formă de evantai și fac salturi de până la trei metri.
Cocoșul de munte, Tetrao urogallus, este o specie caracteristică zonelor de pădure de conifere, dense, înalte şi întunecate, dar care au şi luminişuri. Lungimea corpului este de până la 90 de centimetri, iar anvergura aripilor este de până la 125 cm. Cocoșul de munte poate fi recunoscut după talia mare, gâtul şi coada lungi şi penajul închis.
Masculii au penajul negru, cu iridescenţe verzi-albastre; femelele sunt mult mai mici, cu penajul împestrițat cu negru, gri şi galben-închis.
Din păcate, până la trei pătrimi din puii de peste an mor în prima iarnă, probabil nefiind capabili să se adapteze la frig şi nici să-şi procure hrana în acest sezon.
Cocoșul de munte se hrănește aproape toată iarna cu ace de pin, iar vara se hrănește cu frunze, muguri şi fructe de pădure. Hrana şi-o procură atât de pe sol, cât şi din copaci.
În România, specialiștii în cinegetică estimează o populație de 4.500 până la 5.200 de exemplare.
Foto/video: Septimiu Bizo/ Romsilva
