La 2 aprilie găsim scris cu roșu, în calendarul creștin, trei nume, pe Sfântul Cuvios Tit, cunoscut ca fiind făcător de minuni, pe Sfântul Mucenic Amfian și pe Edesie.
Sfântul Cuvios Tit a trăit pe vremea în care Biserica lui Hristos se confrunta cu erezia iconoclastă.
Tit a iubit din tinereţe pe Hristos, motiv pentru care s-a lepădat de lume şi a îmbrăţişat viaţa monahală, alegând să trăiască într-o mănăstire cu viaţă de obşte.
Întreaga viaţă și-a păstrat curat trupul, dar și sufletul, fiind cunoscut ca un înger al Domnului. El mergea cu multă răbdare înaintea Domnului, acceptând viața călugărească.
Având multă smerenie şi ascultare, Sfântul Tit se remarca între toţi fraţii prin faptele sale cele bune. De aceea se spune, pe bună dreptate, că Dumnezeu l-a învrednicit pe Tit cu darul facerii de minuni, ajungând un adevărat stâlp al Bisericii în timpuri de prigoană.
Sfântul Tit a lăsat moștenire creştinilor un autentic mod de trăire în Hristos, chiar și după ce a trecut la cereştile locaşuri
Și tot astăzi, Biserica ortodoxă îi pomeneşte şi pe Sfinţii Mucenici Amfian şi Edesie. Aceştia au fost fraţi. Părăsind locurile natale, ei au plecat în Cezareea Palestinei, unde s-au încredinţat Sfântului Pamfil, care i-a şi botezat.
Legenda spune că Sfântul Amfian a pătimit mult pentru Hristos, în timpul împăratului Maximian. Pentru că l-a oprit pe un păgân să aducă jertfe idolilor, a fost prins, spânzurat şi strujit cu unelte ascuţite de fier pe tot trupul, până la oase. Dar el nu a încetat să mărturisească, chiar și în chinuri fiind, numele lui Iisus Hristos.
Se spune că acei oameni răi l-au înmuiat în untdelemn, l-au aprins cu foc, şi arzând pătimitorul, el se topea ca ceara. Dar nici cu aceste chinuiri groaznice, vrăjmașii nu l-au putut birui, ci umplându-se Amfian de o mai mare îndrăzneală, preaslăvea pe Hristos.
A fost întemniţat, dar după trei zile, „chinuitorii” l-au supus la chinuri groznice, din nou. Văzând că rămâne neschimbat în mărturisirea sa, dregătorul a poruncit ca Sfântul Amfian să fie aruncat în mare. Şi aşa a primit fericitul cununa muceniciei de la Domnul Iisus Hristos.
La scurt timp şi fratele său, Edesie, fiind dus în Alexandria, din ordinul dregătorului Ierocle, a fost chinuit la fel de cumplit și ulterior, de asemenea, înecat în mare.
Autor: Ligia Beatrice Vasilescu
Foto: Ordinea Zilei
