Sfântul Ierarh Grigorie Teologul (Grigorie de Nazians) a combătut cu mare râvnă ereziile care amenințau lumea creștină. El a fost prieten cu Sfântul Vasile cel Mare, fiind multă vreme și tovarăși de asceză prin schiturile din Pont, acolo unde au lucrat împreună la alcătuirea primei Filocalii. Grigorie de Nazians a fost recunoscut sfânt de creștinii catolici și ortodocși, în calendarul ortodox fiind prăznuit pe 25 ianuarie.
S-a născut într-o familie de neam ales, din oameni drepţi, Sfinţii Grigorie cel Bătrân şi Nona. El a trăit în vremea împăraţilor Valens (364-378) şi Teodosie cel Mare (379-395). Tatăl său, deşi devenise creștin de puţină vreme, a fost hirotonit episcop de Nazianz pentru vredniciile sale.
Sfântul Grigorie a învăţat la şcolile cele mai bune din vremea sa: la Cezareea Capadociei, unde s-a împrietenit cu Sfântul Vasile, la Cezareea Palestinei, la Alexandria şi la Atena, şcoala cea mai înaltă de atunci, unde a şi fost rugat să rămână ca profesor. Era un orator înnăscut. Iubea viaţa duhovnicească, poezia creştină şi teologia pe înţelesul oamenilor.
Călit la școala durerii
Când Biserica din Constantinopol a fost ameninţată de rătăcire, sub influența înşelătoarelor învăţături ale ereticilor Arie şi Macedonie, Sfântul Grigorie a fost chemat de puţinii drept-credincioşi care mai erau în cetate ca să le fie păstor, iar el a primit.
El i-a adunat pe credincioşi într-o bisericuţă mărginaşă, pe care a numit-o „biserica Învierii”, deschisă chiar în casa uneia dintre rudele sale. Aici a rostit vestitele cinci „Cuvântări teologice”, care i-au adus faima de mare cuvântător de Dumnezeu, adică teolog. El lămurea, pe înţelesul oamenilor, dreapta învăţătură despre Sfânta Treime. Astfel, el a reușit să întoarcă pe cei mai mulţi la dreapta credinţă, devenind arhiepiscop al cetăţii imperiale, Constantinopolul. În această calitate, el a participat la cel de-al doilea Sinod Ecumenic, care s-a ţinut în anul 381, la Constantinopol, pe vremea credinciosului împărat Teodosie cel Mare (379-395).
Părintele Augustin Kantiotis, Mitropolit al Florinei, Prespei şi Eordeii arăta într-o predică, în urmă cu mulți ani: „Grigorie a studiat la şcoala Hristosului nostru. A trecut prin două universităţi. O universitate este pustia. Da, pustia. Acolo a studiat. În pustie, unde a trăit Ilie Tesviteanul, Ioan Înainte-mergătorul, o mulţime de asceţi şi însuşi Hristos timp de 40 de zile. În pustie a studiat, lângă asceţi, pe adevăraţii filozofi. Acolo a studiat trei cărţi, pe care noi nu le deschidem. Prima carte este sinele nostru. A doua carte este natura. A treia carte, mai înaltă decât toate, este Sfânta Scriptură. Arunca o privire asupra lui şi-şi spunea: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului” (Luca 18, 13). Altădată îşi arunca privirea spre stelele cerului şi spunea: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, iar facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria” (Psalm 18, 2). Iar alteori îşi arunca privirea pe Sfânta Scriptură şi vedea că acolo i se descoperă atot frumoasa persoană a lui Iisus Hristos. Dar în afară de pustie a trecut şi printr-o altă universitate. Iar cealaltă universitate este durerea, necazul. Cel care n-a trecut prin durere, care nu a plâns, care nu şi-a udat perna cu lacrimi, nu a cunoscut ce înseamnă viaţă. A trecut prin multă durere Sfântul Grigorie”
A plecat la Domnul la vârsta de 60 de ani, fiind foarte slab și ajuns de ostenelile la care își supusese trupul. Parte din capul Sfântului Grigorie se găsește la Suceava, la Mănăstirea Slatina, sfintele moaște fiind aduse de la Constantinopol de către domnitorul Alexandru Lăpușneanu.