Fondat în secolul al VIII-lea, la porțile Saharei, Sijilmassa a fost timp de secole un important centru comercial al lumii medievale. Datorită noilor campanii de săpături, acest oraș legendar din regiunea Tafilalet, situată în sud-vestul Marocului, își dezvăluie treptat planul urbanistic, monumentele și urmele unei civilizații aflate la răscrucea dintre Africa, Magreb și Orient, scrie revista franceză GEO.
Multă vreme, Sijilmassa a existat doar în relatările călătorilor și cronicarilor medievali. Aceste texte descriu un oraș prosper, traversat de caravane încărcate cu aur, sare și alte mărfuri. Cu toate acestea, timp de ani de zile, arheologii nu au găsit nicio urmă a sa.
„Când ajungi la fața locului, te întrebi: «Dar unde este acea glorie?» Privind situl – cu zidurile sale din pământ bătut (un amestec de pământ brut, argilă și pietriș) și dunele care oglindesc ruinele orașului – ai sentimentul unei absențe în ceea ce privește realitatea sa fizică și vizuală”, afirmă Asmaa El Kacimi, coordonatoarea săpăturilor de la Sijilmassa, într-o intervenție susținută la o reuniune din Casablanca, Maroc.
Aceste vestigii contrastează puternic cu imaginea unui oraș care, odinioară, se număra printre cele mai importante din Magrebul medieval.
O nouă abordare a săpăturilor
Noile campanii arheologice lansate în 2024 schimbă fundamental această percepție. Datorită unei abordări diferite – susținute în special de tehnologiile de scanare LiDAR (o tehnică ce utilizează fascicule laser pentru a scana terenul și a crea imagini 3D) – arheologii încearcă acum să înțeleagă configurația generală a orașului.
„Ne-am dat seama că problema nu ținea de conservare, ci mai degrabă de metodologia de lucru”, remarcă Asmaa El Kacimi. Timp de decenii, săpăturile s-au bazat în principal pe sondaje punctuale – mici „ferestre de observație” deschise în diverse zone ale sitului. Deși această metodă oferea informații precise, nu reușea să dezvăluie adevărata amploare a orașului.
Datorită noilor săpături de mare amploare, peisajul urban al orașului Sijilmassa începe, în sfârșit, să se contureze. „Am ajuns să ne dăm seama că este un oraș veritabil, cuprinzând o moschee, o madrasă, alei și locuințe. Este ca și cum ai vizita Volubilis [un sit arheologic roman din Maroc – n.red.], cu al său *decumanus* și cu locuințele sale.”, nuanțează cercetătoarea.
O oază în inima rutelor aurului
Sijilmassa a reușit să devină o putere economică majoră în primul rând datorită poziției sale strategice. Orașul nu era situat chiar în inima deșertului, ci într-o regiune pre-deșertică, concentrată în jurul oazelor din Tafilalet. Era legat de râul Ziz, adevărata coloană vertebrală a mediului local. „Zizul este inima oazelor. Acesta susținea activitatea agricolă bazată pe curmali și grădini; solul era extrem de fertil”, precizează cercetătoarea.
Aceste resurse agricole erau completate de bogățiile minerale și de comerțul cu sare.
Încă de la fondarea sa în secolul al VIII-lea de către dinastia Banu Midrar, Sijilmassa a beneficiat de pe urma poziției sale între Africa de Nord și regiunile de la sud de Sahara. Aici soseau caravane încărcate cu mărfuri — în special praf de aur provenit din bazinul fluviului Niger și din regatul medieval Ghana — care erau schimbate cu alte produse.
Orașul a devenit, de asemenea, un centru important de batere a monedei. „Adevărata ascensiune a orașului a început în jurul secolului al X-lea, mai exact odată cu baterea primilor săi dinari de aur”, mai spune directorul șantierului arheologic. Aceste monede au contribuit în mod semnificativ la renumele orașului Sijilmassa. Totodată, orașul a jucat un rol religios important; fiind situat pe una dintre rutele către Orient, a devenit un punct de oprire pentru pelerinii care se îndreptau spre Mecca.
