CODRU Festival revine în 2026 la Timișoara cu o ediție construită în jurul unei idei simple, dar puternice: natura nu a dispărut niciodată cu adevărat din oraș, ci continuă să-și facă loc printre străzi, ziduri și betoane. Sub conceptul „Nature remembers you. We have roots under the streets”, festivalul își reafirmă misiunea de a pune natura și protejarea ei în centrul experienței, transformând spațiul urban într-un teritoriu pentru artă, experiment și reconectare.
În spatele direcției creative se află Elena Aronoaie, Creative Director CODRU și cadru didactic la Facultatea de Arte și Design din Timișoara. Cu o experiență de peste 15 ani în industria creativă, Elena îmbină practica artistică și educația, implicând în proiectele CODRU generații de studenți și tineri artiști. Pentru ea, festivalul nu este doar un eveniment, ci și un spațiu de învățare în care ideile ajung să prindă formă și să intre în dialog direct cu publicul.
Cum a luat naștere conceptul „Nature Remembers You. We have roots under the streets” și ce te-a inspirat să aduci în prim-plan reziliența naturii în mediul urban?
Intenția ediției de anul acesta a fost de a miza mai mult pe misiunea brandului CODRU, aceea de a contribui responsabil la protejarea naturii, cu precădere a pădurii. Pentru fiecare bilet cumpărat, noi plantăm un copac, este modul nostru de a da înapoi naturii, dar mai ales generațiilor următoare, un viitor mai verde. Plecând de la această premisă, am clădit un narativ bazat pe valorile de brand: ecologie, etică, comunitate, libertate, protecție și influență.
Mi-am dorit un mesaj care să trezească în oameni un sentiment de siguranță, ca și cum cineva (în cazul acesta, natura) are grijă de ei. Ca o revelație, ca o amintire, ca o întoarcere acasă: „Nature remembers you”, natura își amintește de tine, nu te-a uitat niciodată, te susține. Nu e nevoie să pleci din oraș ca să o întâlnești. E suficient să asculți crăpăturile, să privești cu atenție zidurile, să fii prezent în corpul tău, ca parte dintr-un context extins.
Ai subliniat că aceasta nu este o campanie militantă sau un „call to arms”, ci o încercare de a trezi conștiința publicului. De ce consideri că o abordare blândă, prin artă, are un impact mai profund asupra publicului decât un mesaj ecologist agresiv?
Cred că am fost învățați să ne luptăm de mici. Ne luptăm pentru atenție, ne luptăm pentru un loc în față, ne luptăm să obținem putere. Dar intuiția mea îmi spune că suntem sătui de luptă. Cred ca omenirea are nevoie de iubire, mai mult ca oricând. Avem nevoie de acceptare, de ascultare, de inspirație. Una dintre valorile CODRU este influența, valoare care vorbește de responsabilitatea pe care ne-o asumăm față de publicul nostru. Într-o lume aplecată spre negativitate sau ură, noi ne concentrăm întotdeauna pe bine. Concentrându-ne pe bine, binele devine mai puternic. Bineînțeles că nu negăm răul, îl vedem, dar pur și simplu alegem să conducem către o cale mai blândă, mai pașnică.
Designul de festival este o componentă esențială a experienței CODRU. Ce emoție sau stare de spirit îți dorești să experimenteze vizitatorii atunci când interacționează cu scenografia și instalațiile vizuale create pentru ediția din 2026?
În primul rând, inspirație și libertate. Îmi doresc ca vizitatorii să se simtă inspirați de tot ceea ce creăm, să simtă un sentiment de incluziune și de libertate să fie ei înșiși. Scenografia, instalațiile, experiența sunt toate gândite să îmbrățișeze publicul, să îi ofere o experiență completă, prin stimulare tuturor celor cinci simțuri. Gândesc mereu zonele din toate unghiurile, mă pun în locul publicului și îmi imaginez ce vede prima oară, ce aude, ce simte. Acest exercițiu mă ajută să creez cu empatie și intenție. Nu este nimic întâmplător în festival.
Ești atât director creativ al festivalului, cât și cadru didactic la Facultatea de Arte și Design din Timișoara. Cum se completează reciproc aceste două roluri în viziunea artistică a festivalului?
Cele două roluri sunt parte din identitatea mea profesională, dar și personală, pentru că ele contribuie la cine sunt ca om. Odată ce intru într-un rol, mă identific total cu acesta. Devine parte din mine, pentru că în tot ceea ce creez, îmi pun o parte din suflet prin energia creatoare. Astfel, cele două roluri au devenit ca două piese de puzzle ce mă întregesc. Atunci când gândesc conceptele CODRU, mă gândesc concomitent și cum implic studenții în procesul de creație al festivalului. Îmi doresc foarte mult să le ofer șansa de a vedea ce înseamnă să duci o idee la implementare, o idee care are puterea de a impacta o comunitate întreagă. Mi se pare extraordinar să poți experimenta încă din facultate partea de creație a unui festival.
