La 10 aprilie, în calendarul creștin se află înscrisă pătimirea Sfinților Mucenici Terentie, African, Maxim, Pompie, Zinon, Alexandru, Teodor și cei împreună cu dânșii.
Decie, păgânul împărat al Romei, prin credința sa cea rea a închinării la idoli, a trimis poruncă în toate părțile țării sale, ca toți creștinii să fie atrași chiar și „cu sila” la închinarea de idoli și „la gustarea din cele jertfite idolilor”, iar cei ce se vor împotrivi, să primească judecata și pedeapsa.
Patruzeci de credincioși, care au vrut să moară pentru Hristos, au spus toți într-un glas așa: „Păziți-vă, fraților, ca să nu ne lepădam de Hristos, Dumnezeul nostru, ca nici Acela să nu se lepede de noi înaintea Tatălui Celui ceresc și a sfintilor Lui ingeri”.
Ighemonul Fortunatian, auzindu-i, le-a zis: „Vă văd bărbați întelepți, desăvârșiți cu anii și mă minunez pentru ce stați într-o nebunie ca aceasta; caci mărturisiți că Acela este Dumnezeu și Împarat, pe care evreii, ca pe un făcator de rele, L-au răstignit”.
Atunci, Sfantul mucenic Terentie i-a raspuns pentru toți: „De ai fi cunoscut-o, ighemoane, puterea lui Hristos Cel răstignit, lăsând rătăcirea idolească, te-ai fi închinat Aceluia și i-ai fi slujit Lui; căci este Fiul lui Dumnezeu, îndurat și milostiv, Care cu bunăvoirea lui Dumnezeu, Tatăl Sau, S-a pogorât pe pământ și pe a Sa dumnezeire unind-o cu omenirea, pentru mântuirea noastră a răbdat Crucea de bună voie“.
La care, ighemonul a zis: „Jertfiți zeilor, iar de nu veți voi să jertfiți, apoi mădularele voastre le voi arde și vă voi pierde pe voi“.
Iar Sfântul Terentie a răspuns: „Oare ți se pare că prin frică ne vei îngrozi pe noi? Nu suntem așa de slabi, că, lăsând viața cea fără de moarte și pe dătătorul Acela, să ne închinăm dumnezeilor celor străini. Deci, fă degrabă ceea ce voiești a face, scornind munci împotriva noastră, că suntem robi tari și statornici ai lui Hristos“.
Plin de mânie, ighemonul a poruncit ca să-i dezbrace de haine și să-i tragă la credința idolească; și erau idolii împodobiți cu îmbrăcăminte de aur și de argint de mult preț.
Astfel, ighemonul s-a adresat sfinților în acest fel: „Jertfiți lui Heracle marele zeu, că-i vedeți slava și puterea!”
La care, Sfantul Terentie a răspuns așa: „Te amăgești singur neștiind cele ce-ți sunt ție de folos; pentru că dumnezeii tăi aceștia sunt pietre, lemne, aramă și fier și i-ați împodobit cu aur, ca să se amagească oamenii și să-i depărteze pe danșii de viața veșnică. Că acei idoli nu văd, nu grăiesc, nu aud și nu umblă, că sunt făcuti de mâini omenești și cu asemanare omenească închipuiți. Spuneți, rogu-vă, oare pot să-și ajute lor, aceia pe care-i numiți dumnezei? Sau pot să izbândească asupra celor ce le fac lor rău? Și dacă lor nu-și pot ajuta lor, apoi cum ne vor ajuta nouă?”
Auzind acestea, ighemonul a poruncit ca pe Terentie, African, Maxim și pe Pompie să-i arunce în temnița cea mai dinăuntru și cu toată întărirea să-i păzească, zicând: „Mâine dimineață îi voi scoate pe dânșii la cercetare“.
Ighemonul a poruncit slugilor lui să-i bată. Fețele mucenicilor erau vesele și luminoase, astfel încât toți se minunau de răbdarea și de „bărbăția cea nebiruită a sfinților”.
Au fost supuși la cele mai grele chinuri. Istoria ne relevă faptul că „de muncile acelea cumplite, nici cât de puțin nu se biruiau, nici nu slăbeau; pentru că Dumnezeu îi întărea, dându-le putere și tărie”.
În final, ighemonul, plin de mânie, a poruncit ca pe sfinții mucenici să-i taie cu sabia. Și așa au și murit, uciși de sabie. Niște bărbați credinciosi au luat sfintele trupuri și le-au îngropat la un loc sfânt.
Și ceilalți sfinți mucenici au fost întemnițați și, de asemenea, supuși la chinuri greu de imaginat. Legenda spune că într-o noapte, a strălucit o lumină puternică în temnița lor, moment în care Îngerul Domnului a stat înaintea lor și a zis către ei așa: „Robii Dumnezeului Celui de sus, sculați-vă și întăriți-vă trupurile voastre“.
Acestea zicându-le îngerul, îndată lanțurile cele grele s-au rupt și au căzut. După care, îngerul le-a spus așa: “Odihniți-vă și primiți hrana pe care v-a trimis-o Hristos vouă!”
Străjerii, văzând lumină în temniță, au intrat în încăpere și, spre marea lor mirare, au văzut pe sfinții mucenici bucurându-se și veselindu-se, după care au dat fuga să povestească cele văzute și ighemonului.
Dimineața, sfinții mucenici au fost aduși înaintea judecății, unde au zis: “Nu v-au învățat pe voi chinurile să vă lepadați de nebunia voastră, să vă apropiați de zei și să vă închinați lor?”
Ighemonul, mâniat profund de acele cuvinte, a poruncit să îi spânzure prin chinuri groaznice, ”cu unghii de fier să le fie strunjite coastele”.
Fiind ”strunjiți” sfintii se rugau lui Dumnezeu, astfel: „Iisuse Hristoase, Fiul Dumnezeului Celui ce este în veci, Lumina creștinilor, nădejdea noastră cea încredințată, fii cu noi și ne ajută; nu ne rușina pe noi cei ce pătimim pentru numele Tău cel Sfânt“.
Prin rugăciune, ei nici nu simțeau durerea. Apoi, trei zile și trei nopți, sfinții au fost închiși în temniță cu „jivine diferite”, iar în a patra zi, noaptea ighemonul a trimis angajații să afle, oare „mucenicii au fost omorâți și mâncați de șerpi?”
Cei trimiși, apropiindu-se de ușile temniței, au auzit pe sfinții legați, cântând și lăudând pe Dumnezeu.
Dorind să afle ce se întâmplă în temnița aceea, cu adevărat, slujnicele celui rău s-au suit pe acoperiș și mare le-a fost mirarea când au vazut pe sfinți șezând și pe Îngerul Domnului stând, dar nelăsând jivinele să se apropie de sfinții mucenici. Înspăimântați de cele văzute cu proprii lor ochi, ei au dat fuga să spună ighemonului.
Sfinții pomeniți astăzi nu au dorit să renunțe la credința creștină, motiv pentru care au fost torturați timp îndelungat, iar în cele din urmă ajungând la moartea martirică.
Autor: Ligia Beatrice Vasilescu
Foto: Ordinea Zilei