Sijilmassa: Date importante
# 757: Întemeierea orașului de către dinastia Banu Midrar.# secolele VIII–X: Dezvoltarea treptată a unui centru comercial situat la intersecția rutelor transsahariene.# secolul X: Începutul emiterii dinarilor de aur, fapt ce a contribuit la epoca de aur economică a orașului.# secolele XI–XII: Extinderea Marii Moschei în timpul unei perioade de dezvoltare urbană semnificativă.# din 2023: Noi săpături scot la iveală planimetria urbană a orașului Sijilmassa și au dus la o serie de descoperiri majore, inclusiv moscheea din secolul al VIII-lea, elemente decorative, necropola, sarcofage și decorațiuni din plăci de „zellige”.
Sub Marea Moschee din Sijilmassa: Arta islamică timpurie din Maroc
Până în prezent, arheologii cunoșteau existența mai multor etape de construcție a Marii Moschei din Sijilmassa – în special o moschee din epoca alauită (1666–prezent), ridicată peste straturi mai vechi, atribuite perioadelor merinidă (1244–1465) și almoravidă (1042–1147). Cu toate acestea, noi cercetări au permis o incursiune și mai profundă în trecut. „Tocmai am scos la lumină o structură de bază care datează din secolul al VIII-lea”, susține cu satisfacție Asmaa El Kacimi.
Această moschee timpurie prezintă caracteristici care o leagă de primele edificii religioase ale lumii musulmane. „Este vorba despre moschee cu o dispunere în care adâncimea depășește lățimea – o trăsătură specifică celor mai vechi moschei din lumea arabă, în general.”, arată cercetătorea.
Câteva secole mai târziu, clădirea a fost demolată deliberat pentru a face loc extinderii orașului. Distrugerea vechii structuri a deschis calea unor progrese în cercetarea arheologică. Materialele rezultate în urma demolării au fost folosite pentru a înălța nivelul solului, conservând astfel fragmente valoroase.
„Din acest strat am reușit să recuperăm o colecție vastă – cuprinzând în special elemente din stuc sculptat, dar și picturi murale provenind de la acea primă moschee”, explică specialistul. Cercetătorii au putut astfel să observe modele geometrice, motive florale și inscripții caracteristice artei islamice marocane. „Aceste elemente decorative din secolul al VIII-lea au pus bazele estetice care au dus ulterior la apariția stilului marocan „zellige””, adaugă Asmaa El Kacimi.
CITEȘTE ȘI: Povestea zeiței Tanit. Cum a ajuns patroana Cartaginei să supraviețuiască orașului distrus de romani
Povestea vieții cotidiene spusă prin artefacte și ritualurile de înmormântare
La doar câțiva metri de moschee, arheologii au descoperit și o vastă zonă funerară situată în spatele zidului „qibla”, care indică direcția spre Mecca. În arhitectura islamică, acest amplasament are o semnificație simbolică aparte. „În spatele zidului „qibla” exista întotdeauna un cimitir unde erau înmormântate personalități marcante.”, explică specialiștii.
Această necropolă acoperă perioada cuprinsă între secolele al VIII-lea și al XIV-lea. Climatul arid din Tafilalet (în sud-estul Marocului) a permis conservarea unor elemente întâlnite rareori intacte în siturile arheologice.
Totuși, aceste morminte oferă și indicii cu privire la perioadele de tensiune prin care a trecut orașul. „Înhumările adulților prezentau urme de conflict armat; în vertebre erau înfipte vârfuri de săgeată.”, comentează Asmaa El Kacimi.
În apropiere, o groapă folosită drept loc de depozitare a deșeurilor oferă o altă perspectivă asupra vieții cotidiene a locuitorilor. Cercetătorii au descoperit acolo obiecte de uz casnic, elemente arhitecturale, sticle și chiar mărgele.
Pe acest fundal, arheologii au descoperit plăci de „zellige” smălțuite pe ambele fețe – o descoperire „unică”, în opinia lor, care ar putea aduce informații noi despre această formă de artă străveche. În ciuda importanței acestor descoperiri recente, Sijilmassa nu și-a dezvăluit încă toate secretele. Arheologii au excavat doar o parte din Marea Moschee, în timp ce multe alte cartiere rămân îngropate în subteran.