Transformarea Podului Mihai Viteazul
Cum a decurs procesul prin care studenții au transformat treptele într-o lucrare de artă colaborativă și cum au ajuns la designul final?
Pornind de la conceptul „Nature remembers you. We have roots under the streets.”, am dat ca temă în sala de curs realizarea unei compoziții pe suprafața treptelor care coboară de la pod către malul Begăi. Am coordonat realizarea acestor proiecte, alături de colegul meu Mihai Zgondoiu, și el lector universitar. Iar în final, alături de colega mea de la CODRU Ioana Cionte, am selecționat două lucrări câștigătoare, din aproximativ 30 de lucrări. Tinerii autori, Luiza Deleanu și Evelin Bauman, au putut ulterior să își creeze propria echipă de execuție, dintre colegi.
Etapa de execuție a fost foarte stimulantă și satisfăcătoare pentru ei, să îți vezi propria lucrare într-un spațiul public, la +20 de ani mi se pare o mare realizare. Un alt aspect demn de menționat a fost mentoratul oferit studenților de către Ioana Cionte – Creative Operations Manager și Felix Cionte – Creative Production Manager, care sunt alumni Facultatea de Arte și Design UVT, absolvind aceeași specializare ca și ei, și anume Grafică.
Proiectul „Codru Art Bus” a transformat un autobuz scos din uz într-un suport artistic și spațiu pop-up. Care au fost provocările coordonării a peste 40 de studenți care au integrat lucrările lor pe o suprafață atât de mare și neconvențională?
Ce întrebare bună. Am avut multe provocări, însă cea mai mare provocare a fost alinierea a peste 40 de viziuni, stiluri și niveluri de experiență diferite, pentru că am implicat în proiect toți anii de studiu ai programului de licență și master, specializare Grafică. Apoi, transpunerea schițelor pe suprafața autobuzului a constituit următoarea provocare, pentru că plasticitatea obținută pe hârtie, cu o peniță sau pensulă cu tuș, nu o vei putea reda pe un suport rigid.
Instalația multimedia „Codru Oxygen Booth” din Piața Unirii promite să aducă un petec de pădure în centrul orașului. Ce elemente senzoriale și vizuale folosiți pentru a transmite publicului nevoia vitală de reconectare cu natura?
În primul rând, vegetație vie. Nimic nu poate ține locul naturii și nimic nu poate transmite mesajul mai bine decât o plantă verde, vie. Astfel, am creat un fragment de vegetație, o oază, un petec de natură în inima orașului, care să aducă în plus o sursă de oxigen comunității. La baza acestor plante am reconstituit solul de pădure, prin mușchi naturali, pietre și scoarță de copac. Pe această instalație vegetală, ulterior am pus lumină, evidențiind conceptual arheologia locului și moștenirea pe care ne-a lăsat-o natura, sub amprenta pământului pe care se dezvoltă orașul. Pentru întărirea experienței, ca o notă finală, instalația are și o componentă audio, o coloană sonoră care redă sunetul pădurii, compusă din vântul prin frunziș, ciripit de păsărele, trosnete de crengi.
Sustenabilitate în design
CODRU este un proiect puternic ancorat în ecologie. Cum se reflectă principiile de reciclare și upcycling (precum refolosirea autobuzului STPT) în achiziționarea materialelor și crearea recuzitei pentru festival?
Sustenabilitatea este, într-adevăr, un principiu care ne ghidează încă din faza de concept. Autobuzul STPT e un un exemplu, un proiect care s-a aliniat perfect cu strategia Transportului Public Timișoara de a schimba flota cu una mai sustenabilă, dar filosofia din spatele lui se regăsește în tot ce construim. Prefer mereu să recuperăm, să reinterpretăm, să regândim elementele. Iar în final să reconstruim, mai mult decât să cumpărăm nou. Majoritatea instalațiilor din edițiile anterioare sunt demontate, păstrate și reinterpretate în forme noi, astfel încât munca și materialul investit într-un an să capete o a doua viață în următorul.
Cât de important este pentru elevi și studenți să lucreze aplicat în industria creativă, la proiecte vizibile în spațiul public, comparativ cu proiectele clasice din atelierele școlilor?
