Pe stânci abrupte din trei situri diferite din deșertul din nordul Arabiei Saudite, arheologii au descoperit sculpturi monumentale cu animale în mărime naturală, scrie revista franceză GEO. Se crede că acestea au fost create între anii 12.800 și 11.400 î.Hr.
Descoperirea din deșertul Nefud (An Nafud) ar putea revoluționa cunoștințele noastre despre cele mai vechi populații umane din peninsulă.
Acum doi ani, mai multe echipe de cercetători alertate de localnici au venit să exploreze trei situri necunoscute anterior și au scos la iveală gravuri monumentale care înfățișează animale în mărime naturală. Sub ochii lor uimiți, pe aceste fețe stâncoase, au fost descoperite în principal cămile, dar și gazele, capre ibex, măgari inactivi de milenii. Unele reprezentări de mamifere, în special panoul principal de la situl Jebel Misma, au fost găsite la 39 de metri deasupra solului pe cornișe înguste și mărturisesc îndrăzneala artiștilor preistorici.
CITEȘTE ȘI: Cercetătorii au dezlegat misterul „inelelor de zâne” din Deșertul Namib. FOTO+VIDEO
„Gravurile sunt atât de estompate încât sunt vizibile doar 90 de minute pe zi, când lumina dimineții lovește faleza în unghiul potrivit”, explică Maria Guagnin, arheolog la Institutul Max Planck pentru Geoantropologie și autoare principală a studiului publicat în revista Nature în 30 septembrie 2025.
Concepute pentru a indica calea sau prezența unei adăpători?
În total, arheologii au identificat 62 de panouri în stâncă, compuse dintr-un total de 176 de gravuri „de un realism izbitor”.
Cămilele, prezente în marea majoritate în cele trei situri, sunt detaliate meticulos, cu gâturi umflate, blană groasă de iarnă și corpuri bine proporționate. Aceste caracteristici nu sunt nesemnificative. „Majoritatea cămilelor înfățișate sunt masculi în perioada de împerechere, ceea ce corespunde sezonului ploios”, notează Maria Guagnin.
Aceste gravuri ar fi putut servi astfel drept repere pentru localizarea adăpătorilor sezoniere sau demarcarea căilor într-un mediu deșertic deosebit de ostil.
CITEȘTE ȘI: Cum arată CASA DEȘERTULUI?
Ceri Shipton, arheolog la University College London și co-autoare a studiului, a sugerat chiar publicației New York Times că lucrările acestea ar putea marca „drepturile teritoriale și memoria intergenerațională” a acestor populații.
Un refugiu sezonier
Pentru a le data, cercetătorii au săpat direct sub mai multe sculpturi și astfel au descoperit peste 1.200 de pietre sculptate, 16 fragmente de oase de animale și trei vetre. Analizele de luminescență și Carbon-14 au reușit apoi să plaseze activitatea umană în aceste zone între 12.800 și 11.400 de ani în urmă – cu mult înainte de ceea ce se estima atunci pentru nordul Arabiei. „Această lucrare oferă dovezi că oamenii trăiau în nordul Arabiei acum 12.000 de ani și că produceau artă complexă în contact cu Levantul”, unde cultura natufiană a înflorit în același timp, notează Hugh Thomas, arheolog la Universitatea din Sydney, pe site-ul Live Science.
Uneltele găsite la fața locului sugerează că schimburile comerciale dintre aceste comunități se întindeau pe câteva sute de kilometri. „Unele lucruri sunt importate, dar altele sunt unice și contribuie la propria lor identitate culturală”, adaugă Michael Petraglia de la Universitatea Griffith, un alt autor al studiului.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: Nature
CITEȘTE ȘI: Arheologii au dezlegat misterul imensei rețele de coline și canale din Irak
