Arheologii din Germania au descoperit o proteză metalică pentru mână, veche de peste patru secole, atașată de brațul scheletic al proprietarului acesteia. Este o descoperire descrisă drept „rară”, care mărturisește progresele pe care medicina vremii le-a făcut în îngrijirea persoanelor amputate.
Cu siguranță, nu este la fel de elegantă și celebră ca mâna de aur a asasinului de regi Jamie Lannister din Game of Thrones. Dar proteza metalică dezgropată de arheologii germani lângă o biserică din orașul Freising (Bavaria, Germania), încă atașată brațului stâng al fostului său proprietar după mai bine de 400 de ani, este impresionantă.
Potrivit Oficiului Bavarez pentru Conservarea Monumentelor Istorice (Bayerisches Landesamt für Denkmalpflege), proteza a înlocuit patru degete, probabil pierdute în urma amputării, notează revista franceză GEO.
O proteză metalică, imitând mâna în repaus
Scheletul pe care a fost găsit dispozitivul este al unui bărbat cu vârsta cuprinsă între 30 și 50 de ani, care a murit între anii,1450 și 1620 și căruia îi lipseau degetele arătător, mijlociu, inelar și mic de la mâna stângă. Urmele de pe oasele rămase sugerează că au fost amputate în timp ce era în viață. Dar motivul pentru care chirurgii medievali au efectuat operația nu a fost încă identificat.
Proteza a fost scoasă de pe oase pentru a fi „curățată grosier, radiografiată, stabilizată și examinată”, indică instituția bavareză, iar diferitele analize au scos la iveală că este vorba despre un dispozitiv din fier și metal neferos.
Degetele par să fi fost modelate individual, ușor curbate și dispuse paralel între ele, pentru a imita poziția naturală de repaus a unei mâini – un pic ca cea a personajului din celebrul serial.
Au fost identificate resturi de țesătură și piele lipite de replică, ceea ce sugerează că aceasta a fost odată acoperită cu piele și atașată de brațul individului cu bandaje. De asemenea, în interior se aflau resturile unui material asemănător unui tifon, probabil pentru a tampona dispozitivul metalic și a proteja ciotul, din care a rămas degetul mare – osul său a fost găsit corodat în interiorul acestuia.
Îngrijire oferită persoanelor amputate în evul mediu
Pentru cercetători, această descoperire rară sugerează că medicina la acea vreme era deja preocupată de bunăstarea persoanelor amputate, găsind soluții pentru a le ușura viața de zi cu zi.
Mai ales că această procedură ar fi putut fi mai puțin excepțională decât se imagina: între sfârșitul Evului Mediu (1300-1500) și începutul perioadei moderne (1500-1800), Europa Centrală a fost marcată de numeroase conflicte continue, armate și violente. Și Freising, unde a fost găsit scheletul, nu a fost cruțat de astfel de episoade.
Orașul era atunci un centru prestigios și influent condus de prinți-episcopi, în mai multe rânduri scena ofensivelor militare. De exemplu, în timpul Războiului de Treizeci de Ani (1618-1648), orașul a fost pradă foametelor și epidemilor după ce a fost cucerit și ars de regele Gustav al II-lea Adolf al Suediei. Aceste ciocniri ar fi putut fi cauza existenței unui număr mare de persoane care să aibă nevoie de amputații.
Arheologii arată că aproximativ cincizeci de alte proteze metalice de acest tip au fost deja dezgropate în Europa Centrală, datând din aceeași perioadă. Spre deosebire de cel „simplu” și rigid găsit aici, altele aveau componente mecanice mai complexe.
Este dat exemplul dispozitivelor cavalerului și mercenarului german Götz von Berlichingen (~1480-1562), expuse acum la Muzeul Jagsthausen din Götzenburg (Germania).
Supranumit „mâna de fier”, după ce și-a pierdut membrul drept dintr-o lovitură de tun în timpul războiului de succesiune Landshut (1504), bărbatul avea proteze de complexitate tehnică considerate „excepționale”; folosind mecanisme, el își putea mișca degetele.
Una dintre cele mai vechi „proteze” mult mai puțin sofisticată, dar la fel de utilă, este un deget drept din lemn și piele echipat cu curele de fixare. Degetul este vechi de 3.000 de ani și a fost descoperit în Cairo pe mumia unei vechi nobile egiptene, datată între 1069 și 664 î.Hr.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: Bayerisches Landesamt für Denkmalpflege Facebook