Ambele tipuri de proiecte cred că sunt la fel de importante, nu sunt adepta scurtăturilor și nu încurajez sărirea de etape. Un student nu ajunge direct la un proiect vizibil în spațiul public fără să treacă prin școală, prin exercițiu, dar mai ales prin greșeli făcute în siguranță, într-un atelier. Nu poți construi o instalație pentru public dacă n-ai trecut prin răbdarea de a învăța de la zero, desenul, materialul, tehnica. Procesul este de multe ori lent, cu pași mici, dar e fundația fără de care expunerea publică ar fi o improvizație, care poate fi experiment ratat.
Ce cred eu, de fapt, e că cele două tipuri de proiecte nu trebuiesc privite prin comparație, ci în succesiune. Atelierul din școală îți dă timpul și spațiul protejat să greșești și să repeți, fără presiunea unui public care evaluează rezultatul final. Abia după ce ai trecut prin aceste etape, ieșirea în spațiul public, la un proiect precum CODRU, capătă sens și are cu adevărat valoare.
Ai menționat că s-a format un nucleu de bază al echipei creative a festivalului din foști studenți. Care este secretul fidelizării acestor tineri artiști într-un proiect pe termen lung?
Da, i-am menționat anterior pe cei doi colegi din echipa creativă, Ioana și Felix Cionte, care mi-au fost studenți. Le-am remarcat talentul în școală, i-am recrutat în 2022 în echipa creativă CODRU și de atunci, tot ce am construit în festival, am făcut-o alături de ei. Au ajuns în roluri decizionale în proiectul CODRU. Pe lângă ei, am și alte exemple. An de an, iau în echipă studenți care prezintă înclinații pentru proiectele dinamice și care își doresc să își dezvolte abilitățile în această direcție. Oportunitățile de creștere alături de noi sunt cât se poate de reale.
CODRU acționează ca un pod între instituțiile de învățământ și cele culturale. Cât de deschise sunt instituțiile din Timișoara să susțină arta urbană și intervențiile tinerilor artiști în spațiul public?
De când m-am alăturat proiectului CODRU, în 2022, am pornit o colaborare extraordinară cu instituțiile de învățământ artistic local: Liceul de Arte Plastice Timișoara și Facultatea de Arte și Design, Universitatea de Vest Timișoara. Ca absolventă a ambelor instituții, relația mea cu acestea are și o latură emoțională, pentru că parcursul meu de formare în aceste instituții a fost important pentru dezvoltarea mea. Iar colaborarea cu foști profesori a devenit, cu timpul, un dialog între egali. Nu mai sunt eleva sau studenta care așteaptă ghidare, ci un partener care aduce un proiect artistic, înapoi în instituția care m-a format. Este o modalitate de a închide cercul, dar și de a-l deschide mai departe pentru generația care vine acum.
Cred că exact această latură personală face diferența în felul în care instituțiile din Timișoara se raportează la arta urbană: deschiderea nu vine doar din instituție ca structură, ci din oamenii din ea, din profesorii care le conduc, care cred în elevii și studenții lor și sunt dispuși să-i susțină în afara sălii de curs.
Într-un final, intervențiile urbane artistice nu ar putea fi executate fără aprobarea Primăriei Municipiul Timișoara și, în unele cazuri, suportul instituțiilor precum Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara, sau Casa de Cultură a Municipiului Timișoara. Din experiența noastră, ambele s-au dovedit deschise, nu doar birocratic, ci real interesate să susțină arta tânără în spațiul public. Este o deschidere care s-a construit în timp, pe măsură ce am demonstrat, ediție după ediție, seriozitatea și impactul proiectului.
Ce lecții practice consideri că au fost cele mai valoroase pentru studenții care au contribuit la recuzita creativă și instalațiile pentru edițiile recente ale festivalului?
Sunt multe lucruri pe care le înveți într-un astfel de proiect, dar acum îmi vin în minte trei lecții care se învață mult mai bine în practică decât în teorie.
Prima e adaptabilitatea. Într-un atelier, planul inițial rareori se schimbă radical, dar la un proiect precum CODRU, materialul pe care contai poate să nu mai fie disponibil, vremea poate strica planul, spațiul alocat se poate schimba peste noapte. Studenții învață rapid că viziunea inițială este un punct de plecare, dar ea nu este o rețetă fixă, și că a te adapta din mers nu înseamnă că te răzgândești, că renunți la idee, ci ai găsit calea prin care ea supraviețuiește condițiilor reale de pe teren.
A doua este capacitatea de a găsi soluții estetice rapide pentru aspecte tehnice sau logistice. Iar pentru asta, nu ai luxul unui termen extins când festivalul are o dată fixă și trebuie să decizi, să improvizezi, să rezolvi pe loc o problemă de producție, dându-i o valoare artistică, fără să aștepți condiții perfecte. Aș zice că este o lecție de gândire practică, uneori aproape inginerească, pe care puține teme de atelier o cer cu adevărat.
Iar a treia, poate cea mai importantă pe termen lung, este gestionarea egoului. Când lucrezi într-o echipă coordonată, la o instalație colectivă, viziunea ta personală trebuie uneori să cedeze loc viziunii coordonatorului, grupului sau realității terenului. Este o lecție grea pentru orice creator, pentru că înseamnă să accepți că nu totul poate fi exact cum ai imaginat, dar cred că această lecție formează maturitatea artistică, în capacitatea de a colabora fără să-ți pierzi vocea, dar și fără să insiști orbește pe ea.
Arta ca regenerare urbană
Crezi că intervențiile temporare de artă stradală au puterea de a schimba permanent modul în care locuitorii unui oraș se raportează la cartierele lor și la protejarea mediului?
Nu cred că o intervenție temporară schimbă permanent modul în care oamenii se raportează la cartierul sau orașul lor. Dar cred cu tărie că poate contribui la o schimbare de mentalitate, în timp. Noi suntem mulțumiți dacă reușim să plantăm o întrebare: „ce a fost aici înainte de noi și ce urmează după?”, „de ce nu arată așa mai des locul ăsta?” sau „ce altceva s-ar putea întâmpla aici?” De fapt, invităm comunitatea să facă un exercițiu de imaginație, iar reimaginarea aceea cred că poate rămâne în oameni mult după ce instalațiile au fost demontate, chiar dacă spațiul fizic revine la forma lui inițială.
Cum percep tinerii artiști implicați în proiect reacția publicului larg la operele lor, știind că zeci de mii de oameni vor interacționa cu arta lor?
Percep un sentiment foarte unic, pe care încă îl experimentez și eu, după +15 ani de activitate în industria creativă, și anume: un mix între entuziasmul nebun de a-ți arăta în sfârșit creația, cu teama de reacția publicului. De fapt, nu e chiar teamă, e… o emoție, e vulnerabilitate, pentru că un creator își arată interiorul vulnerabil prin ceea ce creează, iar acest mix unic și inconfundabil îl citesc în ochii lor. Îl simt în energia lor, când le stau alături. Este un sentiment minunat, pe care nu îl pot descrie mai bine în cuvinte.
Aveți în plan și explorarea unor noi medii artistice pe viitor?
Cu siguranță. CODRU nu a fost gândit niciodată ca o formă fixă, el este un proiect viu, care se schimbă, evoluează odată cu echipa și cu oamenii care ni se alătură în fiecare an. Fiecare ediție aduce artiști noi, cu perspective și tehnici diferite, iar asta ne împinge natural spre medii pe care nu le-am explorat încă. Nu vreau să anunț ceva concret înainte de vreme, dar un lucru este cert: rămânem deschiși către orice mediu care ne poate spune povestea în spațiul public, fie că vorbim de tehnologie, sunet, performance sau forme artistice pe care nici noi nu le-am descoperit încă.
Care sperați să fie cea mai puternică amprentă vizuală și educațională pe care designul promovat de CODRU o va lăsa asupra orașului și asupra tinerilor artiști implicați?
Impactul pe care ni-l dorim cel mai mult, la nivel vizual, este ca oamenii din Timișoara să nu mai vadă spațiul public ca pe ceva dat, ceva fix, ci ca pe un loc care poate fi reimaginat, reînsuflețit. Vrem să vadă că un colț de cartier, un obiect scos din uz, chiar un autobuz vechi, poate căpăta alt sens, cu puțină imaginație și viziune. Orașul nostru este atât de viu, respiră artă și cultură, asta ne-o dovedește și titlul de Capitală Europeană a Culturii pe care Timișoara l-a purtat cu mândrie în 2023. Acest titlu și-a lăsat amprenta asupra comunității, a orașului, dar și a operatorilor culturali. Sperăm că fiecare ediție de CODRU lasă o urmă, iar în timp, urmele acestea construiesc un fel diferit de a privi orașul, mai atent la mediu, mai deschis la artă, mai conștient că spațiul public ne aparține tuturor.
La nivel educațional, sper ca tinerii artiști care trec prin CODRU să ia cu ei, pe lângă o experiență importantă în portofoliu, un fel de a gândi și de a lucra: răbdarea de a trece prin etape fără să le sară, adaptabilitatea de a găsi soluții rapide când planul inițial nu mai funcționează, și maturitatea de a-și gestiona egoul într-un proiect colectiv. Îmi doresc să-și păstreze vocea, dar să lase și loc pentru viziunea altora. Acestea sunt lecții pe care le poartă mai departe în orice carieră creativă ar apuca-o, mult după ce festivalul a fost demontat.
Autor: Victoria Preda
Foto: CODRU
